O vacanta de vis

Fiecare om viseaza sa traiasca, odata si-odata, o vacanta ca-n povesti. O vacanta plina de soare, de dragoste si de fericire. Dar exista ea cu adevarat, sau este doar un basm colorat, de care sufletul nostru are nevoie? Ca sa aflam adevarul, am rugat sa ne raspunda la intrebare cateva vedete din lumea muzicii. Portativul a fost totdeauna o scara de acces catre tara miraculoasa a viselor. Deci:

Exista cu adevarat o vacanta de vis?

Cum arata ea pentru dvs.?

Angela Similea

"Paradisul meu e acasa"

S-ar putea sa va surprinda raspunsul pe care-l voi da intrebarii dumneavoastra, dar acesta este adevarul. Eu locuiesc departe de Bucuresti, la campie, langa un lac, in natura, si de fiecare data cand ma intorc acolo, de fiecare data cand ma intorc acasa, eu intru in vacanta. Natura imi da o asemenea relaxare incat, sincera sa fiu, nu am nevoie de concediu. Intorcandu-ma acasa, traiesc relaxarea concediului pe care o aveam cu multi ani in urma, cand locuiam numai in Bucuresti. Sigur ca imi place sa calatoresc, dar pentru mine a calatori nu inseamna a ma relaxa, ci inseamna a ma incarca cu tot felul de informatii, de relatii, de cunostinte. Daca merg la fiul meu in America, la nepoti, iarasi nu poate fi o vacanta adevarata, ci doar o incarcare si o acumulare de bucurii, de sentimente si de schimburi de energii. Nu ma simt niciunde relaxata cum ma simt acasa, in gradina mea de pe marginea lacului. Mai ales acuma, in toiul verii, locul s-a transformat intr-un paradis. Desi anul trecut gradina a fost distrusa de inundatii, acum este parca mai infloritoare ca niciodata. Eu cred ca, daca urmarim macar cu putina atentie natura, ne putem inspira de la ea, si in felul acesta, am putea gasi mai multa dragoste si mai multa energie, pentru a proteja ce-i in jurul nostru. Nu e vorba sa o studiem, ci doar sa o observam cu drag si rabdare. Am invata cum sa renastem. Dumnezeu ne-a dat viata asta atat de frumoasa, dar si plina de incercari, iar eu cred ca El a creat natura, pentru ca ea sa ne invete sa gasim inspiratia de a trece peste tot ce e rau si sa ne reconstruim, sa ne recladim asemenea ei. Gradina mea este verde, pictata cu flori. Am tot felul de flori, care apar inca din zapada, precum ghioceii, si imi coloreaza gradina pana toamna tarziu, asa cum sunt crizantemele, sau chiar trandafirii, careinfloresc pana la primii fulgi de nea. Avem copaci care inverzesc pe rand, dar cei care tin recordul de viata si de frumos sunt brazii argintii, care impodobesc aleile curtii. Eu ma ingrijesc de flori, iar de copaci, de vita, de gazon, de arbusti, de tuia are mare grija sotul meu. El iubeste foarte mult brazii, eu salcia, asa ca le avem pe amandoua. Acum, la noi, in Marata, este seceta, soarele parjoleste tot ce este verde, dar muncim din greu sa le dam plantelor apa din abundenta, o luam din lac si o redam pamantului. E foarte multa munca, dar relaxarea este pe masura, pentru ca ceea ce muncesti pentru natura nu este obositor. Linistea e marea rasplata. Si pasarile, pentru ca ele ne dau odihnitoarea muzica de fundal pe tot parcursul zilei, iar la miezul noptii, ascultam privighetoarea. Noapte de noapte. Chiar imi amintesc ca acum cativa ani a venit un preot de la Bucuresti sa faca slujba de Inviere, si la miezul noptii, ruga lui era la concurenta cu privighetoarea; mai bine zis, cantul ei a insotit intreaga slujba. Ce mai, traim intr-o oaza din Baragan, si nu pot sa-I cer lui Dumnezeu nici o alta vacanta care s-o intreaca pe cea de fiecare zi. Mie, nici acum nu-mi vine sa cred ca mi se intampla o asemenea minune. Am realizat ca daca gasesti locul potrivit firii tale, atunci fiecare zi inseamna o vacanta de vis.
O vacanta in care-i primim si pe prietenii nostri, care vin pentru o zi si nu pleaca decat dupa trei. Gradina mea ii prinde in mrejele ei, nu-i lasa cu una cu doua. Trebuie sa va fac o marturisire: sambata, am petrecut ziua mea de nastere (sunt Rac, nascut pe 9 iulie) si Victor, sotul meu, mi-a daruit o petrecere de vis. De regula, eu imi petrec ziua de nastere la Manastirea Ciorogarla, cu un foarte mic numar de prieteni, cu maicutele si cu preotul paroh de acolo, dar anul acesta, pentru ca am primit un zero "in coada" si rotunjimea este perfecta, am acceptat darul sotului meu. Asa ca aproape o suta de oameni au vazut week-end-ul trecut ce inseamna "vacanta de vis" pentru mine, adica gradina si casa mea minunate. A cantat trupa lui Cornel Verban, invitatii le-au savurat muzica, intinzandu-se dupa cate o caisa, un mar varatic sau tragand tare in piept aroma cate unui trandafir. Am petrecut pana dimineata in zori...
Poate ca v-a surprins ce v-am spus, dar eu Ii multumesc zilnic lui Dumnezeu pentru "vacanta de vis" din casa mea, ma consider norocoasa, pentru ca El mi-a daruit un asemenea loc, care este mereu deschis pentru "Formula As", revista mea de suflet.

