Nu si-au platit intretinerea. Notele de plata au crescut de cateva ori in cursul iernii. Oamenii n-au facut fata liberalizarii pretului. Primaria orasului spune ca nu are cum sa-i ajute. Din fericire, sunt dati afara din case primavara, nu toamna, cum s-a intamplat cu alte mii de familii scoase din case de viituri si de incompetenta autoritatilor.
Gazul miroase la fel in conductele Distrigaz care ajung la Vaslui si in cele ale Gazpromului rusesc. Pretul e altul. Europa toata a trait momente halucinant-ceausiste, vazand cum scad gazele din bucatarie si le creste pretul. Lumina care venea de la Rasarit se stingea sub oalele occidentale. Si in centralele romanesti. Stimulate de frig, statele europene au decis sa investeasca in extinderea distributiei de gaze si a listei celor care-l distribuie. Gazprom nu va mai fi singurul jucator pe piata gazelor. In Romania, desi teoretic distributia de gaze s-a privatizat in mare masura, gazele vin intr-o proportie insemnata tot de la rusi. Productia interna, desi mai ieftina, a fost adusa si la preturi mai mari ca in alte tari europene.
Distrigaz a si fost somat de Consiliul Concurentei pentru ca stabileste preturile discretionar. Si nu e vorba aici de buzunarul amarasteanului, ci de regulile pietei. Insa in Romania "regulile pietei" n-au nici o relevanta. Consiliul Concurentei i-a chemat la tribunal pe marii producatori de ciment din tara, organizati intr-un cartel pentru a mentine pretul ridicat. S-au platit sume uriase si cartelul s-a spulberat. Pretul a scazut cu o treime. Este primul caz in care principiile concurentei au functionat intr-un domeniu care ne afecteaza pe toti, cel al constructiilor. Pretul cimentului afecteaza pretul locuintelor si modifica piata, cum o face si Distrigaz care stabileste preturi care asigura amortizarea investitiilor si a cheltuielilor, dar si salarii cu adevarat europene, in deplin dispret fata de nenorocitii debransati pe capete pentru ca nu au bani pentru pretul mare al gazelor. E valabil si pentru electricitate unde cel mai ieftin curent este produs de hidrocentrale si cel mai scump de termocentrale. Se stie cine impune pretul curentului. Principiul pretului maxim este aplicat in toate domeniile de stricta necesitate, apa, canalizare, benzina, paine. Nici nu mai e nevoie de carteluri, de reuniuni clandestine, de intelegeri pe sub masa. Daca ceva poate costa mult, de ce ar costa putin? Argumentul principal este pretul international, de parca nu diferentele de pret si calitate ar constitui criteriile principale ale competitiei. La noi preturile produselor de baza se stabilesc in tara. Diferenta o fac taxele si accizele puse si scoase de-a valma din Codul Fiscal, in functie de presiuni, lobby, prietesuguri. Ce nu iau in calcul cei care impun preturile este ca oamenii ar putea sa renunte la serviciile lor. Sa treaca la soba cu lemn rupt din gard, la mersul pe bicicleta sau la lumanare.
Conform specialistilor, Romania este, cu adevarat, in pragul schimbarii. Localitatile de provincie, unde apa curge cu taraita, curentul se opreste frecvent, gazele sunt de proasta calitate, fara presiune si scumpe, sunt in pragul unei inovatii istorice: ele se pregatesc, daca nu cumva au si facut-o tacit, sa treaca din istorie in preistorie. Sa intre in hibernare.
Cu o migratie interna agresiva catre marile orase si cu cateva milioane de emigranti, Romania este tara in care protestul a capatat forme terminale. Nu e de mirare ca vasluienii asteapta cu seninatate momentul in care vor fi evacuati din propriile locuinte. La urma urmei, si evacuarea din propria locuinta, pe care nu mai ai resurse s-o intretii, este o forma de migratie. Si, cand o accepti cu seninatate, bejenia devine o forma de protest. De voie si de nevoie! Si cand oamenii, ca si gazele, sunt sub presiune, trebuie luat in calcul si pericolul unei explozii.