Unul dintre argumente se refera in mod direct la obligatia intelectualului de a fi si un militant patriot, atunci cand tara o cere: "(...) Am iesit in Piata Parlamentului pentru ca sunt intelectual si mi se pare normal ca un intelectual sa creada, dincolo de vremi, in adevar, bine si dreptate, si, daca nu-i poate impiedica pe oamenii politici sa masluiasca jocul, macar ii poate impiedica sa-si prezinte fapta ca morala si ca regula insasi a jocului (...)".
Credeti ca gestul lui Gabriel Liiceanu va avea impact asupra opiniei publice romanesti? Multimea mai crede oare in "luminatorii poporului" sau conceptul e demodat?
- Impactul articolului lui Gabriel Liiceanu este greu de cuantificat. El depinde de gradul de pregatire si receptivitate la cultura al celor care cunosc si apreciaza valoarea intelectuala a semnatarului si, in consecinta, pot evalua greutatea implicarii sale civice. Realist vorbind, acestia sunt putini, intr-o tara in care aproape jumatate din populatie traieste in mediul rural, unde presa scrisa patrunde cu greu si nici nu este considerata o necesitate, iar cealalta jumatate are o apetenta pentru cultura care tinde spre zero. In plus, mass-media nu valorizeaza de regula intelectuali autentici. In locul lor, suntem condamnati sa ascultam in fiecare seara la dezbaterile televizate o pleiada de semidocti iritati si bine platiti. Poate tocmai de aceea o buna parte din intelectualii autentici (atatia cati sunt) prefera sa nu se implice in viata publica.
In aceste conditii, iesirea lui Gabriel Liiceanu din "turnul de fildes" devine un gest de exceptie, a carui valoare este cu atat mai mare cu cat a declansat o adevarata furie demolatoare la ziarele si televiziunile care sustin mai mult sau mai putin mascat coalitia Psd-Pnl-Pc-Udmr-Prm. Din pacate, aparatorii lui Gabriel Liiceanu au fost putini la numar si slab mediatizati, ei nefacand parte din acel corp de "intelectuali subtiri" recrutati de trusturile media pentru a le conferi respectabilitate si prestigiu. Daca spectacolul pe care ni l-au oferit nu ar fi fost trist, am fi putut chiar sa ne amuzam urmarindu-i cum dadeau din colt in colt alaturi de figuri politice semidocte si abjecte pe care, in fundul sufletului lor, le dispretuiesc. Putem specula ca onorariile cerute magnatilor de presa, care-i stipendiaza, sunt direct proportionale cu acest dispret.
Ceea ce insa nu inteleg adversarii, convinsi sau platiti, ai lui Gabriel Liiceanu este ca, atacandu-l la televiziuni si in ziare, i-au facut o publicitate nesperata si gratuita. Judecand din nou dupa sondaje, dar si dupa reactiile consemnate pe forumurile de pe Internet, domnul Liiceanu este mult mai aproape de majoritatea populatiei decat este majoritatea parlamentarilor. Astfel, datorita furiei oarbe a mai putin inteligentilor sai adversari, Gabriel Liiceanu a reusit sa-si faca mai bine cunoscut mesajul. Trebuie sa recunoastem ca este un paradox tonic si, poate, chiar inceputul afirmarii sale in constiinta publica ca o personalitate demna de urmat.
Cum va explicati apatia politica a elitelor intelectuale fata de problemele grave cu care ne confruntam? De ce nu "ii priveste" si pe ei Romania asa cum il priveste pe Gabriel Liiceanu?
- In primul rand, se cuvine sa facem dreptate: nu toti intelectualii sunt apatici. Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Alina Mungiu Pippidi, Mircea Cartarescu, Andrei Cornea, Armand Gosu si nu numai ei sunt profund implicati in treburile cetatii si se lupta cu singurele arme pe care le au la indemana: cuvantul scris si vorbit si actiunea civica. Aceasta din urma s-a manifestat din plin, cu prilejul crearii Coalitiei pentru un parlament curat in 2004, prin Apelul intelectualilor publicat in Revista 22 si, recent, prin apelul lansat miercuri, 2 mai, de 17 Ong-uri care cer - nu numai garantii pentru corectitudinea referendumului de la 19 mai, ci si organizarea de alegeri anticipate, in cazul in care Traian Basescu va reveni la Cotroceni in urma verdictului electoratului.
Problema acestor intelectuali este ca sunt putini la numar si ca sunt sabotati de politicieni, de radiouri si de televiziuni. Unii dintre ei nu sunt invitati aproape deloc, altii sunt aproape intotdeauna inconjurati in studio de personaje ostile. Recenta tentativa de linsaj a domnilor Mihai Tatulici si Adrian Ursu asupra lui Armand Gosu la Realitatea Tv a oferit un exemplu elocvent, iar brutalitatea (ca sa spun de-a dreptul mitocania) unor dezbateri cu miza poate fi descurajanta. Ne amintim ca, dupa lansarea Apelului intelectualilor, Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihailescu si Andrei Cornea, invitati la Tvr, au fost acuzati ca "s-au lipit de poponetul lui Basescu". Este meritul celor trei ca nu au cedat si nu au renuntat la implicarea civica, dar este de inteles si reticenta altor intelectuali de marca, de a se expune la atacuri suburbane. Problema pe care acestia din urma o lasa nerezolvata este ca astfel mitocania castiga prin abandon si parca nu merita sa-l lasi pe Dan Voiculescu sa-i "puna la punct" pe intelectuali, fara sa-i dai replica pe care o merita. Mai exista, desigur, si categoria intelectualilor care accepta inregimentarea politica, de dragul suportului financiar generos, oferit de magnatii tranzitiei. Sunt ei oare mercenari? Numai ei stiu aceasta si numai publicul ii poate judeca.
Iata, deci, ca nu apatia intelectualilor este problema, ci expunerea mediatica excesiva a politicienilor fara valoare, a ziaristilor fara scrupule si a unor mercenari care creeaza impresia ca intelectualii care li se opun ar fi o minoritate. Judecand dupa editorialele aparute in ultima vreme, constatam insa ca tot mai putini intelectuali aleg sa sustina coalitia anti-Basescu, nu pentru ca nu ar vedea defectele presedintelui ales, ci pentru ca sunt incompatibili cu adversarii acestuia. Abia la 19 mai vom sti, insa, daca aceasta atitudine a avut mai mult impact decat micii si berea oferiti de 1 Mai de tandemul Geoana-Vanghelie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
