Stefan Banica

"Daca poti sa pui umarul sa faci . un lucru bun, atunci fa-o!"


Succes a avut totdeauna. Dar indragit ca acum n-a mai fost niciodata. In emisiunea "Dansez pentru tine", emotia lui e mai convingatoare decat toate rolurile pe care le-a interpretat pana acum. Uneori, afectiunea e mai importanta ca arta. Face bine mai repede

"Toate suferintele astea
cu care vin in contact ma responsabilizeaza"

- Emisiunea "Dansez pentru tine" a ajuns la al treilea sezon si, din nou, audientele s-au dovedit de exceptie. Facerile de bine ne ating totdeauna la suflet, mai ales cand sunt pledate convingator, iar tu faci lucrul acesta cu o emotie care topeste tot. Se spune, chiar, ca succesul emisiunii se datoreaza integral participarii tale afective, care n-are deloc artificii actoricesti. N-ai fost vazut niciodata asa de... sincer emotionat ca acum.
- Rolul meu in aceasta emisiune este al unui gradinar care-si pune in valoare florile. Nu sunt eu piua intai aici. Am timp pentru asta in spectacolele si-n concertele mele. Eu sunt actor. Nu sunt om de televiziune. E alt aluat. Uite, cand am inceput "Dansez pentru tine", in loc sa ma uit la camera, ma uitam la public, ca asa eram obisnuit pe scena, la teatru, sa dialoghez direct cu cei din fata mea. Dar asta nu inseamna ca mi-e rusine sa-mi expun emotiile. Fiindca niciodata nu trebuie sa-ti fie rusine atunci cand esti sincer.
- Nu esti piua intai, dar esti o rotita intr-un angrenaj care face mult bine. Cum te simti cand faci un bine, Stefane?
- Ma simt implinit. Ma simt extraordinar! Daca poti sa pui umarul sa faci un lucru bun, sa construiesti ceva, atunci fa-o! Cand poti aduce bucurie in sufletele oamenilor, indiferent ca te afli pe o scena de teatru sau de concert ori pe micul ecran, atunci primesti cea mai mare recompensa.
- Suferinta asta saptamanala, la care participi si pe care o transmiti catre public, nu te afecteaza prea mult? Nu se ia dupa tine, acasa?
- Oricat de mult impartasesti suferinta unor semeni de-ai tai, nu poti trai in locul lor. Fiecare om are destinul lui si trebuie sa-si duca crucea. Insa e clar ca toate problemele si suferintele astea cu care iau contact ma responsabilizeaza. Fata de familia mea si, mai ales, fata de fiul meu. Sunt mult mai atent. Eu am trecut prin experienta copilului cu parintii divortati. Am invatat din asta, iar acum, incerc sa-i dau lui Stefan ceea ce eu n-am avut. Nu afectiune si atentie. Ca as minti sa spun ca nu m-am bucurat de afectiunea si de atentia tatalui meu. Ceea ce incerc eu sa-i dau lui Stefan e constanta mea in viata lui: fac tot posibilul sa-l vad in fiecare zi.

"Din pacate, Romania e o tara de chibiti"

