Draga "Formula As"...
Opinii despre materialele publicate in revista
"Iarna plopului ucis"
(Text semnat de Ion Longin Popescu, F. As nr. 757)
(D-na Ecaterina R., profesoara din Bucuresti, acuza taierea brutala si nejustificata a unui copac, pe care il vedea de 40 de ani in dreptul ferestrei locuintei sale de bloc. Inconstienta cu care sunt lichidati copacii din Bucuresti naste victime si proteste vehemente din partea cititorilor.)
"Declansati o campanie contra ucigasilor de pomi"
V-am ruga, de se poate, sa declansati o campanie contra ucigasilor de pomi, a "toaletatorilor". Mai intai jupoaie copacii de crengi, lipsiti de crengi acestia se usuca, apoi apar iar "toaletorii" si le taie trunchiurile, pe care le iau rromii care vin in urma lor cu carutele. Trimiteti un reporter cu un aparat de fotografiat sa vedeti cum au distrus pomii din preajma pavilioanelor de la Spitalul "Al. Obregia", cum rad orice perdea de pomi in sectorul 4. "Toaleteaza" si apoi rad din radacina pomii cu o ura nemarginita, iar orasul crapa de caldura soarelui vara. Tot ce-i pom este ras si "toaletat"...
Gruzinu Ion - gruzinucostica@yahoo.com
"Sper sa reusiti sa reinviati crengutele plopului"
Draga doamna Ecaterina, tocmai am terminat de citit povestea dvs. din revista "Formula As" si trebuie sa va spun ca m-a impresionat mult. Este pe deplin expresiva pentru ce se intampla in Bucuresti, nu numai cu natura, dar si cu oamenii, care au devenit atat de porniti impotriva a tot ce ii inconjoara, incat nu mai pot cruta nimic. Imi pare sincer rau pentru povestea plopului, pentru lipsa de reactie a autoritatilor, pentru faptul ca se depune atata energie pentru a distruge si ultima ramasita de "magie" din lumea noastra cea de toate zilele. Sper din suflet sa reusiti sa reinviati crengutele plopului...
Multa sanatate si toate cele bune.
Cristina Stanca - stanca_cristina@yahoo.com
"Faceti ca in sufletul dvs., amintirea copacului
ucis sa devina amintirea copacului credincios.
Uneori mai credincios decat oamenii"
Stimata doamna profesoara, imi permit sa va scriu cateva randuri legate de articolul domnului Longin Popescu din revista "Formula As". Probabil fac si eu parte dintre acei oameni care analizeaza o fapta sau un eveniment si cu sufletul, nu doar pe cale rationala sau abstracta! Tocmai de aceea cred ca am fost impresionat de "povestea copacului ucis". Eu traiesc la tara, undeva in Ardeal, si am parte aproape zilnic de dovezi care imi arata ca "lumea necuvantatoarelor" nu este chiar atat de tacuta cum ar crede unii! Exista oameni pentru care afirmatiile despre comuniunea ce se poate crea intre un semen de-al lor si un membru al regnului vegetal sau animal par curata nebunie! Asa cum exista oameni care, asemeni dvs., chiar traiesc aceste minuni, si pentru care plantele si animalele nu sunt lucruri simple si neinsufletite. Cred, insa, ca o astfel de "relatie" trebuie traita cu bucurie si trebuie primita ca un fel de dar de Sus, chiar si atunci cand se termina intr-un mod nefericit, ca in cazul dvs. Intocmai ca in relatiile dintre oameni! Oare, in ce-i priveste pe indragostiti, s-a intamplat vreodata ca unul dintre ei sa regrete ca l-a cunoscut pe celalalt, daca s-a intamplat ca mai tarziu sa il piarda? Poate unii au regretat. Insa asta doar pentru ca noi, oamenii, suntem mai nestatornici uneori decat plopul care v-a fost credincios dvs. pe parcursul a 40 de ani! Asta inseamna o viata! O viata pe care v-a daruit-o cu drag, zi de zi.
Toate acestea sunt motive de bucurie, stimata doamna! Faceti ca in sufletul dvs., amintirea "copacului ucis" sa devina amintirea "copacului credincios"! Uneori mai credincios decat oamenii! Cu stima,
Marius - gigi_john34@yahoo.com
"Ce ne facem cu defrisarile in masa?"
Se stie foarte bine ca acest copac, plopul, ajuns la maturitate (35-40 de ani) putrezeste pe dinauntru, mai ales in zona radacinilor (fiind un lemn de esenta moale) si poate deveni un pericol (cazuri destul de des intalnite in Bucuresti) pentru trecatori! Pana la urma, toate au un sfarsit! Ce ne facem insa cu defrisarile ilegale in masa - plantatiile de duzi sau plantatia de salcami din Dobrogea, ce au efecte devastatoare teribile: alunecari de teren tot mai frecvente, incalzirea globala, si nimeni nu trage nici un semnal de alarma. Ba crima continua sub ochii nostri.
