Un mare festival romanesc la final: Tiff 2007

A cazut cortina peste cea mai ambitioasa editie de pana acum a Festivalului International de Film Transilvania, dar amintirile acestei veritabile sarbatori a cinematografiei vor dainui multa vreme in inima Ardealului.

Desfasurat in premiera in doua orase - Cluj si Sibiu -, Tiff-ul de anul acesta a batut toate recordurile: de la numarul de filme prezentate (160 de lung si scurtmetraje), la numarul invitatilor (peste 500, printre care nume mari ale cinematografului romanesc si international), si pana la salile arhipline, asa cum rar se mai vad astazi in Romania. Tiff-ul clujean a concentrat energii nebanuite si a captat interesul unui public enorm, implinind astfel minunat, si pe taram autohton, momentul de glorie pe care il traieste Romania cinematografica, in anul de gratie 2007.

De la Cannes la Cluj

In prima zi a lunii iunie, odata cu deschiderea oficiala a celei de-a sasea editii, Festivalul Filmului de la Cluj venea sa ostoiasca o curiozitate nestavilita si o fervoare nemaitraita nicicand in lumea cinematografiei romanesti, aducand acasa un bun national de marca: filmul lui Cristi Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", proaspatul castigator al Palme D`Or la Cannes. In saptamana care a urmat, filmul a fost proiectat de trei ori la Cluj si de alte doua la Sibiu, cucerind neconditionat publicul, care a luat cu asalt cinematografele, la orice ora din zi si din noapte. Anuntat in competitie inca din luna martie, filmul lui Mungiu era considerat marele favorit la castigarea Trofeului Transilvania, dar chiar in ziua decernarii premiilor, a venit surpriza: filmul a fost retras din competitia oficiala, prin decizia de comun acord a regizorului, a juriului si a organizatorilor Tiff, pentru a respecta dorinta celor de la Cannes: ca un film castigator al Palme D`Or sa nu mai faca parte din competitia nici unui alt festival, si sa nu mai fie niciodata judecat de vreun alt juriu.

Un vis intrerupt: Cristian Nemescu

Pentru cei mai multi dintre iubitorii filmului, Tiff-ul a oferit ocazia intalnirii in premiera si cu cea de-a doua pelicula romaneasca triumfatoare anul acesta la Cannes: "California Dreamin` (nesfarsit)", primul (si ultimul) lungmetraj al regretatului Cristi Nemescu. Povestea derulata pe ecran pare incredibila, dar este, de fapt, inspirata dintr-o intamplare adevarata, petrecuta intr-un satuc din Romania, in perioada razboiului din Kosovo: niste militari americani, sub comanda capitanului Jones, transporta cu trenul echipament Nato, dar sunt trasi pe linie moarta de seful garii, pentru ca nu au la ei acte in regula. Daca pentru americani situatia este de cosmar, pentru satenii din Capalnita, aceasta este ocazia pe care au asteptat-o mai bine de 50 de ani, si fiecare incearca sa profite cum se pricepe mai bine. Un umor nebun se degaja, astfel, pe parcursul intregului film, care desi dureaza aproape trei ore, nu pare deloc lung.
Interesul generat la Tiff de "California dreamin` (nesfarsit)" a fost imens, atat in randul publicului, cat si in cel al oamenilor din breasla cinematografica, toata lumea fiind curioasa sa afle cat mai multe despre culisele acestui film - care, desi este terminat, poarta totusi in titlu acolada "nesfarsit". Cristi Nemescu a cazut victima unui stupid accident de masina, exact in momentul in care mai trebuiau adaugate trei scene, responsabilitate pe care si-a asumat-o editorul de montaj Catalin Cristutiu, cel care a si ridicat premiul Un Certain Regard la Cannes. Nesfarsit este insa si o metafora pentru visul pe care il au romanii de rand despre America, un taram despre care stiu doar lucruri aproximative, dar care le infierbanta imaginatia.
Rolurile principale ale actorilor romani sunt savuroase: Razvan Vasilescu este magistral in rolul sefului de gara fara scrupule, urat de toata lumea, iar Ion Sapdaru intra perfect in pielea primarului, care se da peste cap sa-i distreze pe americani, ca sa-i castige de partea lui. Cu siguranta, insa, cea mai de efect prezenta pe ecran este cea a celebrului Armand Asante (capitanul Jones), care, invitat la Tiff, a impartasit cu multa caldura impresiile colaborarii sale cu echipa din Romania: "Il stiam pe Cristi de trei ani si mi-a propus de atunci sa facem un film impreuna, dar nu reuseam deloc sa ne coordonam programul, pana in vara trecuta, cand eu filmam in Bulgaria, si el a venit la mine si m-a intrebat: "Ai timp sa facem filmul acum?". Am raspuns afirmativ pe loc, am terminat totul in 6 saptamani, a fost o experienta nemaipomenita. Desi se afla la primul sau lungmetraj, Cristi avea o stapanire de sine si un control extraordinar, stia exact ce voia de la fiecare scena, ceea ce m-a impresionat profund. Ma bucur ca am jucat in acest film, care este in fapt o parabola a problemelor de comunicare si intelegere din intreaga lume. A fost emotionant sa castigam premiul la Cannes, iar acum sunt onorat sa ma aflu aici, la Tiff, la acest festival minunat, cu un public deosebit".

