Batranul politician s-a implicat in campania electorala, desi incalca prevederile constitutionale, fiind presedintele tarii. Dar d-l Iliescu s-a implicat ezitant, facand gafe ce pareau programate, ca si cum ar fi dorit ca partidul nasit de el sa piarda. Cum a procedat, de altfel, si in cazul candidaturii lui Adrian Nastase la presedintie. D-l Iliescu a vrut, de fapt, ca Psd-ul sa treaca in opozitie, pentru a putea sa-l remodeleze dupa principiile sale. Un Psd aflat la guvernare si cu un conducator "plasat" la Cotroceni ar fi fost mult mai greu de restructurat si de dirijat. Chiar daca liderii sai ar fi acceptat, cu un fel de recunostinta formala, ca el sa redevina presedintele partidului, d-l Iliescu ar fi constatat, extrem de repede, ca puterile ii sunt limitate, ca deciziile se iau in alta parte. Intr-adevar, cum ar mai fi putut, odata reales presedinte, sa promoveze pe unul sau pe altul, sa stabileasca directii de actiune, sa decida intre diverse planuri de angajare etc.? Daca Psd-ul ar fi ramas la putere, d-l Iliescu s-ar fi regasit intr-o postura onorifica, intr-un fel de pensionare aurita. "Arogantul" Adrian Nastase, dar si ministrii reconfirmati in guvern nu l-ar mai fi ascultat, iar multimea membrilor ar fi mers automat in directia data de detinatorii puterii, de "sursele" bunastarii reale. O asemenea situatie ar fi fost inacceptabila pentru cel care a decis, direct sau indirect, timp de cincisprezece ani, soarta tarii. D-l Iliescu a facut, asadar, totul ca Psd-ul sa intre in opozitie.
Evident, "lupii tineri", grupati in jurul lui Adrian Nastase, au incercat, la randu-le, totul pentru a evita un astfel de scenariu. Chiar daca acceptau, atunci cand partidul era considerat virtual castigator al alegerilor, o revenire a lui Ion Iliescu la conducerea lui, acordul era, pur si simplu, formal, pentru ca, dupa decizia lui Adrian Nastase de a cumula functia de lider cu cea de prim-ministru, valabila si pentru ceilalti membri ai staff-ului Psd-ist, puterea emana de la functiile de stat, si nu de la cele in partid. Pierderea, la limita, a alegerilor a acutizat problema definirii rolului lui Ion Iliescu in managementul structurii partinice, pentru ca gruparea lui Adrian Nastase a sesizat nu numai "jocul" contradictoriu al fostului presedinte inaintea alegerilor, ci si vointa acestuia de a domina absolut partidul in care s-a reintors. Tentativele unor lideri ca Ioan Rus, Vasile Dancu sau, la inceput, Victor Ponta, de a modifica statutul formatiunii, declaratii-soc, precum cea a lui Mihai Tanasescu (ce anunta ca paraseste Psd-ul daca Ion Iliescu revine la conducere), menite sa sensibilizeze delegatii la viitorul Congres al partidului, vizau evitarea unei astfel de perspective. Chiar si graba cu care Adrian Nastase s-a ales presedinte al Camerei Deputatilor a tinut tot de dorinta de a limita marja manifestarilor sefului predestinat al Psd-ului. Un inalt functionar de stat nu poate fi eliminat din conducerea unei formatiuni ce a ajuns, totusi, in opozitie. D-l Iliescu a manevrat cu subtilitate pentru a inlatura "barierele" pe care "locotenentii" lui Adrian Nastase au incercat sa le ridice. Batranul politician a stiut sa-si regrupeze oamenii, speculand nemultumirea acestora fata de pierderea alegerilor. Nu este deloc usor sa renunti la "ciolan" si, chiar daca fostul premier le-a favorizat (si acoperit) marile afaceri, tot el este cel care, prin inevitabila renuntare la guvernare, le-a oprit. In Psd, de altfel, fidelitatea nu are coloratura doctrinara, ci materiala. In plus, d-l Nastase a incercat, pe parcursul guvernarii, sa promoveze "oameni noi", fara "datorii morale" fata de Ion Iliescu, nemultumind astfel "vechea garda". Cazul celui care a devenit "disidentul" Cozmin Gusa este relevant. D-l Iliescu a stiut, din acest punct de vedere, sa le reaminteasca - ironic - liderilor Psd-isti, inclusiv lui Adrian Nastase, ca sunt "oamenii lui", creatiile sale. Fara "mantaua" lui Ion Iliescu, nici unul dintre membrii de vaza ai conducerii Psd-iste nu ar fi devenit ceea ce este. D-l Iliescu a ales, ce-i drept, doar dintre "baietii" verificati inainte de 89 de fostul Pcr, conducerea Psd-ului reunind, practic, fostul Cc al Utc, consiliul Uascr si "organismele" aferente acestora. Legati intre ei prin "pacatul originar" al activitatii comuniste comune, "baietii" au instituit "Sistemul", despre care (deocamdata) vorbeste presedintele Traian Basescu. Tentativele lui Adrian Nastase de a-si subordona cu totul "partidul", clasice in gruparile politice comuniste, au fost percepute, in consecinta, drept incercari de "paricid", incercari ce nu sunt niciunde iertate. D-l Iliescu a solidarizat impotriva lui pe toti grangurii partidului, inclusiv oportunistii ca V. Ponta, "micul Titulescu" reorientandu-se rapid dupa bataia vantului. Adrian Nastase a fost pus rapid "cu botul pe labe", d-l Iliescu acceptandu-l, temporar, ca secund, din nevoia de a nu scinda formatiunea. In timp, apropiatii lui vor fi, pe cai diverse, neutralizati, fostul premier regasindu-se in final, mai mult ca sigur, singur. Se stie ca d-l Iliescu are o puternica structura rancuniara, care il face sa nu ierte niciodata pe cei care i-au stat impotriva cu ceva. Exemplul lui Petre Roman este marcant. Daca vrea sa supravietuiasca politic, Adrian Nastase ar trebui sa plece, cu (inca) prietenii sai, din Psd acum.
Ion Iliescu se simte deja stapanul "partidului". In Biroul Executiv Central al Psd-ului, reunit in 9 februarie a.c., el a tinut un discurs "devastator" (cum inspirat l-a numit "Ziua"), un adevarat rechizitoriu pentru conducerea - in functiune - a gruparii. Aceasta se face vinovata de greseli strategice grave, generate de "hipertrofierea" dimensiunii administrative a guvernarii, in detrimentul celei politice, de favorizarea voluntara a "baronizarii" liderilor, de "aroganta" fata de presa, de subiectivism in promovarea "cadrelor", de lipsa de comunicare "in teritoriu" etc. Discursul aminteste de celebrele "executii" comuniste, in care cei vizati erau recunoscuti ca "morti" fara a fi nominalizati. Practic, dupa o asemenea "lectie", d-lui Nastase nu-i mai ramane decat sa-si puna cenusa in cap si sa accepte docil tragerea, definitiva probabil, pe linie moarta. Discursul d-lui Iliescu a fost foarte dur. Dar, trebuie sa remarcam, scopul lui a fost extrem de clar. El a urmarit sa blocheze definitiv veleitatile manageriale ale "grupului Nastase". D-l Iliescu nu va schimba modul de functionare a partidului, nu-si va indeparta "baronii" (mai ales pe cei ce si-au probat fidelitatea), nu va modifica doctrina. Va incerca insa sa faca posibila revenirea lui la putere, prin, deja, obisnuitele lui formule populiste. El stie ca, in fapt, numai promisiunea puterii ii tine uniti pe subordonatii sai.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
