"In loc sa ne concentram pe problemele integrarii,
Alianta si liderii ei isi folosesc fortele in lupte intestine"
Ne aflam pe ultima suta de metri inaintea Raportului de tara din mai, de care depinde in ultima instanta integrarea la termen (1 ianuarie 2007) a Romaniei in Ue. Cei care se asteptau la o concentrare a fortelor politice si mai ales a partidelor din Alianta in jurul acestui obiectiv s-au inselat. Conflictul intre Pd si Pnl a devenit o obisnuinta, iar atacurile reciproce intre presedintele Basescu si premierul Tariceanu au devenit o permanenta. Orice prilej este potrivit pentru ca cele doua tabere sa se plaseze pe pozitii intotdeauna diferite, sa se atace reciproc si sa-si administreze lovituri de imagine. Conflictul cu care a debutat luna aprilie a fost acela iscat in jurul Cnsas si al numirii conducerii acestuia. O avalansa de declaratii contradictorii, de scuze si de acuze reciproce au aruncat in ceata opinia publica. In timp ce toata lumea sustinea ca este pentru deconspirarea completa a celor care au facut politie politica, s-a dus o batalie subterana pentru controlul asupra dosarelor aflate in custodia Cnsas.
"Adevarul complet nu-l vom afla niciodata"
- Scandalul Cnsas s-a incheiat cu o solutie de compromis. Nici Pd, nici Pnl nu au reusit sa-si impuna omul la conducerea Cnsas. Care a fost miza acestei batalii?
- Miza bataliei pentru controlul Cnsas o putem doar banui. Cert este ca din toata aceasta poveste, cei care au iesit mototoliti au fost Pd si implicit presedintele Basescu. Rezumand evenimentele, dupa ce Pd si Pnl cazusera de acord asupra candidaturii lui Ticu Dumitrescu, a aparut candidatul surpriza Turianu, ceea ce a nemultumit societatea civila si pe anumiti membri ai Pnl, care au vazut in aceasta o incalcare a conventiei intre cele doua partide, dar si o incercare de a influenta activitatea Consiliului. Dupa cum stim, in cele din urma scandalul s-a terminat cu castigarea functiei de presedinte al Cnsas de catre un al treilea. N-au castigat nici sustinatorii lui Ticu Dumitrescu, care vedeau in acesta garantia deconspirarii, nici d-l Turianu, care in cele din urma s-a razbunat neelegant pe Tariceanu, acuzandu-l de colaborare cu fosta securitate, fara nici o dovada. Foarte interesanta este si disparitia d-lui Lazea din Colegiu, din Bucuresti si din viata publica, in urma unor presupuse presiuni pe care le-ar fi suportat anterior. Ceea ce mi se pare semnificativ in acest scandal este nu numai vesnica, cronicizata rivalitate dintre cele doua partide ale Aliantei, dar si limitele democratiei din Romania. Iata cam pana unde poate merge la noi curajul de a afla adevarul.
- Vreti sa spuneti ca cineva se opune aflarii complete a adevarului?
- Vreau sa spun ca adevarul complet nu-l vom afla niciodata. Ca poate unele dosare au disparut si nu vor mai fi gasite in veci. Ca sa ne intoarcem la miza acestei batalii, parerea mea este ca ea consta in controlarea acestor dezvaluiri de dosare. Sa nu uitam ca votul Consiliului decide cine a facut politie politica si cine nu. Votul Consiliului este un instrument extraordinar, prin care se poate decide soarta politica a cuiva, pentru ca el decide cum se interpreteaza datele din dosare. Sa ne amintim de votul asupra dosarului lui Vadim Tudor. Consiliul de atunci a decis ca el nu a facut politie politica. Un alt Consiliu ar putea decide ca, dimpotriva, a facut. Depinde de cati simpatizanti ai in Colegiu, de telefoanele pe care membrii Colegiului le-au primit, cum s-a intamplat cu d-l Lazea. Deci, nu avem siguranta ca acest Consiliu se conduce numai dupa constiinta membrilor sai. Nu stiu daca d-l Ticu Dumitrescu ar fi reusit sa reduca influentele exterioare asupra Colegiului, pentru ca nu a fost lasat sa-si duca misiunea pana la capat, dar avem motive sa credem ca, moralmente vorbind, ar fi avut sanse.