- Sa revenim la emisiune. Dincolo de faptul ca cel care o prezinta e Stefan Banica jr., unul din cei mai iubiti cantareti si actori, care sunt celelalte ingrediente ale succesului ei?
- In primul rand, formatul e foarte bun. E un format mexican, dar care a fost adaptat pentru publicul romanesc. E foarte important ca omul sa se regaseasca in ceea ce se intampla intr-o emisiune. Apoi, e vorba de coloana vertebrala a show-ului: probleme de viata reale, ale unor oameni reali. "Dansez pentru tine" e o emisiune in care apar oameni care aleg sa nu stea cu mainile in san plangandu-si soarta, ci sa lupte. In cazul de fata, prin dans. Ceea ce nu e deloc usor, pentru ca trebuie sa vina si sa-si dezvaluie intimitatea, punctele slabe, si pentru ca majoritatea lor n-au mai calcat in viata lor pe o scena. Apoi, trebuie sa invete sa danseze, intr-un timp foarte scurt. Toate emotiile astea, care se nasc acolo, schimbul acesta de energie, prin eter, dintre telespectatori si "visatori", fac succesul formatului. Emisia promoveaza oameni puternici, care-si infrunta destinul si care nu se resemneaza. In mod cert, asta nu e o emisiune pentru si cu oameni resemnati. Vrem sa transmitem un mesaj pozitiv. Vrem sa-i facem si pe ceilalti sa inteleaga ca, desi e foarte usor sa critici, sa darami si sa te lamentezi, e infinit mai greu sa construiesti ceva. Asta, cred eu, e calea sanatoasa si fireasca: sa mergi tot inainte. Din pacate, Romania e o tara de chibiti. Preocuparea noastranationala este sa vedem ce se mai intampla in ograda vecinului. De fapt, majoritatea emisiunilor de divertisment sau a asa-ziselor emisiuni de divertisment cam cu asta se ocupa. Apoi, ce sa spun? "Dansez pentru tine" e una dintre cele mai mari productii de televiziune din Romania. Daca nu cumva e cea mai mare. Desi, in general, mie nu-mi place sa zic "cea mai/cel mai". Este o emisie care implica multe energii, care costa mult, care trebuie sa-si justifice banii si sa se ridice la asteptarile oamenilor. Insa, chiar cred ca "Dansez pentru tine" a ridicat standardul pe piata emisiunilor de divertisment si a reusit sa-si castige un loc foarte clar in peisajul Tv actual. In ceea ce ma priveste, ca regizor al emisiunii incerc sa ma asigur ca avem un mediu propice, in care sa pot insera niste momente artistice de foarte buna calitate. Avem noroc sa lucram cu o orchestra bine pusa la punct de Petre Geambasu, pentru care ma bucur sincer ca are, din nou, sansa sa se exprime. Avem o trupa de balet performanta, condusa de Edi Stancu, pe care am "imprumutat-o" si eu pentru concertele mele de Craciun, si pentru cel mai recent videoclip, "Toata lumea danseaza". Si, nu in ultimul rand, il avem pe Misu Ungureanu, cel care face luminile la "Dansez pentru tine". Misu e un tip foarte talentat si, datorita lui si scenografului Petre Talea, platoul nostru arata asa cum arata. Oricum, dupa trei editii, lucrurile se leaga deja. Fiecare stie ce are de facut, mecanismul functioneaza.

"Vedete, da, dar nu de carton"

- Cum se face selectia "norocosilor"? Va confruntati, probabil, cu mii de oameni care isi doresc sa ajunga concurenti.
- Selectia se face cu rigurozitate. Si, mai ales acum, la al treilea sezon, este mult mai atenta. Pentru ca deja oamenii stiu ce se intampla si sunt si multi care incearca sa profite de acest capital de imagine, pe care-l poti obtine participand la "Dansez pentru tine". Concurentii sunt selectati din toata tara. Oamenii ne scriu, apoi cazurile se verifica si, intr-un final, se decide ce are substanta si se potriveste cu emisiunea asta. Fiindca au fost si situatii in care, desi cazurile erau reale si dramatice, ele aveau niste conotatii care se indepartau de scopul formatului tv. Ma refer la cazuri cu probleme familiale gen divorturi, despartiri, lucruri de acest gen. "Dansez pentru tine" nu e o emisiune care ia partea cuiva. E o emisiune neutra, care nu vrea decat sa dea o mana de ajutor. De aceea, majoritatea situatiilor in care ne-am implicat au fost de sanatate si de saracie.
- Dar vedetele cum ajung la "Dansez pentru tine"?
- Tot prin selectie. Din pacate, in Romania, sunt foarte putine vedete reale. Incercam sa alegem niste oameni care au o cariera in spate. Vedetele de carton, "nascute" de mass-media, nu ma intereseaza. Pe de alta parte, selectia e dificila, fiindca unora le e frica. Le e teama ca o astfel de participare sa n-aiba un impact negativ asupra carierei lor. Apoi sunt si unii care nu au timp. Sunt oameni care au o activitate profesionala intensa si care nu-si pot rupe din timpul lor doua luni de zile. Fiindca la "Dansez pentru tine" se intra intr-un cantonament pe parcursul caruia te dedici doar cazului pentru care lupti. Plus ca mai sunt si vedetele care au contracte de exclusivitate cu alte televiziuni si nu pot onora invitatia din acest motiv.
- Ti-ai schimbat perspectiva asupra vietii de cand i-ai cunoscut pe toti acesti oameni care lupta ca sa indrepte un rau? Vezi viata cu alti ochi?
- Emisiunea asta m-a pus serios pe ganduri. Te cutremura ce afli acolo. Toate povestile astea te marcheaza. Iti schimba criteriile valorice si te fac sa intelegi ca nimic nu e mai important decat sa fii sanatos. Fiindca altfel poti sa ai de toate, dar nu te bucuri de nimic. Iar faptul ca telespectatorii sunt cei care iau decizia finala mai transmite un mesaj. Acela ca e important sa nu uitam ca trebuie sa-ti pese de cel de langa tine.