Mitu Ionel - mitu_johny@yahoo.com
"Si eu am tecut printr-o
experienta asemanatoare"
Stimata doamna profesoara Ecaterina, am citit de ceva vreme articolul din "Formula As" si voiam sa va scriu, deoarece si eu iubesc animalele, natura, si am trecut printr-o experienta asemanatoare, de curand. Pe scurt, sunt tot cadru didactic si locuiesc intr-un orasel cu traditie culturala. In apropierea casei mele se afla un parculet micut, in care un mare savant a sadit, candva, niste tei si stejari, in care poposeau din cand in cand veverite. Au fost taiati la sfarsitul acestei ierni, cu aceleasi metode. Am vazut veverita care cauta cu disperare copacii si apoi am observat ca unul din teii ucisi plange. Plange intruna, fara oprire, pur si simplu, este atat de umed, de parca ar ascunde sub radacini un izvor. Traiesc zi de zi, trecand pe langa ei, un sentiment adanc de mila. Asa ca va inteleg pe deplin durerea.
Cu stima,
Manuela P. - emanuelanastasia@yahoo.com
"Am o rugaminte: daca reusiti ca din crengutele
stranse sa obtineti radacini, trimiteti-mi si mie una.
Am sa o plantez in curtea bunicii mele"
Ziua buna, doamna Ecaterina. Ma numesc Violeta Stan si am indraznit sa va scriu cateva randuri. Nu ma pricep a incuraja, nu am puterea, ma simt neputincioasa. M-am intristat foarte la cele intamplate plopului dvs. Iubesc mult copacii, iarba, florile, sunt indragostita de natura si de toate ale ei. Inainte, nu prea bagam de seama, treceam nepasatoare pe langa copaci, pe langa flori, nu ma atrageau, nu ma interesau. Acum sunt indragostita, si ori de cate ori simt nevoia, ii imbratisez si ii ascult, le ascult tacerea, incerc sa ii simt. Nu stiu, poate vi se pare o nebunie, dar in prezenta lor ma linistesc, gandurile negre imi dispar, si zambesc in taina alaturi de ei. E o senzatie unica, si pacat ca multi nu isi dau seama de valoarea lor spirituala. Visez sa am o casuta, si o gradina cu copaci, flori... Nu cred ca se va implini vreodata, dar totusi visez. Cu bine, doamna! O primavara frumoasa!
"Radacina plopului nu moare niciodata"
Buna ziua. Intamplarea a facut sa fi citit si eu articolul din revista "Formula As" si tot intamplarea face ca aici, la facultatea unde studiez, in strainatate, sa invat chiar despre plop (Populus tremuloides), in engleza "aspen". Intelegand durerea dvs. si fiind de acord cu punctul dvs. de vedere, daca imi permiteti, am sa va spun cate ceva despre acest copac, lucruri pe care le-am gasit si pe Internet. In general, plopul creste in colonii si se inmulteste in special prin radacina si mai putin prin seminte. In zilele noastre, plopul este unul din cei mai populari pomi de padure, in special pentru calitatea lemnului si pentru cateva din proprietatile sale fizice, chimice si mai ales biologice. Are un ritm de crestere foarte rapid si are abilitatea nemaipomenita de a se regenera din tulpina taiata, astfel ca o padure de plopi se va regenera, nemaifiind necesare plantari. Radacina plopului continua sa traiasca mii de ani..., chiar se spune ca nu moare niciodata si are o forta foarte mare de regenerare, supravietuind la mai toate relele pamantului, incendii, inundatii, alunecari de teren, rautatea oamenilor.
Nu intamplator, cel mai mare si cel mai vechi organism de pe pamant este o colonie de plopi din Utah (Sua), care contine 47000 de plopi, cantareste peste 6000 de tone si are o vechime de 8000 de ani. Asa ca mai mult ca sigur ca nici prietenul dvs. nu a murit... si in scurt timp se va regenera si va aduce din nou bucurie in sufletele celor care nu l-au uitat. Totul este sa asteptati si sa ingraditi locul, pentru ca noii lastari sa nu fie rupti!
In speranta ca am reusit sa va aduc linistea sufleteasca, multumesc pentru atentia si rabdarea de a citi mesajul meu.
Dan Teodor - danteodorh@yahoo.co.uk
"Traiasca laptele romanesc, impreuna cu tot neamul lui"
(Text semnat de Ilie Tudor, in F. As nr. 756)
(Laptele adevarat, taranesc, este pe cale de disparitie.