"Legea Lustratiei trebuie revizuita"
- Imediat dupa scandalul Cnsas, Pnl a lansat in parlament proiectul Legii Lustratiei. A fost doar o coincidenta?
- Cat de oportuna este Legea Lustratiei? Sunt voci care spun ca ea va induce bulversari in societatea romaneasca, intr-un moment important pentru aderarea la Ue.
- Aceste voci sunt cele ale opozitiei, in principiu Psd si Prm, partide care vor fi totdeauna impotriva unei legi a lustratiei, indiferent de moment. Psd a strans intre randurile sale ramasitele fostului partid comunist, dupa cum Prm si-a facut un titlu de glorie din recuperarea unor esaloane ale fostei securitati. Adevarul despre ceea ce s-a petrecut in Romania nu are cum sa fie o piedica. Niciodata adevarul nu este o piedica, ba dimpotriva. Cat despre bulversarea societatii romanesti, aceasta se petrece de 16 ani. Documente mai mult sau mai putin secrete, inregistrari, dezvaluiri provenind din zona serviciilor secrete, au aparut tot timpul in presa, numai ca au fost gestionate de structuri private, de persoane particulare, care le lanseaza pe piata pentru a-si regla niste conturi si pentru a santaja. Deci e preferabil ca aceste dezvaluiri sa fie institutionalizate. In al doilea rand, daca intram in Ue, e un moment potrivit sa facem ceea ce ar fi trebuit facut de acum 16 ani. In Romania am asistat la prelungiri ale vechiului sistem, ale unor structuri, ale unor oameni si mentalitati ale vechiului sistem. Intram acum in alt sistem, in alta lume, este intr-un fel o renastere, o reasezare a valorilor, si trebuie sa plecam de la o anumita platforma morala si de adevar. E necesara un fel de curatare, de revizie finala a tarii, inainte de a intra in alt sistem. Nu putem merge acolo cu toata mazga si toate rafuielile incontrolabile care se petrec. Bineinteles ca unii spun ca e ba prea tarziu, ba inutila o lege a lustratiei. Sigur ca trebuia facuta in anii 90, n-a fost, dar nu e de mirare din moment ce linia a doua a partidului comunist si a securitatii a fost la putere. Au beneficiat de inca 16 ani in care au facut ce-au vrut in economie, in politica, peste tot. Ei oricum detin acum imperii financiare, mediatice, de afaceri, si nu se mai poate face nimic, indiferent cum le-au dobandit. Ce le cere de fapt aceasta lege a lustratiei? Sa se retraga din functiile publice! Atat. Ce pedeapsa este asta? Nu se atinge nimeni de afacerile lor, nu-i pedepseste nimeni pentru ceea ce au facut. Ce fel de revolutie a fost aceea in care reprezentantii regimului inlaturat de la putere continua sa conduca toata economia si toata politica tarii? Aceasta situatie spune mult despre ce fel de revolutie s-a petrecut in Romania. Prin urmare, trebuie sa facem macar acum ceea ce nu am facut cu 16 ani in urma. Si inca ceva: timp de 16 ani, cei aflati la putere au operat un anume tip de lustratie, pentru ca nu a patruns nimeni in functii publice si nici in marile afaceri, daca nu facea parte din cercul lor, daca nu apartinea de structurile, fie ale partidului, fie ale fostei securitati, daca nu direct, atunci macar printr-o rubedenie, o cunostinta, sau chiar o cotizatie substantiala la partid. Astfel s-a constituit o oligarhie politico-financiara inchisa in jurul acestei structuri. Nu vad nici o problema in faptul ca aceasta oligarhie ar sta putin pe margine. In plus, daca oamenii din aceste structuri ar fi fost mai competenti, daca ar fi furat mai putin, daca ar fi indreptat tara catre drumul cel bun, daca n-ar fi creat o coruptie de sistem si oamenii ar fi dus-o mai bine, atunci poate ca n-ar mai fi cerut nimeni o lege a lustratiei. Domnul Iliescu a declarat ca o lege a lustratiei este o lege stalinista, pe invers. Sa compari o lege prin care se reduce accesul la functiile publice cu crimele staliniste indica ce fel de mentalitate are omul acesta, care a fost presedintele tarii timp de trei mandate. Este genul de mentalitate care a adus Romania in starea in care se afla si semnul ca lustratia este obligatorie inainte de a intra in Ue.