"Emotia reala, singura cale spre inima publicului"

- Exista vreo diferenta intre emotia fara masca, directa, de pe micul ecran, si emotia actorului care interpreteaza doar roluri, pe care dupa ce cade cortina le lasa in cui?
- Emotia reala e singura cale prin care poti sa ajungi la inima publicului, indiferent ca o faci pe micul ecran sau in teatru.Spectatorul de buna credinta intotdeauna va rezona la ceea ce simte si i se pare ca vine catre el cinstit si direct. Publicul a taxat totdeauna artificialitatea si imaginea contrafacuta. In orice situatie, mai devreme sau mai tarziu, adevarul iese la suprafata. Asa cum iti tratezi profesia, asa te trateaza si ea. Cred foarte tare in lucrul asta. Important e sa-ti doresti ca lucrul pe care-l faci sa iasa bine, sa fie ceva de calitate. E o problema de respect fata de tine, fata de profesie si fata de cei care te urmaresc. Ceea ce ma intereseaza pe mine e evolutia mea ca om si evolutia mea artistica. Iar asta nu se obtine, cred eu, decat prin asumarea si intelegerea experientelor, si bune, si rele. Eu am invatat de la tatal meu ca e important sa-ti mentii stacheta pe care ti-ai propus-o. Diferenta dintre un amator si un profesionist este ca un amator poate sa aiba una sau doua seri extraordinare pe saptamana, pe cand profesionistul trebuie "sa straluceasca" sapte zile din sapte. Fluctuatiile trebuie sa fie minime. In teatru se spune ca sunt seri cand Dumnezeu coboara pe scena si-atunci totul devine o vraja. Ei, dar si in serile cand Dumnezeu nu coboara, tu tot trebuie sa fii aproape de vraja.

"La noi in casa, "Te iubesc" nu lipseste
din vocabularul nici unei zile"

- Care sunt sursele tale de emotionalitate?
- Credinta in Dumnezeu si familia. Credinta te duce spre spirit, spre esenta. Te face sa intelegi care e rolul tau pe pamant, de ce te-ai nascut, de ce traiesti pe lumea asta, cine esti si ce vrei sa fii, pe ce drum vrei sa mergi. Totul tine de alegerile noastre. Eu nu cred ca Dumnezeu pedepseste. Dumnezeu e bun si ne-a facut cel mai mare dar: ne-a dat liberul arbitru. Folosindu-ti liberul arbitru poti sa-ti alegi ce vrei sa fii. Iar familia e oaza mea de liniste. E reconfortant pentru mine sa stiu ca, la sfarsitul zilei, ajung acasa, la sotia mea, la baiatul meu, la mama mea. Ei sunt cei mai importanti oameni din viata mea.
- Lumea se raceste in jurul nostru. Comunicam mai putin, ne lasam calauziti de pragmatism...
- Timpul nu mai ajunge. Culmea, acest Internet care iti permite sa comunici din orice colt al planetei, in loc sa ne apropie, ne-a indepartat unii de altii. Comunicarea devine rece, asa cum ai spus, manipulam niste taste. S-a pierdut fiorul... Alergam cu totii dupa un confort material, dar uitam, de multe ori, de suflet si sanatate, de grija pentru cel pe care-l iubesti. La noi in casa, "Te iubesc" nu lipseste din vocabularul nici unei zile.
- Vine, din nou, Pastele. Mai tresari la asemenea evenimente? Crezi ca mai are vreun rost sa ne tinem datinile crestine?
- Cum sa nu! Traditiile creeaza o parte din istoria noastra. La mine, sarbatorile se petrec in familie. E asa, un ritual... Postesc - uneori tin tot postul, alteori numai ultima saptamana -, merg si la biserica si ma impartasesc... Dar nu consider ca pe Dumnezeu Il gasesti doar la biserica. El e mereu in tine. De Paste, chiar imi place la biserica. Acolo e singurul loc unde ma bucur sa vad cozi. Si-acasa e altfel, cand miroase a cozonac, a pasca, cand ciocnesti oua rosii. Pe Stefan il educ tot in spiritul asta.

