"Sunt frumoasa, dar ce folos..."

"Sunt frumoasa, dar ce folos...". Draga d-na Sanziana Pop, . Sa spunem ca ma cheama Andreea si ca pe 23 ianuarie am implinit paispe ani. "O fetita!", veti zice. Da, o fetita, dar una care are nevoie de ajutor. Nu, nu e vorba de scoala, fiindca sunt o eleva eminenta, candidata mereu la premiul intai....

"Sunt frumoasa, dar ce folos..."

Draga d-na Sanziana Pop,
Sa spunem ca ma cheama Andreea si ca pe 23 ianuarie am implinit paispe ani. "O fetita!", veti zice. Da, o fetita, dar una care are nevoie de ajutor. Nu, nu e vorba de scoala, fiindca sunt o eleva eminenta, candidata mereu la premiul intai. E vorba de sentimente. De faptul ca de la o vreme, sunt tot timpul indragostita, dar fara nici un succes. Mi-ati putea explica de ce? Sunt inalta (am aproape 1,70 m), cantaresc doar 54 de kilograme (norma de manechin), am ochii albastri si parul negru, nas subtire si buze destul de carnoase. N-oi fi eu zana zanelor, dar nici baba cloanta, ba unii zic chiar ca sunt o fata frumoasa, dar la ce-mi foloseste, daca nu izbutesc sa atrag baietii care imi plac? Si nu e mare lucru de capul lor. Imi sunt colegi de scoala, atat. Cu toate astea, tentativele mele de cucerire se transforma in esec. Ma apropii de ei, incerc sa discut lucruri interesante (desi singurele probleme care-i intereseaza sunt calculatoarele si masinile), incerc sa fiu cat mai provocatoare, dar dupa aceea ei nu ma mai baga in seama, nu-mi cer prietenia, nu ma cheama la discoteca sau cinema. Dar sa va dau un exemplu: acum imi place un baiat dintr-o clasa mai mare, a X-a. I-am dat tarcoale cateva zile, am intrat in vorba, am fost cam o saptamana impreuna, dar pe urma mi-a spus, pur si simplu, ca nu il interesez. Totusi, nu cred ca este adevarat. Ne stim din vedere de mai demult, ne zambeam totdeauna cand ne intalneam, imi arunca priviri insistente si se inrosea. Astea nu sunt semne de dragoste? Dar totul s-a terminat inainte sa inceapa, in ziua cand l-am intrebat ce parere are de mine, daca ma place, daca vrea sa fiu prietena lui. Mi-a raspuns badaraneste ca nu ma place deloc si ca are o prietena, ceea ce cred ca nu este adevarat. Comportamentul lui arata contrariul. Desi se face ca nu ma vede, il intalnesc peste tot, iar privirile lui sunt cat se poate de elocvente. Nu stiu ce sa fac. Sunt trista, imi place mult, imi doresc sa fie prietenul meu. Oare de ce colegele mele de clasa, care nu se compara cu mine, au toate prieteni? Va rog sa-mi raspundeti. Am nevoie de un sfat competent.

Draga Andreea,
Haide sa vorbim mai intai despre Ei, baietii de aceeasi varsta cu tine sau de varste apropiate. La etatea asta, seamana cu niste bieti iepurasi: speriosi, fricosi, tematori, plini de cosuri pe fata, vad in tot ce misca pe suprafata campiei doar "vanatori". Iar cel mai tare le este frica de fete, pe care le plac, dar de care nu stiu sa se apropie. La varsta asta, indrazneala baietilor se manifesta mai cu seama in grup. Mai multi la un loc, au curaj sa agate, s-o faca pe puternicii si des-teptii, sa-si dezvaluie sentimentele intr-un mod galagios si stangaci. La 14 ani (exista si exceptii, fireste), baietii sunt ziditi in timiditate si in complexe. Singurul fel in care poti sa te apropii de ei este in varful picioarelor, usurel.
Si acum sa vorbim despre tine. Din toate randurile scrisorii rezulta ca esti o fata matura (la varsta ta), sigura de calitatile tale, singura frumoasa, intr-o lume de fete urate (asa cum spui). Esti o mica invingatoare, cu instinct de stapana, intrigata ca baietii nu cad la picioarele ei. Fa un mic efort de imaginatie si pune in fata cioporul de iepuri, cu o amazoana ca tine. Isi vor pune picioarele la spinare, fugind ca de un vanator. Esti mult prea puternica pentru ei. Prea hotarata in tot ce faci. Chiar si faptul ca-i obligi sa-ti faca declaratii de dragoste le ingheata sangele in vine. Habar n-au ce se intampla cu ei, dapoi cu altii, si mai ales cu o faptura de sex opus.
Draga Andreea, va veni o vreme cand calitatile tale ii vor fascina pe baieti. Deocamdata, se tem de tine si se feresc. Superbia ta ii inhiba. Le prefera pe celelalte colege, nu asa de frumoase, dar mai modeste si accesibile. Sunt mai nehotarate, mai tematoare, le dau sentimentul ca cei puternici sunt ei. Si cu asta, ti-am dat si sfatul: daca firea ta, temperamentul ti-o vor permite (nu e chiar asa de usor sa te negi) nu te mai duce tu la vanatoare de iepuri, ci lasa-i pe ei sa-ti intre in ograda. Fii mai rezervata, mai delicata, nu umbla sa-i prinzi cu arcanul, lasa-i pe ei sa vina spre tine, sa te cunoasca incetul cu incetul, sa prinda curaj. Dar mai exista si alt scenariu: sa dai intr-o zi peste un baiat la fel de puternic ca tine, care sa nu te oblige la compromisuri, ci sa te accepte asa cum esti. Asteapta-l! Nu vei avea probleme sa-l recunosti. Invingatorii se atrag intre ei ca magnetul.
Sanziana Pop