"Liderii Aliantei au uitat
cine le sunt adversarii"
- Nu risca batalia interna din Alianta sa compromita procesul integrarii, mai mult decat lupta cu adversarii politici din opozitie?
- Intr-adevar, Coalitia pare mai preocupata de lupta din interiorul sau, principalii jucatori, Pd si Pnl, administrandu-si lovituri, ca si cum n-ar fi suficienta lupta politica dusa uneori pe muchie, in parlament, cu opozitia. De asemeni, schimbul de replici publice intre Basescu si Tariceanu a atins duritati neasteptate in ultimul timp, presedintele mergand pana acolo incat a afirmat ca regreta numirea lui Tariceanu in functie si ca - atentie! - nu mai are incredere in acesta. In acelasi timp, afirma ca instabilitatea politica ar fi o lovitura mortala data procesului de integrare, parand sa nu-si dea seama ca participa el insusi la provocarea acestei instabilitati. Daca presedintele tarii nu mai are incredere in premier, si deci in guvernul condus de acesta, cum sa mai aiba incredere cetateanul? Dupa parerea mea, aceasta atitudine este nepotrivita, ca sa nu spun mai mult, si nu contribuie deloc la climatul de stabilitate necesar acestei perioade. Desi Ue da semne clare ca observa tot ce se petrece, presedintele participa la acest joc periculos al replicilor dure intre el si premier. Din acest joc face parte, de altfel, si tema aceasta a deconspirarii fostei securitati si a condamnarii comunismului. Pnl il acuza pe presedinte ca ar fi omul serviciilor secrete, Basescu, dupa ce a pierdut puncte in afacerea Cnsas, incearca sa recupereze, infiintand comisia ce urmeaza sa condamne public comunismul. E ciudat, pentru ca nici tema deschiderii dosarelor, nici cea a condamnarii comunismului nu a figurat in agenda electorala a Aliantei, nici a presedintelui. Aceasta tema a aparut pe tapet numai pe fondul rivalitatii intre cele doua tabere, care incearca sa puncteze in ochii opiniei publice. Partea buna este ca deschiderea acestei teme era necesara, iar cea rea este ca adanceste imaginea conflictului din interiorul Aliantei. Ei par sa fi uitat cine le sunt adversarii si cine aliatii, par sa fi uitat cu cine se lupta si pentru ce. Presedintele cere solidaritate de la populatie in vederea integrarii sau, ca acum, in fata inundatiilor, dar ei nu reusesc sa gaseasca solidaritatea intre patru lideri de partid. Ceri solidaritate la nivelul a 22 de milioane, cand cei doi lideri de la varful tarii nu sunt solidari deloc intre ei. De la Bruxelles se vede foarte bine cum a degenerat rivalitatea celor doi poli, in asa fel incat, daca inainte stateam bine la criteriile politice, acum, in preambulul Raportului de tara, stim de pe-acum ca vor exista referiri la pericolul instabilitatii politice. Acestea i se datoreaza, cred eu, presedintelui Basescu, cel care nu si-a controlat deloc in ultimul timp afirmatiile, inducand un sentiment de neincredere la nivelul populatiei, dar si al Ue, intr-un moment cum nu se poate mai nepotrivit. Agitarea ideii de alegeri anticipate, chiar si dupa 1 ianuarie 2007, este o eroare, un joc periculos, chiar si pentru un presedinte jucator. In loc sa ne concentram pe problemele actuale ale integrarii, pe rezolvarea problemelor de care nu ducem lipsa - iata, suntem in plina perioada a inundatiilor -, Alianta si liderii ei isi irosesc fortele in lupte intestine. Miza pentru Romania, integrarea, este enorma. Singurii care nu par sa inteleaga sunt tocmai conducatorii Aliantei si ai tarii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