"Imi doresc ca fiul meu sa aiba si o surioara"

- Pastele inseamna ca a venit, cu adevarat, primavara. O simti si in viata ta? Ti-ai gasit rostul omenesc alaturi de Andreea, sotia ta?
- Tot ce vreau este sa-mi traiesc viata frumos. Andreea si cu mine am invatat sa pretuim putinul timp liber pe care-l avem. In afara obligatiilor profesionale, prefer sa merg in locuri unde ma simt bine, nu unde stiu c-o sa fiu "vazut". Ideea e sa-mi incarc bateriile, nu sa ma expun oricum si la-ntamplare. In centrul atentiei nu vreau sa fiu decat profesional, atunci cand merit. In rest, imi traiesc viata ca orice alt om. In ceea ce priveste starea de liniste, ea vine atunci cand tu esti in armonie cu tine insuti. Eu inca o caut: uneori o gasesc, alteori nu. Sunt multumit cand stiu ca am facut tot ce tine de mine ca lucrurile sa iasa bine. Chiar daca, per total, rezultatul final nu e un succes.
- Primavara, tot omul gospodar face planuri. Iese la arat si la semanat, nu doar grau, ci si ganduri. Tu ce proiecte ai, Stefane?
- Asteptam sa ne mutam in casa noua. Sunt convins ca lucrul asta o sa ne schimbe viata. In sensul ca vom avea mai multa intimitate, in sensul ca voi avea, in sfarsit, spatiul necesar pentru munca mea (vecinii nu vor mai fi obligati sa ma asculte cand repet) si ca o sa ma pot juca in liniste cu baiatul meu... Mai astept un turneu national, cu concertele mele. Va avea loc dupa ce se incheie "Dansez pentru tine". Si mai am un proiect, care deocamdata e doar pe hartie: un concert de nivel european, cu un invitat de afara - n-am sa-i dezvalui numele deocamdata - si cu un numar de spectatori platitori care sper sa depaseasca 20.000. Probabil ca va fi cel mai important concert din cariera mea de pana acum. Un nou album - o spun cu tristete - n-am cum sa scot pana in toamna. In teatru, joc la Teatrul de Comedie, in "Revizorul", in regia lui Horatiu Malaele. Ma bucur foarte tare ca fac parte din aceasta distributie. Pentru mine, acesta e unul dintre cele mai importante roluri din cate am facut pana acum. Iar spectacolul e de calitate, are un succes urias, a facut valva si merita sa fie vazut. Asta, chiar daca Uniter-ul n-a considerat necesar sa nominalizeze, nici spectacolul, nici regizorul, si nici pe George Mihaita, care joaca Primarul si care, dupa parerea mea, face un rol memorabil. Dar eu, unul, nu sunt un tip care alearga dupa premii. Asa ca pierderea e a Uniter-ului, nu a noastra. Si, tot pentru viitor, imi mai doresc sa avem un copil. Insa el va veni cu voia lui Dumnezeu. Pentru ca un copil nu se programeaza. E un suflet care vine pe pamant atunci cand e momentul lui. Un copil iti schimba viata, iti da sens, iti modifica prioritatile. Eu sunt un tata fericit. Ma bucur foarte mult ca-l am pe Stefan, care e sufletul meu. Dar mi-as dori ca fiul meu sa mai aiba si o surioara sau un fratior. Daca la inceput mi-am dorit baiat cu tot dinadinsul, acum nu m-ar deranja sa am si o fetita. Sau inca un baietel... (zambeste visator)