Reintorsi - temporar - acasa, muncitorii romani din Europa au cautat prilejuri de bucurie alaturi de familiile lor. Faptul ca tara stie ca in mod aproape sigur va fi admisa - la 1 ianuarie 2007 - in Ue a fost inca un motiv de linistire. Daca Dunarea revarsata nu ar fi alungat din casele de pe malurile ei mii de oameni, s-ar fi putut spune ca Pastele acestui an a fost unul linistit. Asa cum ar trebui, de altfel, sa fie mereu. Pentru crestini, Invierea Domnului reprezinta speranta eternului inceput, a bucuriei si iertarii.
Politica a fost uitata, insa, numai aparent. Dincolo de "activismul" administratiei, obligata de mania apelor revarsate sa se manifeste, discutiile si aranjamentele politice au continuat, e drept, in surdina. Legea Lustratiei a fost dezbatuta pana in ultimul moment, in privinta Cnsas-ului s-a ajuns la un compromis, s-a constituit Comisia prezidentiala pentru studierea crimelor comunismului. Dupa saisprezece ani de la rasturnarea lui Ceausescu se pare ca in Romania, in sfarsit, misca ceva. Am spus se pare pentru ca, daca va fi adoptata, Legea Lustratiei va avea efecte minore (politicienii "alesi" neputand fi lustrati decat incalcandu-se Constitutia, iar ceilalti profitori din fostul "aparat" al Pcr si din Securitate asigurandu-si de mult albirea averilor dobandite oneros, prin rapt). Deschiderea dosarelor Securitatii nu va produce nici ea seisme, multe dintre ele fiind in continuare secretizate sau "epurate" de anume documente. Concluziile comisiei pentru studierea crimelor comunismului vor fi, probabil, asumate de Presedintie, care va formula o condamnare teoretica, cu valoare pur morala, a fostului regim. In anii de dupa 1989, sistemul impus de fostii activisti de partid si fostii securisti a avut timp sa se stabilizeze, cangrenand intregul organism social. Singura speranta corecta pentru Romania ar fi ca Justitia sa functioneze in mod real, blocand lantul de complicitati si santaje reciproce prin care o clasa politica egoista si corupta, impreuna cu clientela ei, isi acopera trecutul oneros si prezentul opulent.
Speranta moare ultima, dar problema Justitiei in Romania va fi foarte greu de rezolvat. Contradictiile din cadrul coalitiei guvernamentale, in special cele din nucleul ei - Alianta D.A. -, imping la scepticism credinta ca, totusi, prin Justitie, se va ajunge la o reparatie (nu numai morala) a frustrarilor societatii romanesti postcomuniste. Ca si in "experimentul" condus de Cdr (1997-2000), conflictul competentelor (intre palatele Cotroceni si Victoria) mimeaza un "program" (cel al eradicarii "sistemului ticalosit") ce parea, la un moment dat, foarte posibil. In 2000, cel ce a suportat consecintele ineficientei actului guvernamental a fost Pntcd. Pentru acest rol se pregateste acum Pnl-ul, ce detine sefia Executivului. Conducerea Pnl-ului a facut o serie de gafe ce au redus drastic impactul electoral al partidului. Ezitarile in privinta anticipatelor, implicarile in functionarea Justitiei (care s-a dovedit, pana la urma, corecta in "cazul Patriciu"), manifestarile contradictorii la dezastrele naturale de anul trecut etc. au scazut brutal ponderea partidului ce domina (intr-un raport de 2:1) Ada la constituirea ei. Pnl nu a stiut sa-si impuna suprematia, reactionand discordant la "provocarile" guvernarii.
Era normal ca, intr-o asemenea situatie de accelerare a trendului electoral descrescator, unii lideri ai sai sa caute solutii de salvare. Ideea fuziunii Pnl-Pd a fost una din ele, bazata pe impartirea completa a responsabilitatilor guvernarii intr-un mare partid de centru-dreapta, mai ales ca Pd-ul a optat, intre timp, pentru formula populara europeana. Paradoxal, respingerea unificarii s-a facut in primul rand din tabara liberalilor, desi proportia initiala de 2:1 ar fi asigurat Pnl-ului dominatia noii formatiuni. Temerile personale ale unor lideri in functiune (inclusiv "spaima" de revenirea fostului presedinte, actualul consilier prezidential Th. Stolojan) au jucat un rol major in torpilarea proiectului in avantajul Pd-ului, care, cel putin aparent, a parut de acord cu el. Pd-ul si, mai ales, inspiratorul lui din umbra, presedintele Basescu, au speculat imediat contradictiile Pnl-iste, insinuand necesitatea unui partid prezidential puternic ce ar putea duce pana la capat batalia cu "sistemul ticalosit" din Romania. In contextul colapsului Psd, al uzurii Pnl, Pd-ul are o asemenea posibilitate, mai ales ca, in administratie - dar si in fata Justitiei - reprezentantii sai au fost foarte "discreti".
A intervenit insa o miscare strategica prost calculata a presedintelui care, pe fondul unor iesiri populiste spectaculoase, s-a afisat - din dorinta preluarii unui electorat nationalist derutat - cu Gigi Becali, personaj grobian, cu o glorie bazata pe succesele Stelei si pe pomenile facute dintr-o avere realizata peste noapte. Intalnirile de la restaurantul "Golden Blitz" au indepartat de d-l Basescu o elita intelectuala al carui impact public nu este imediat, ci de lunga durata. Or, in sport, ca si in afaceri, nu castigi intotdeauna. Atacurile prezidentiale impotriva primului ministru Pnl-ist (ingrosate grotesc de G. Becali) au rupt practic Ada, obligandu-i pe liberali sa isi caute alti parteneri din zona centrului-dreapta. Singurul partid cunoscut si mai putin atins (dupa anii de penitenta electorala) de filoxera coruptiei este Pntcd-ul, membru de drept al Ppe (la care aspira si Pd-ul). Pntcd a fost tratat cu aroganta de Pd (ce nu accepta decat fuziunea), desi este - dintre partidele romanesti - singurul veritabil crestin-democrat. Pe fondul unei usoare redresari a impactului, ca urmare a exacerbarilor populiste prezidentiale, presedintele Pnl, premierul Calin Popescu-Tariceanu, s-a intalnit, marti, 18 aprilie, cu Gheorghe Ciuhandu, conducatorul Pntcd-ului, propunandu-i o alianta care, excluzand fuziunea, ar prezenta, la viitoarele alegeri, liste comune pentru un "pol de centru-dreapta". Pntcd-ul ar aduce, in noua alianta, sprijinul Ppe si, probabil, voturile crestin-democratilor romani, lipsiti pana acum de reprezentare parlamentara. O asemenea alianta, ce pare a reface peste vremi alianta partidelor istorice fata de asaltul comunist de la alegerile din 1946, ar putea avea succes daca va sti sa se adapteze la contextul actual. Iar Pd-ul nu si-a spus inca ultimul cuvant.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