Mihai Traistariu

"Un loc cu viata de noapte si cu lumini"

Caldura este cuvantul cheie pentru vacanta mea de vis. Destinatia? Las Vegas... sau mai degraba Hollywood, ca sa fie siOceanul aproape. Un loc cu un singur anotimp: vara. Un loc cu viata de noapte, cu lumini, cu galagie. Un loc in care sa nu se doarma. Veselie si petrecere, asta astept de la "vacanta de vis", fara sa fiu neaparat un mare petrecaret. Imi place in schimb enorm sa vad bucurie in jurul meu. Tocmai m-am intors din Cipru, o insula in care viata incepe la 11 noaptea, asa cum imi place mie. La fel este si in Grecia. Iubesc marea, inca de pe vremea cand mergeam cu ceilalti trei frati ai mei (noi suntem trei baieti si o fata) si cu mama pe litoral. Ciudat, cu mama mergeam la mare si cu tata la munte. Dar mie mi-a placut intotdeauna mai mult cu mama, ne lasa mai liberi, si poate si pentru ca nu o mai am langa mine, marea va insemna mereu ceva special in inima mea. Locuiesc in Constanta, la bloc, si visez sa-mi construiesc o casa la malul marii, de la fereastra sa admir rasaritul din larg, iar prin curte sa-mi curga un rausor. Am vazut asta intr-o fotografie. Era una dintre casele lui Bill Gates si mi-a picat cu tronc. Sigur, e doar un vis si acesta. Nu cred ca voi reusi vreodata sa-mi fac o casa precum cea a celui mai bogat om din lume. La fel e si cu vacanta: de fiecare data cand ajung intr-un loc in care imi place, imi spun ca aceasta este vacanta de vis, dar apoi imediat ma trezesc visand la alt loc, mai calduros, mai colorat, mai vesel.

Roxana Andronescu (Spin)

"Sa merg unde ma duce vantul"

Eu consider ca toata viata mea de pana acum a fost o vacanta, desi nu totdeauna "de vis", tocmai pentru ca nu am avut niciodata un serviciu atat de solicitant, incat sa simt nevoia aceea nebuna de-a evada. Pentru mine, "vacanta de vis" inseamna un loc in care sa te linistesti, sa te detasezi de tot, de aglomeratie, de munca, de vecini, de tot ce poate fi stresant. Cateodata, ma ascund si eu in cate un colt linistit, dar, repet, sunt norocoasa sa fi facut toata viata mea numai ce mi-a placut, si atunci nu prea am resimtit stresul specific zilelor noastre. Vacantele copilariei mele nu au fost niciodata la bunici sau cu parintii, ci intotdeauna "vacante de lucru", cu ansamblurile de dans, muzica, gimnastica, dar care mi-au placut enorm. Ce mai, pentru mine, pana acum, viata a fost o vacanta mare, in care am avut si vreme buna, si vreme rea.
Exista, totusi, ascunsa in visurile mele, o vacanta ideala: sa maurc in masina sau in tren si sa ma opresc in urmatoarea statie. Ceva neplanificat, o calatorie care sa se deruleze dupa instinct, cu ceva bani in buzunar, cat sa pot sa-mi iau o paine si benzina sau bilet pentru urmatoarea destinatie... hotarata pe moment. Importanta in aceasta aventura este calea, si nu destinatia. Daca banii din buzunar ar fi ceva mai numerosi, evident ca as muri de placere sa ma aventurez chiar in jurul lumii. Cred ca m-as simti implinita pentru tot restul vietii, sa pot merge, pur si simplu, unde ma duce vantul prin lume. Oh, ce minune ar fi!... Sa iau doi, trei, zece prieteni buni, oameni ca mine, gata sa manance numai corcoduse, daca e cazul, si sa nu ma opresc: Australia, Noua Zeelanda, Africa... Sa stii ca dorul asta de duca in necunoscut l-am avut de mica. Pe la 15 ani, chiar am plecat cu hainele de pe mine undeva "in sus", spre Moldova. M-am oprit in trei, patru orase, dupa zile bune am ajuns unde spusesem ca plec. Ai mei nu m-au certat, au inteles "nebunia" asta a mea, cum inteleg in fiecare zi celelalte mii de alte nebunii... Cam asta ar fi vacanta ideala, dar pana atunci, nu-mi doresc nimic altceva decat sa nu-mi doresc vreodata sa am o vacanta pe bune. Vacanta exista. E un vis, un vis pe care eu il traiesc.