Toata lumea se astepta la clarificari semnificative pentru tara (dupa "joaca de-a demisia" a premierului Tariceanu) din perspectiva luptei cu "sistemul ticalosit" si a startului spre Ue. Nu s-a intamplat nimic in acest sens, rezultatul aparent al reuniunii fiind mentinerea statu-quo-ului. Alianta a cazut de acord ca trebuie inlocuiti reprezentantii Psd-ului de la conducerea Camerelor Parlamentului si a unor consilii judetene. Alianta a dat un avertisment Pc-ului care, participand la guvernare, voteaza in chestiuni esentiale cu opozitia. Situatia nu este insa noua, cele doua "teme" fiind puse in discutie inca de la instalarea puterii in functiune. Pentru cetateanul obisnuit care asteapta actiuni concrete legate de existenta sa de zi cu zi, nu s-a schimbat, practic, nimic. "Majoritatea muta" ar putea constata ca administratia impusa prin vot la sfarsitul lui 2004 are aceleasi defecte precum cea din 1996-2000, "batalia" cu mafia Psd-ista reducandu-se la satisfacerea intereselor de grup ale membrilor coalitiei de guvernare.
Lucrurile nu stau tocmai asa. Trebuie subliniata, in primul rand, distantarea Pd-ului fata de Pnl, distantare marcata prin anuntul ca partidul condus de Emil Boc nu (mai) este "o anexa a primului ministru". Pd-ul este nemultumit de modul in care premierul Tariceanu a gestionat problema "anticipatelor", decizia finala (!?) a acestuia de a renunta la ele anihiland o hotarare acceptata unanim de Cnc-ul aliantei. Se stie ca Ada, impulsionata de presedintele Basescu, decisese organizarea unor alegeri anticipate pentru obtinerea acelei majoritati sigure care sa-i permita exercitarea guvernarii "si la Palatul Victoria, si la Palatul Parlamentului". Surprins de vehementa atacurilor din mediile dominate de Psd, dar si de impotrivirea partenerilor minori ai Ada in coalitia de guvernare, pe fondul catastrofei inundatiilor, d-l Tariceanu a ezitat si apoi a anuntat ca nu mai demisioneaza, sugerand o guvernare pana la capat cu o coalitie schioapa, incapabila sa realizeze eficient obiectivele fixate de presedintele Basescu in momentul alegerii sale. D-l Tariceanu poate fi suspectat in problema si de un interes personal: o demisie urmata de alegeri nu ar fi dus automat, dupa victoria previzibila, la redesemnarea lui in fruntea executivului. Reintoarcerea fostului lider al Pnl-ului, Theodor Stolojan, dar si "avansul de imagine" al altor conducatori liberali (ca Mona Musca sau Monica Macovei) l-au pus pe ganduri in privinta propriei situatii, desi d-l Basescu si Pd-ul au sustinut ca nu se pune problema schimbarii premierului. Avertismentul dat de Pd pe 1 august a.c. arata ca partenerii Pnl-ului, deja superiori in sondaje acestuia, sunt foarte constienti ca - in actuala formula - puterea merge spre disolutie si risca sa dispara la alegerile "normale". Pierde, evident, din joc nu premierul Tariceanu, ci Pnl-ul.
Un al doilea fapt semnificativ pentru ceea ce se intampla in Ada a fost avertismentul dat de presedintele Basescu, tot pe 1 august a.c., asupra pericolului ca unii membrii ai Executivului sa fie manipulati, constient sau nu, de grupuri de interese economice. Ministerele economice sunt conduse de reprezentantii Pc (fostul Pur, al d-lui Voiculescu), legati - dupa cum s-a observat - atat de putere, cat si de opozitie. Traian Basescu si-a motivat atentionarea ca "aproape toate institutiile de forta ale statului sunt afectate de coruptie" pe scrisoarea Comisiei Europene, care - din perspectiva "raportului de tara" al Romaniei - sugereaza o posibila activare a clauzei de reasigurare (ce amana admiterea in Ue) daca lucrurile nu sunt indreptate. Pd-ul a si cerut de altfel ultimativ Pc-ului sa opteze intre respectarea programului de guvernare si servirea intereselor mafiei Psd-iste. Premierul Tariceanu este obligat, daca acuzele se dovedesc a fi reale, sa demita ministrii conservatori, privandu-se astfel de majoritatea relativa ce asigura, in Parlament, stabilitatea Executivului condus de el. Daca d-l Tariceanu "va inchide ochii", acceptand - de dragul mentinerii functiei - "micile afaceri" ale ministrilor sai, guvernarea va capata tot mai mult aura de ineficienta a celei exercitate sub conducerea Cdr, intre 1996 si 2000.
Ada decisese, dupa alegerile din 2004, eliminarea "sistemului ticalosit" prin instaurarea domniei legii si primenirea elitei politice pe baza de valoare si merit. Pentru aceasta operatie, ea avea nevoie de o majoritate sigura, ce putea fi obtinuta doar prin alegerile anticipate, care ar fi exploatat valul de simpatie al electoratului fata de noua administratie. O simpla "remaniere", cum doreste premierul Tariceanu, nu va face mai eficienta lupta impotriva retelelor de interes privilegiate, amanand, iarasi, rezolvarea. Va pierde, evident, Pnl-ul si, din pacate, odata cu el (si pentru multa vreme), ideea unei guvernari corecte de dreapta in Romania zilelor noastre.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