Odata cu el, piere nu doar un aliment, ci si un medicament redutabil) \
"O posibila rezolvare"
Buna ziua. Cred ca ar trebui initiat un program de strangere de semnaturi ale celor care folosesc aceste produse naturale, cat si ale crescatorilor de animale, taranii care au vandut in piata laptele, iar acum nu mai au voie. Impreuna cu acest articol, ele ar trebui depuse la organele in drept: Ministerul Sanatatii, Ministerul Agriculturii, Parlamentul... S-a initiat un proiect de lege in acest sens, nu stiu de cate semnaturi ar fi nevoie.
Cu stima,
Urkon Elemer - urkonelemer400@yahoo.com
"Platim prea scump integrarea"
Sunt de acord cu cele relatate si ma gandesc cu groaza ca va veni timpul cand nu vom mai beneficia de nici un produs natural. Platim prea scump integrarea.
Brindusa
"Felicitari!"
Felicitari, in general, revistei dvs., pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume: sunt multe lucruri in Romania care trebuie pretuite si nu aruncate la gunoi, doar pentru ca nu-i place cuiva din Ue, sau de mai stiu eu unde. Ei nu mai au de mult ce avem noi. De ce oare nu recunosc politicienii lor si ai nostri, ca de fapt, ne vor raul, nu binele? De ce doar turistii de rand care vin in vizita in tara noastra raman cu gura cascata, vazand minunile ce mai exista inca la noi, si ne avertizeaza sa nu pierdem ce avem?
Garba Eugenia - garbaeugenia@gmail.com
"Pana acum eram saraci, dar nu slugi"
Eu stau in Italia de 5 ani, si tare va mai dau dreptate! Intrarea in Uniunea Europeana nu va aduce nimic bun! Putem sa zicem adio la saracia noastra, dar si la bogatia culturala si traditia pe care le pierdem. Pana acum eram saraci, dar nu slugi! De acuma, o sa fim si una si alta! Am dat saracia noastra bogata pe bogatia lor saraca!
Lori - lorik71@libero.it
"Europa nu-ti interzice sa produci.
Pietele de tarani trebuie sa ramana!"
Domnilor, trebuie sa va felicit pentru ca nu lasati spiritul care a mai ramas din poporul roman sa moara. Nu stiu daca sunt forte oculte ce vor ca poporul roman sa-si piarda identitatea si sa se indeparteze de la adevarata viata, dar stiu sigur ca incepand cu Iliescu, pe care-l consider capul rautatilor din Romania, si pana la cel mai amarat politician, toti nu sunt decat niste incompetenti, slugi fara sa le-o ceara nimeni. Problema e ca Europa nu-ti interzice sa produci, ci iti reglementeaza situatia. Or, ale noastre capete luminate, care nu sunt in stare in marea lor majoritate sa faca un master sau o facultate in Europa, din prea multa slugarnicie si, bineinteles, din cauza ca unii politicieni vor sa faca afaceri cu lapte si sa se imbogateasca pe spinarea taranilor, fac legi pe care in prostia lor numai ei le inteleg. Pietele de tarani trebuie sa ramana, si asta pentru orasenii care si asa sunt malnutriti, plini de boli de plamani, de stres si alte suferinte cauzate de poluare, de care tara nu duce lipsa. Inca o data va felicit si pot sa zic cu mana pe inima ca sunteti o revista pe care o citesc cu drag si interes, de cate ori am ocazia. Sunteti una dintre revistele care fac o educatie sanatoasa poporului.
Maxim - matei.maxim@yahoo.com
"De ce sa renuntam la ceea ce avem
bun si sanatos?"
Sper din tot sufletul ca romanii sa nu repete greseala celor din vest, America inclusiv, unde din cauza alimentelor modificate genetic si rasprelucrate, marea majoritate a populatiei sufera de alergii, care de care mai ciudate. Si la mine in familie se apreciaza mai mult laptele natural, pe care il cumparam de la taranii din piata. Pentru ca prefer sa am copii sanatosi, nu... manechine anorexice. In ceea ce priveste alimentele naturale, stiati, de exemplu, ca in Germania, produsele biologice (branza, legume, preparate de casa etc.) sunt cu mult mai apreciate de consumatori, chiar daca sunt mai scumpe? Prin urmare, de ce sa renuntam la ceea ce avem bun, numai ca sa importam chimicale?
Botoman Anamonia
"Sa nu-i lasam singuri pe tarani!"
Normele Ue nu cer eliminarea produselor taranesti, ci numai respectarea conditiilor de igiena. Eliminarea lor o cer marii producatori, pentru a scapa de concurenta taranilor, care pot produce mai ieftin si mai sanatos. Noi, consumatorii, trebuie sa ne spunem cuvantul. Sa nu-i lasam singuri pe tarani.
Florescu Serban
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
