Hotararea survine dupa doua saptamani de incriminari bilaterale, dupa ruperea aliantei in unele judete, dupa iesiri spectaculare "pe sticla" a protagonistilor sau a unor "avocati" de circumstanta ai lor. Capete de afis ale confruntarii au fost scandalul Cnsas (rezolvat "solomonic" prin alegerea d-lui C. Secasiu in locul concurentilor Pnl sau Pd, d-nii Ticu Dumitrescu si Turianu), declaratiile presedintelui Basescu la Antena 1 (in care regreta numirea lui C. Popescu-Tariceanu ca prim-ministru), atacurile vulgare ale "ciudatului personaj" Gigi Becali la adresa premierului si aprobarea tacita data acestuia de presedinte, la celebra masa de la restaurantul "Golden Blitz". Liberalii au raspuns dur, liderii lor propunand includerea in categoria celor afectati de viitoarea Lege a lustratiei, a fostilor comandanti de nava din vremea comunistilor sau denuntand, pur si simplu, imoralitatea conducerii Pd-iste si, evident, a mentorului ei, T. Basescu. Hotararea din 10 aprilie ar sugera o incheiere a conflictului, cel putin pentru perioada solicitata de presedinte, adica pana la 1 ianuarie 2007, data aderarii Romaniei la Ue.
Hotararea consiliului de coordonare a Aliantei Da nu propune, in fapt, decat o pauza. Ea se datoreaza, in mare parte, liberalilor ce au iesit din "batalia declaratiilor" intr-o evidenta pozitie de inferioritate. T. Basescu este, intr-adevar, un "presedinte-jucator", perfect pregatit pentru pocherul politic ce se desfasoara acum la Bucuresti. Basescu a atacat pe mai multe fronturi "sistemul ticalosit" - principala sa tinta la alegeri -, demonstrand ca este consecvent in finalizarea proiectelor sale. Dupa dislocarea "cupolei mafiote" din Psd (cu ajutorul Dna si al presei), el a atacat "grupurile de interes" din jurul guvernului, tintind in special "echipa Patriciu" (sursa finantarii Pnl) si, implicit, acei lideri care vor sa mentina nealterata identitatea liberala. Atacul a sensibilizat electoratul care voia sa vada ca "anticoruptia" se manifesta nediscriminatoriu, in toate taberele politice. Este insa adevarat ca ofensiva impotriva grupurilor de interes a afectat mai putin Pd-ul, fostul partid al presedintelui, conducatorii acestuia fiind tratati cu o discretie evidenta. Tactica, aplicata de Pd si sub guvernarea Cdr, ar putea - totusi - avea efecte inverse daca d-l Basescu nu va castiga batalia. Pnl-ul a resimtit dur viza prezidentiala, nervozitatea liderilor sai sporind nu numai datorita scaderii in sondaje (sub impactul Pd-ului), ci si din cauza fragmentarii interne. In Pnl s-a constituit o "grupare prezidentiala", ce vede drept singura solutie de salvare a "spiritului liberal" fuziunea cu Pd-ul. Conteaza, desigur, in aceasta "iesire din situatie" si relatia privilegiata a presedintelui cu fostul sef liberal, d-l T. Stolojan.
Pnl-ul a reactionat gresit de mai multe ori la asalturile prezidentiale. Balbele d-lui Tariceanu in problema alegerilor anticipate, lipsa de reactie initiala la propunerile de fuziune (ce ar fi favorizat Pnl-ul, cotat cu o proportie de 2:1 la constituirea aliantei), agresivitatea fanilor "gruparii Patriciu", dupa ce presedintele si Pd-ul propusesera un fel de armistitiu, au inclinat balanta in favoarea partenerilor de guvernare, ce au inceput sa urce masiv in sondaje. D-l Basescu a speculat desincronizarile Pnl-iste, intinzand conducatorilor actuali ai partidului mai multe capcane. Ultima a fost anuntul ca ruperea Ada, pana la 1 ianuarie 2007, inseamna "o tradare nationala". Anuntul a fost facut dupa comentatul talk-show de la Antena 1, in care presedintele regreta - pentru lipsa de colaborare - numirea d-lui Tariceanu ca sef al executivului. In loc sa adopte un ton ponderat, demonstrand, eventual, realizarile guvernului, liberalii au reactionat nervos, amenintand cu ruptura, deci cu blocarea procesului de integrare in Ue, adica exact cu ceea ce presedintele a numit "tradare nationala". D-l Basescu si-a facut demonstratia si a putut sa ceara apoi mentinerea Ada, lasand atacurile impotriva actualei conduceri Pnl pe seama "joker"-ului G. Becali. Unii analisti mediatici s-au grabit sa denunte asocierea cu "latifundiarul din Pipera" drept o cautionare a acestuia (servind, este drept, mai multor scopuri, cum ar fi demolarea Prm-ului, scindarea Psd-ului si Pnl-ului, blocarea Pc-ului), riscanta, pentru ca indeparteaza "elita civica" de presedinte. D-l Basescu stie insa sa exploateze conjuncturile si a inteles ca rolul de "difuzor" conferit lui G. Becali poate sa inceteze in momentul in care succesele echipei de fotbal Steaua, pe care Png-ul le-a exploatat pe larg, vor inceta. Nimeni nu crede ca G. Becali a devenit peste noapte "filosof", "ideolog politic", "planificator economic" etc.
D-l Basescu joaca riscant, desigur, dar joaca la castig. Pentru a demola "sistemul ticalosit" are nevoie de o majoritate prezidentiala sigura, de deconspirarea dosarelor Securitatii, de Legea lustratiei si de condamnarea comunismului. Existenta grupurilor de interes poate sa faca inutile toate eforturile lui. Grupurile de interes sunt transpartinice si se bazeaza pe ansamblul de relatii, complicitati si santaje reciproce, constituit de esalonul secund al Pcr, cu sprijinul urmasilor Securitatii, dupa revolta din 1989. D-l Basescu ar trebui, totusi, sa sugereze o deschidere a Pd-ului, nu doar spre "fragmentul prezidential" al Pnl-ului, ci si spre acele elemente ale societatii civile care ar dori sa se implice, spre formulele politice populare (Pntcd si parti ale Udmr) pentru constituirea unui mare partid de dreapta, capabil sa schimbe definitiv fata Romaniei. Fara o forta politica solid structurata si ferm ancorata doctrinar, presedintele ar putea ramane in istorie doar ceea ce este in momentul de fata, un presedinte-jucator.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
