Conducea Institutul de Meteorologie si n-a prevazut ninsorile ce au blocat tara. Cum tara geme de competenti, demiterea a fost taxata concediere politica. Ea ar fi musamalizat, de fapt, neputinta guvernului de a face fata iernii venite din seninul unei primaveri atipice. Demiterea sefului peste ploi si vantoase face parte, zice opozitia, din campania de inlaturare din posturile de conducere a celor care si-au gasit implinirea sub fosta guvernare. De fapt, dupa toate alegerile, invingatorii descopera si sanctioneaza incompetenta invinsilor. O incompetenta generala, care se intinde de la guvern si clasa politica pana la scoala sau termocentrala de cartier. Si competenta, si incompetenta au culoare politica. In judete, institutii descentralizate sunt gata sa se mantuiasca de incompetentii fostei guvernari. Normal, daca n-au functionat criterii profesionale, sefii institutiilor au aratat mai degraba abilitati politice decat pricepere si competente administrative. Pericolul este ca inlocuirea sa se faca tot pe criterii politice. Serviciile descentralizate n-ar trebui sa tina cont de majoritatile politice din parlament. Nu-i vorba, nici stabii locali nu sunt niste lumini, performantele lor sunt mai degraba mediocre. Merita concedierea. Lasa in urma urme de nesters si gauri de neacoperit. Uneori, dau explicatii la tribunal. Ar fi, zic cei care au pierdut alegerile, un alt act de razbunare politica.
Fiind produsul direct al rezultatului alegerilor, competenta depinde de statistica si de sondajele de opinie. Incompetentii de alaltaieri devin competentii de azi, pe care se bazeaza tara. Cei dati astazi afara devin eroi de partid, sunt intampinati de tovarasii de drum cu imbratisari consolatoare. Incompetentul de azi va redeveni competent peste patru ani, la urmatoarele alegeri. Din nefericire, specialistii politizati care se succed in fruntea institutiilor nu stiu sa-si aleaga colaboratorii, tot pe criterii politice ii discern pe competenti de incompetenti. Asa s-au selectat castigatorii marilor si micilor licitatii, clientii bugetului de stat, datoriile de sters sau de reesalonat. Cum banii n-au miros politic, cei mai multi dintre imbogatitii momentului stiu ca un carnet de partid nu foloseste la nimic. Ei pariaza pe caii invingatori. Ca sa fie siguri, si-i fac prieteni si pe unii, si pe altii. Politica trece, banii raman. Paradoxal, singurele competente vizibile politice nu sunt cele ale politicienilor, ci acelea ale marilor afaceristi. Ei castiga mereu, indiferent de ce iese din urne. Chiar intr-un climat politic ostil, raman o vreme ascunsi in subteranele economiei, iar la momentul oportun, ies din nou la suprafata. E motivul pentru care unii politicieni prefera afacerile. Dau carnetul de partid si raman cu carnetul de cecuri. Cand se organizeaza un concurs cinstit, cu intrebari in plic, cu specialisti nepolitizati, atunci e cu siguranta trucat, sa ia ochii lumii cu spoiala lor de democratie. Ce rezulta din aceste concursuri nu e cu nimic mai bun decat numirile in functii pe criterii politice. Neincredere legitima, cata vreme serviciile publice sunt considerate surse de putere, adica proprietate politica, si nu institutii publice, unde contribuabilul ar trebui sa fie stapan. E si acesta un caz in care proprietatea nationalizata fortat nu a fost inca restituita.
Pe vremea celui mai competent fiu al poporului, dupa o rotatie a cadrelor, un tip, ori prost, ori cinstit, a refuzat noul domeniu de activitate. Nu se simtea competent! Prostii, i-a spus. Esti competent pentru ca asa a hotarat partidul! De atunci, lucrurile s-au mai schimbat, a avut loc o revolutie, cel mai competent fiu al poporului a fost impuscat de cei mai competenti ca el. E democratie si, din patru in patru ani, prostii nostri devin mai competenti ca prostii lor. Si viceversa. Dar tot pentru ca asa vrea partidul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
