Stufstock 4

Festivalul de la Vama Veche a fost un balon de oxigen pentru muzica romaneasca.

Muzica pe malul marii

Este cinci si jumatate dimineata pe plaja din Vama Veche. Vreo zece caini ai nimanui, si mari si mici, se joaca cu o bucurie fara margini, se rostogolesc cu picioarele-n sus prin nisip, sapa gropi, se trag de urechi, intra si se balacesc in mare, se alearga cat e plaja de lunga. In stanga, la piciorul falezei spre 2 Mai, o barca lunga, plina cu pescari, intra in apa si inainteaza intr-o tacere deplina. Zeci de perechi de tineri asteapta rasaritul, infofoliti in saci de dormit, in paturi sau in pulovere. Se tin in brate, se pupa, dorm unul pe umarul celuilalt. Langa un foc ce a durat toata noaptea, zdrangane o chitara, dar nimeni nu mai e in stare sa cante cu vocea. Dar la cluburile din sat, petrecerile sunt in toi. Este ultima strigare. Peste cateva zile, patronii vor incepe sa bata barne de lemn la ferestre sau, pur si simplu, vor da foc hardughiei. Sfarsit de sezon. Acum insa, muzica e la maximum si lumea chiuie si danseaza. Totul are legatura cu muzica. In fiecare dimineata, carciuma celebra a lui Ovidiu intampina rasaritul cu Bolero-ul lui Ravel. Astazi, insa, se aud doar franturi, pentru ca pe plaja se tine un concert. De cu seara, s-au adus ditamai boxele, s-a aranjat scena, s-au tras cablurile. Apoi incepe "nebunia": mai multi instrumentisti din genuri diferite urca pe scena pentru un jam-session electro-funky-hip-hop. Au un asemenea entuziasm, incat pare ca nu se vor mai putea opri. De altfel, acesta a fost unul din momentele de referinta in istoria celor patru editii ale festivalului Stufstock: emotia si atmosfera create.

*

La cea de-a patra editie, Stufstock-ul a renuntat la valentele militante, delimitandu-se de campania "Salvati Vama Veche". Cel putin pentru moment, satul de la capatul tarii, care din anii 60 incoace are un aer aparte, un iz boem, nu va fi transformat intr-o noua statiune hoteliera. Cat despre mitocania ce patrunde in toate mediile si teritoriile, aceasta nu poate fi combatuta printr-un festival. Asa ca organizatorii au incercat anul acesta sa produca "doar" un eveniment muzical grandios si cu staif. Asa a si iesit. 45 de recitaluri, trei seri (concertele incepeau dupa amiaza si se incheiau tarziu in noapte) de muzica 100% live, un adevarat balon de oxigen pentru muzica romaneasca. Spre deosebire de anii trecuti, la aceasta editie, accesul la concert s-a facut pe baza de bilet, fapt care a diminuat considerabil numarul neavenitilor si al violentelor ce au intunecat editia precedenta. A existat si o scena mica, in apropierea plajei, in localul "Soni", unde au fost sustinute concerte folk, cu Doru Stanculescu, Sorin Minghiat, Nicu Alifantis, Alexandru Andries, trupele Fara Zahar si Tapinarii. Au cantat, de asemenea, grupul maghiar Kampec Dolores, foarte bine primit si anul trecut, si taraful de campie Mahala Rai Banda, adus la epuizare de bisurile cerute de public.
Muzica rock a rasunat de pe doua scene mari, amplasate pe camp. In prima seara, Blazzaj si-a aratat clasa, Zob a incins atmosfera, Kumm a surprins printr-un show foarte dinamic, iar Timpuri Noi au prezentat, pe ploaie, noua piesa Adela, primita cu entuziasm, alaturi de Adelina, Tanta si de celelalte din "harem". Seara a doua a adus, in sfarsit, la Stufstock, Phoenix-ul. Un concert asteptat de mai mult timp, atat de publicul de aici, cat si de cei din trupa. Mani Neumann se poate considera "vamaiot", el petrecandu-si mai multe vacante aici, iar Nicu Covaci ne-a declarat, inca de anul trecut, ca isi doreste mult un concert, mai ales ca una din piesele de pe noul lor disc, "Baba Novac", este inspirata de zona Vama Veche - 2 Mai.
Concertul Phoenix a insemnat, fara discutie, varful de audienta al festivalului, insa cei care, in numar mare, au parasit la ora 2 in noapte Stufstock-ul au ce regreta. Abia dupa aceea au aparut surprizele, intamplarile frumoase, amanuntele ce au dat sare si piper, personalitate unui festival ce parea foarte bine organizat, generos, dar previzibil: formatia Gandul Matei a adus un aer nou, proaspat, de la Chisinau, proband inca o data valoarea rockului moldovenesc. Apoi a urmat recitalul clujenilor de la Luna Amara. La doar o saptamana distanta de Fan-Festul de la Rosia Montana, Luna Amara a avut resurse sa propuna un concert cu totul diferit, dar la acelasi inalt nivel. A fost si un act de curaj sa le prezinte fanilor ce asteptau de la ei, in racoarea noptii, un rock furios, un recital mult mai adanc, mai meditativ. "Pentru noi, iubirea a devenit o forma de protest", si-au exprimat clujenii alegerea facuta.
Peste cateva ore, concertul de pe plaja avea sa faca trecerea spre cea de-a treia zi a festivalului, mult mai apropiata ca muzica si atmosfera de spiritul hippie, ce caracteriza odata Vama Veche.

