"Asa m-am vindecat"

Povestea unei minuni. O cititoare din Germania relateaza despre vindecarea incredibila a sotului ei, atins de un cancer cu metastaze.

Sunt o cititoare constanta a revistei "Formula As", inca de la primele ei aparitii. La inceput, mi-o cumparam de la chiosc, dar dupa ce m-am casatorit cu sotul meu, un sas din Brasov, am plecat in Germania si acum citesc revista pe Internet. De altfel, chiar despre el este vorba in textul pe care l-am scris, in speranta ca experienta lui le va fi si altora de folos. Lovit de un cancer de piele cu metastaze, sotul meu, pe care il voi numi, spre protectie, doar cu initialele A.S., a reusit sa se vindece dupa ce medicii de aici, din Germania, nu i-au mai dat nici o sansa. Dar Dumnezeu a vrut altfel...
Povestea a inceput in primavara anului 2003, cand A.S. a descoperit pe coapsa dreapta o alunita care crescuse cat o cireasa. S-a prezentat la medicul de familie care l-a consultat, i-a facut analize si i-a pus un diagnostic necrutator: cancer de piele. La sfatul lui, melanomul a fost extirpat, iar chirurgul l-a asigurat pe sotul meu ca situatia este sub control.
Totul parea sa functioneze bine, dar dupa cateva luni, sub cicatrice s-au format noduli, metastaze ale pielii, produse de melanomul malign. Au fost indepartati si ei, iar sotul meu nu si-a pierdut speranta in vindecare. Dar teama s-a instalat curand. In ianuarie 2004, a fost depistat un chist limfatic destul de mare in zona inghinala dreapta. Pe coapsa si in zona inghinala stanga, se simteau, de asemenea, la palpare, alte chisturi. Cel dezvoltat a fost operat si diagnosticul a cazut ca un trasnet: metastaza maligna. Din intamplare, sotului meu i-a oferit cineva o statistica, conform careia rata de supravietuire in randul bolnavilor cu melanom malign este de 30%. Gandurile nu-i mai dadeau pace. Se afla printre cei 70% sau printre cei 30%? Medicii i-au recomandat o terapie riscanta, cu efecte putin promitatoare. Piciorul urma sa fie decuplat de la circulatia sanguina si tratat cu chimioterapie intensiva. Sotul meu a solicitat un termen pentru a consulta, eventual, si alti specialisti, dar la telefon i s-a spus ca operatia este deja programata. Asta l-a enervat. "Doar nu sunt un automat", a zis, "pacientul nici macar nu are dreptul sa-si spuna parerea?" Si a contramandat operatia.
Cineva ne-a recomandat Clinica dermatologica din Heidelberg. A fost ultima incercare cu medicina alopata. Acolo, o doctorita i-a explicat ca in clinica respectiva se efectueaza un studiu pentru testarea unui nou medicament si i-a dat sa semneze o hartie prin care A.S. se obliga sa nu mai apeleze la alte terapii. Jumatate din subiectii participanti la test luau noul medicament, cealalta jumatate un placebo. Nu stiam daca i se va da medicamentul sau nu, si pentru ca nu ni s-a parut normal si a mai venit si un doctor care l-a intrebat daca semneaza hartia, A.S. a spus "Nu". Iar doctorul i-a raspuns: "Atunci nu stiu ce-as putea face pentru dvs.". Cu aceste cuvinte i s-a comunicat faptul ca medicina alopata il declara irecuperabil. Iar chirurgul care-i extirpase nodulii l-a "incurajat" si el: "Duceti-va acasa si bucurati-va de zilele care v-au mai ramas de trait". Cancerul ii rapise deja 20 de kilograme, dar si o mare parte din speranta. Din barbatul zdravan care era devenise o umbra.
