E vorba despre masinile la mana a doua cumparate in vest. Aduse in tara pentru a fi inmatriculate, platesti mai multi bani decat a costat masina. Desi e vorba, de multe ori, despre masini mai ecologice si mai performante decat cele din parcul auto national, masinile cu pricina sunt calificate la categoria rabla. Realitatea este ca nimeni nu mai ia o rabla din occident. D-astea gasesti si in targ, la Vitan. Vinatorii de masini straine se uita dupa 4x4, supermasini de teren, limuzine sau masini sport. In cataloagele de acum cinci ani, erau cotate cu cinci stele. Astazi, romanii platesc asa-zisa taxa de prima inmatriculare, de parca ar fi mai poluante decat cuptorul doi de la Sidex. Putini ar avea de comentat daca premierul nu ar avea interese in domeniul comertului cu masini la prima mana, ceea ce ar explica de ce e atent la importurile de masini straine.
In spatele insistentei cu care este promovata aceasta taxa se afla o atitudine comuna tuturor celor care apuca sa calce apasat printr-un birou oficial. La fel fac si primarii care nu au rezolvat problema parcarilor, dar au inceput sa salte masinile parcate ilegal. Functionarii care au ales sediile sectiilor financiare, unde periodic romanii se calca in picioare pentru a ajunge la un ghiseu, au un loc de onoare pe viata la orice coada s-ar aseza. La fel se poarta si cei care au luat decizia sa sufoce Bucurestiul, pentru urmatorii ani, sub asfalt, betoane si senilele excavatoarelor. Nu-si pot imagina viata celor sub balconul carora macaralele rad in soare. Dar de ce ar face-o? Mai toti oamenii care decid ceva in tara asta au nu o casa, ci un cvartal unde sa stea fara sa-si puna probleme de cetatean obisnuit. Nu trebuie sa caute cu orele un loc de parcare. Au sofer. Nu trebuie sa-si puna problema taxei pentru masina. Au masina institutiei. Toate acestea se incadreaza in categoria bine reprezentata a nesimtirii la nivel inalt. Nesimtirea la nivel inalt te loveste pe neasteptate, ca o masina din coloana oficiala. Peste tot, cand e vorba despre oficiali, trebuie sa te dai putin inapoi pentru ca acestora nici nu le da prin gand sa te fereasca. Pentru ei esti doar o cifra intr-o statistica. Din cand in cand, un vot intr-o urna. Pe chipul politicienilor se asterne plictiseala cand e vorba de asemenea cantitati neglijabile. E valabil si pentru oamenii justitiei care impart dreptatea cu doua maini. Una e cea cu care-i absolva de pedepse pe grangurii cei mari. Asa ies ei din puscarie pentru buna purtare sau pentru ca au rescris o carte proasta despre Vlad Tepes. Nu e valabil pentru cei care nu s-au remarcat printr-o bancruta frauduloasa inainte de puscarie. Vai de cei care nu au o mineriada la activ sau nu au jefuit cateva banci de stat. Primesc pedepse grele si vor sta cu zecile de ani prin puscarie. E bine sa fii persoana cunoscuta si cand faci afaceri cu statul. Asa ai acces la credite fara sfarsit, castigi si licitatiile de care n-ai stiut, ajungi printre cei mai bogati romani si, daca semnezi vreun cec fara acoperire (se intampla cand ai atatia bani) esti achitat, se decide neinceperea urmaririi penale sau primesti un an cu suspendare. Asadar, cele trei puteri in stat sunt puteri de care trebuie sa se pazeasca doar cetateanul obisnuit. Pentru clientii sistemului, puterile statului sunt muzele care inspira viitoarele investitii si loviturile la Bursa. Norocul omului de rand ca puterile trebuie sa-si traga vlaga din voturi, taxe si impozite. Daca n-ar fi grijulii cand e vorba despre banii si voturile altora, puterile in stat s-ar fi dispensat de mult de cetatenii turmentati care fac galagie cand e vorba sa plateasca taxa de prima inmatriculare si alte taxe care protejeaza interesele puternicilor zilei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