Romania - in frunte la premii,
la coada cu salile de cinema

Pe langa filmele romanesti (printre care si "Restul e tacere" al lui Nae Caranfil, prezentat la Cluj in premiera mondiala), Tiff-ul a adus in fata publicului din Transilvania pelicule de pe patru continente, care au acoperit intreg spectrul: de la tandru la socant, de la comedii la drame, de la debuturi actoricesti si regizorale, pana la filme consacrate. Publicul a raspuns pe masura acestor provocari, luand cu asalt salile de cinema, care s-au dovedit aproape in permanenta neincapatoare. "N-am mai vazut cozi la casele de bilete de cand aveam 10 ani", marturisea Cristi Mungiu, care a aplaudat faptul ca Tiff a reusit sa redeschida apetitul spectatorilor pentru vizionarea filmelor la sala, si nu acasa, pe micul ecran, sau, chiar mai rau, piratate de pe internet. Desfasurarea simultana a festivalului in doua orase a avut, si ea, mare succes, organizatorii luand in considerare largirea Tiff-ului si in alte directii pentru editiile care vor urma. Ce se intampla insa, in momentul in care festivalul si interesul creat de el se sting? Foarte putine lucruri bune, din pacate: in orasele mari, filmele ruleaza cu salile aproape goale, iar in restul localitatilor, nu prea mai exista cinematografe. Paradoxul a fost reliefat de Tudor Giurgiu, directorul onorific al Tiff-ului: "Desi suntem cea mai premiata cinematografie din Europa, avem cele mai putine sali de cinema pe cap de locuitor. Sa facem ceva pana nu e prea tarziu, sa nu irosim aceste momente extrem de prielnice".

Omagiu Irinei Petrescu si lui Franco Nero

A devenit traditie la Tiff, ca in fiecare an sa se acorde si premii care rasplatesc intreaga cariera a unor actori monumentali. Anul acesta, marea distinctie i-a revenit doamnei Irina Petrescu, pentru cei aproape 50 de ani petrecuti in slujba filmului romanesc. Desi a promis ca nu va mai face roluri pentru marele ecran (ultimul sau film fiind "Hotel de lux", in 1992), d-na Petrescu a ramas putin pe ganduri si aproape ca a spus "da", cand a fost intrebata daca ar accepta sa joace in vreun film regizat de tinerii si foarte talentatii cineasti romani. Marcata profund, la fel ca toti participantii la festival, de pierderea traita de cinematograful si teatrul romanesc, prin moartea lui Adrian Pintea, marea actrita a declarat: "Dedic amara mea bucurie de asta seara lui Adrian Pintea".
Dupa ce in urma cu un an, Tiff oferea premiul pentru intreaga cariera Vanessei Redgrave, anul acesta la Cluj a fost invitat italianul Franco Nero, celebrul actor fiind distins cu premiul oferit unei personalitati din cinematografia europeana. Cu mai bine de 150 de filme in palmares, Franco Nero s-a bucurat sincer sa fie in Transilvania, acolo unde, a glumit el: "Se afla sangele proaspat al cinematografiei europene". "Este minunat sa primesc acest premiu omagial aici, ma bucura sa vad cum munca mea este recunoscuta la dvs. in tara."

Premiile
Tiff 2007

In conditiile in care marele favorit - filmul lui Cristi Mungiu - a fost retras din concurs, premiile la Tiff s-au impartit in toate zarile.
Trofeul Transilvania, in valoare de 10.000 de euro, a fost castigat de pelicula chiliana "Sfanta Familie", o comedie dramatica, regizata de Sebastian Campos, in doar 3 zile de filmari si dupa un scenariu de doar 12 pagini.
H Premiul publicului a revenit unui minunat film spaniol, "Albastru inchis aproape negru", care a primit si mentiunea speciala a juriului.
Premiul pentru regie a fost castigat de islandezul Ragnar Bragason, pentru "Copiii".
Distinctia pentru cea mai buna interpretare masculina a fost obtinuta de italianul Luca Lionello, pentru rolul din filmul "Fotomodelul".
Desi a renuntat la competitia pentru marele premiu, filmul lui Cristian Mungiu "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a obtinut, totusi, alta distinctie importanta: Premiul special Tiff, Premiul zilelor filmului romanesc, precum si Premiul pentru o tanara speranta a filmului romanesc, decernat Anemariei Marinca.