Viitoarele cladiri au constante care le asociaza la menajeria monstruozitatilor arhitectonice de care este plina Capitala. Placate cu sticla fumurie, au inaltimi care dau dureri de ceafa la privit si acapareaza mult spatiu pentru anexe si parcari. Greu de crezut ca aceste cladiri ar fi putut primi certificat de urbanism in capitale europene. Constructia lor distruge nu doar peisajul urban, ci si structura de rezistenta a vecinatatii. Exemplu dramatic, Biserica Armeneasca, a carei structura de rezistenta a fost fisurata de cladirea de birouri din vecinatate. O silueta care a provocat pagube greu de evaluat in zidaria Bisericii si a cladirilor din jur. Cu greu constructorii au fost convinsi sa injecteze cateva bene cu ciment la baza zidului de protectie, pentru ca biserica sa n-o ia la vale. Frumoasa biserica va fi sufocata de vecina ei de beton, cum s-a intamplat cu cea din strada General Budisteanu sau cu Biserica Stavropoleos, inghesuita de betoane in capatul unei strazi istorice.
Catedralei Sfantul Iosif i se pregateste aceeasi soarta. Alaturi a inceput constructia unui bloc de birouri de 20 de etaje. Catedrala, punct de reper pentru catolicii bucuresteni, pentru turisti sau pentru iubitorii de frumos, va fi in scurta vreme invizibila, acoperita de noul centru comercial. Desi initial au acceptat constructia, ierarhii Bisericii Catolice au cerut garantii referitoare la calitatea lucrarii si rezistenta solului. Au trecut sapte ani fara a le fi primit.
Autorii morali ai acestor triste performante urbanistice pot fi doar banuiti. In anii 90, cand langa cladirea istorica a Cec-ului se construia borcanul de otel si sticla al defunctei banci Bancorex, arhitectii si arheologii au protestat. Cladirea era o insula vizuala si istorica. Pe amplasamentul cladirii se aflau vestigii arheologice, iar in peisajul urbanistic, dominat de cladirile istorice ale Ministerului de Interne, Cec-ului, Bancii Nationale si Magazinului "Victoria", cladirea cu pricina nu putea produce decat un soc vizual. Acelasi pericol pandeste Biserica Kretzulescu. Primaria a decis sa desparta apele in fata cladirii fostului Senat in trei piatete, marginite de centre comerciale si cladiri de birouri. Nu stim unde incap toate acestea in Piata Palatului, cert este ca vechea sintaxa urbana, croita pe vecinatatea dintre cladirile istorice ale bisericii, Palatului regal, Bibliotecii Universitare si fostului Senat, va fi distrusa.
Desele si tragicomicele schimbari de amplasament ale Catedralei Mantuirii Neamului sunt si ele semnificative. Par sa spuna ca, din punctul de vedere al primariei, viitoarea locatie este indiferenta. Simbolul mantuirii noastre prin religie de crimele comuniste a ajuns langa Casa Poporului, in ograda celui mai drag edificiu al lui Ceausescu. Ironie a istoriei, un risc asumat, ignoranta pur si simplu? Biserica a trebuit sa accepte amplasamentul, dupa ani de tracasari, bani risipiti si sperante desarte. In acest caz, ca si in anterioarele, cladirile de birouri au parut mai importante ca edificiile istorice sau spirituale. Atat primaria, cat si arhitectii ar trebui sa reinvete ca intre cladirile unei strazi sau ale unui cartier exista un echilibru estetic, pe care interventiile in forta il pot distruge, asa cum penita unui stilou poate sfasia paginile unei carti vechi. Cert e ca la ora aceasta, se construieste mult, iar constructorii si primarii au invatat deja sa se fereasca de blocurile de locuit sau de biserici. O cladire de birouri este impersonala. Se potriveste oriunde, in Centrul istoric, in New York sau in Ottawa. Celelalte sunt resturi ale provincialismului nostru. Si ale istoriei noastre.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