Atunci s-a petrecut o minune. Prima dintr-un intreg sir. La o emisiune Tv am aflat despre existenta unei clinici naturiste, chiar in orasul natal al lui A.S.. Ne-am dus acolo si seful clinicii n-a parut deloc speriat: "Tratamentul biologic al cancerului este nespecific", i-a spus el. "Melanomul se trateaza diferit, in functie de bolnav. Oricum, toti pacientii sunt supusi unei terapii de baza. Organismul trebuie dezintoxicat, iar metabolismul optimizat, cu ajutorul vitaminelor si al unei alimentatii sanatoase. Aceste masuri nespecifice sunt benefice pentru toti pacientii. Imbunatatesc performanta organismului si sporesc sansele ca pacientul sa se vindece de la sine." La prima intrevedere cu sotul meu, medicul curant i-a spus ca el nu urmareste sa combata simptomul cancer, ci sa-l priveasca ca pe un intreg. "Eu nu va pot vindeca, eu pot doar sa va ajut", a mai spus medicul. Deci, nu a facut nici o promisiune de vindecare.
A.S. a respectat programul stabilit de clinica: a mancat doar legume si fructe, paine integrala, a renuntat la carnea de porc si la zahar si a urmat un tratament nou pentru el, "febroterapia" sau terapia cu febra. "Febra este una din cele mai vechi reactii de vindecare. Nu exista statistici despre succesul febrei in lupta cu cancerul, dar se stie ca aceasta boala reactioneaza favorabil la terapia cu febra", a spus medicul.
Prima incercare a fost grea. In timpul perfuziei care provoca febra, mintea lui A.S. nu mai functiona. Nu mai era capabil sa gandeasca limpede. Avea dureri de cap si de spate. Dar la final, rezultatul acceselor de febra era incurajator.
Terapia cu febra a continuat pe tot parcursul anului 2004, dar dupa a opta sedinta, nodulii au inceput sa creasca din nou. Cu toate astea, sotul meu nu parea deloc disperat. Confruntarea cu moartea ii dadea curaj. De altfel, incepuse sa aiba vise frumoase si colorate care ii dadeau sperante. A visat si ca moare, si s-a intrebat cine va avea grija de sotia si fiica lui. "O carare duce catre viata, cealalta catre moarte", spunea el. "Ambele sunt posibile." Imi spunea mereu ca a trait intr-un mod care nu corespundea cu firea lui. Ca a muncit prea mult si nu s-a gandit la bucuriile cele adevarate. Si ca Il uitase pe Dumnezeu.
In martie 2005, nodulii erau asa de mari, incat nu mai putea nici merge, nici sta jos ca lumea. A facut a zecea sedinta de terapie cu febra artificiala si ceea ce parea sa nu se mai intample vreodata s-a intamplat: nodulii au inceput sa scada, chistul limfatic din zona inghinala stanga s-a resorbit. In timpul ultimei sale internari a disparut si ultima metastaza. La iesirea din spital, aparatele nu au mai detectat nici o metastaza in corpul lui A.S. Si asa a ramas pana astazi. Un miracol despre care vorbim adesea amandoi. A fost vindecarea lui un succes al terapiei cu febra? Sau s-a vindecat organismul singur? Pentru medicii de aici, din Germania, A.S. este un miracol medical. Termenul de specialitate folosit pentru aceste vindecari inexplicabile este "remisie spontana", un "teren" de disputa intre medicina alopata si cea alternativa. Trebuie sa adaug ca in timpul bolii, sotul meu s-a apropiat foarte mult de Dumnezeu (am fost de doua ori acasa, in tara, la manastiri), se roaga, posteste, mergem amandoi la biserica romaneasca din Nurnberg. In plus, tine un regim sever: fara cafea, fara carne, fara alcool. Din cand in cand, bea doar cate-un pahar de vin rosu. Isi face timp pentru lucruri pe care mai demult nu si le permitea, chiar daca este vorba de o simpla plimbare, pentru a reflecta la Dumnezeu si la lume.
Sper ca povestea mea sa-i ajute pe cei ce lupta cu boala. Ea poate sa fie invinsa. Sigur, e nevoie si de putin noroc, dar partea cea mai grea e rezolvata de rugaciuni si credinta in Dumnezeu.
Francesca Rosca
(dupa numele meu romanesc)