*

Funk, blues, reggae, jazz, ritmuri diverse s-au succedat cu repeziciune, spre bucuria spectatorilor, in cea de-a treia seara a festivalului. Dupa ce Vali Racila i-a cucerit pe toti cu blues-ul acustic interpretat la "slide guitar", a urmat momentul de triumf al saxofonistilor. Mihai Iordache, saxofonistul celor de la Kumm, a avut un recital febril, acaparant, alaturi de supertrupa sa, formata din instrumentisti ai altor grupuri, iar apoi a venit randul lui Alex Harding, catalogat drept unul dintre cei mai buni saxofonisti americani ai momentului. Din trupa sa, intitulata Soul Funkotopia, au facut parte Tavi Scurtu, considerat bateristul festivalului, Lucian Ban, un pianist roman stabilit in New York, cel care l-a adus pe Harding in Romania pentru o serie de concerte, Utu Pascu, basistul care a reusit performanta de a canta la Stufstock cu patru formule diferite, Electric Brother si saxofonistul Eddie Neumann, fostul copil teribil al jazz-ului romanesc, intors special din Anglia la acest eveniment.
Festivalul saxofoanelor s-a incheiat numai dupa excentrica evolutie, al doilea an consecutiv, a formatiei germane Al Jawala. Dans si ropote de aplauze, pentru o muzica frenetica, noncomerciala si libera. Inceput la miezul noptii, jam-session-ul de la "Soni" a tinut, cu ceva pauze, pana la doua... dupa-amiaza, iar peste inca o noapte, bucuria de a fi din nou impreuna i-a facut pe Lucian Ban si pe Eddie Neumann sa improvizeze pana la primele raze ale soarelui. Vama Veche nu se mai putea desparti de muzica.

P.S.: Televiziunile care transmit concerte fac greseala de a se considera stapanele scenei, tratand de multe ori publicul platitor de bilete cu dosul, atat la propriu cat si la figurat. Nu este fair play ca la un concert, printre artistii prezenti pe scena, sa se tot vanture cameramani ce vor neaparat sa-i filmeze de la cativa centimetri. La Phoenix, de pilda, o parte din spectatori abia au putut sa-l vada la fata pe Covaci, "delectandu-se" cu spatele operatorului. Putin respect se poate?
Fotografiile autorului