De calitatea unui presedinte depind multe: succesul sau insuccesul proceselor complexe de reforma, de acumulare a bogatiei (sau saraciei), de lupta sau macar ingradire a coruptiei, de realizare a statului de drept, de intarire a institutiilor democratiei. Intr-un cuvant, de calitatea presedintelui depinde calitatea vietii politice din tara noastra. Prin urmare, marea intrebare pentru urmatorii cinci ani (sau poate chiar pentru urmatorii zece ani) este daca Traian Basescu se va ridica la inaltimea functiei in care tocmai a fost ales. Daca privim retrospectiv, putem spune ca nici Iliescu, nici Constantinescu nu s-au ridicat la inaltimea functiei lor sau (mai bine spus) la inaltimea perceptiei noastre cu privire la ce ar fi trebuit sa fie un presedinte de stat. Cetatenii democratiilor sunt personaje extrem de pretentioase, iar aici se mai adauga si circumstanta ca o mare parte a cetatenilor autohtoni sunt, prin firea sau prin comportamentul lor social, niste carcotasi: nu ar putea fi niciodata multumiti de prestatiile unui politician real. Dat fiind faptul ca perceptiile sunt intotdeauna cu mult peste realitate sau peste ceea ce este posibil, se poate intampla la fel de bine ca la sfarsitul perioadei in care Basescu a fost presedinte, sa fim la fel de dezamagiti sau poate chiar mai dezamagiti. Ramane de vazut daca fostul primar general al Bucurestiului va fi suficient de abil sau de inteligent pentru a dezminti aceste tendinte perceptive.
Fostul marinar a intrat fara complexe in pielea noului personaj, al carui rol va trebui sa-l joace, pentru mai multi ani. O intrare pe cat de spectaculoasa, pe atat de contestata de catre liderii celui mai mare partid al opozitiei, Psd (Nastase, Vacaroiu). In cateva saptamani, Basescu a abordat pe diferite cai domenii cruciale pentru viitorul tarii: statul de drept si reforma justitiei, noua politica externa - cu accent pe rolul de lider regional al Romaniei, lupta impotriva coruptiei, rolul Serviciilor Secrete, dosarele Securitatii, decembrie 1989, cum isi fac datoria politistii sau magistratii, necesitatea alegerilor anticipate, nevoia de un nou partid, probabil popular, rezultat dintr-o eventuala fuziune dintre Pnl si Pd etc. Parca am mai auzit insa - atat din partea lui Iliescu, cat si din partea lui Constantinescu - aceasta retorica legata de ce va face presedintele tarii. De aceea, nu exista alt criteriu obiectiv decat sa asteptam faptele care vor confirma sau infirma ipoteza ca Basescu este bun pentru functia de Presedinte al Romaniei.
Deocamdata, nu stim daca decalarea alegerilor parlamentare de cele prezidentiale va lucra in favoarea lui Basescu sau in defavoarea sa. Conform Constitutiei Romaniei din 2003, alegerile generale se tin in mod normal (daca nu intervin alegeri anticipate) o data la patru ani, in timp ce alegerile prezidentiale se vor tine o data la cinci ani. Separarea acestor cicluri electorale este un element de noutate in viata politica interna. Prin urmare, va exista posibilitatea de a separa practic perceptiile cu privire la prestatia politica a Parlamentului, Guvernului, pe de o parte, de cele cu privire la Presedintie, pe de alta parte. Oricum, se poate observa ca mandatul actualului presedinte a inceput intr-o stare de criza cu mult mai accentuata decat in cazul predecesorilor sai. Chiar daca Iliescu a castigat in 1990 pe fondul manifestarilor contestatare din Piata Universitatii, chiar daca alegerile de atunci au fost cele mai incorecte si lipsite de fair-play, primul presedinte a fost acceptat datorita meritelor din Revolutie si mai ales datorita sprijinului imens din partea populatiei. Cand Constantinescu a venit la Palatul Cotroceni in 1996, nimeni nu s-a gandit macar sa-l conteste. In schimb, nici nu a trecut o luna de la instalarea lui Basescu, iar liderii opozitiei Psd-iste au vorbit despre posibilitatea initierii procedurii de suspendare din functie a presedintelui, precum si despre contestarea faptelor si declaratiilor sale la Curtea Constitutionala. Vom afla in viitorul apropiat daca asemenea initiative au doar o valoare simbolica, retorica sau de presiune politica, ori va fi vorba despre initierea unor proceduri cu impact real.
Am vazut saptamanile acestea un Basescu extrem de vorbaret, care promite multe, chiar se lauda, dar in curand va trebui sa vedem si fapte. Altminteri, noul presedinte nu se va deosebi prea mult de predecesorii sai. O alta necunoscuta cu privire la fenomenul studiat (adica Basescu) este modul in care acesta va reactiona la diferite evenimente (politice, sociale sau de alta natura, pe plan national si/sau international). Basescu este un tip reactiv. Nu are prea multa imaginatie politica, sau cel putin nu a fost vizibila. El reactioneaza la stimulii primiti din mediul inconjurator, nu creeaza neaparat evenimente cruciale, teme sau sisteme de referinta. Este adevarat ca realitatea politica si sociala a definit anumite teme in prealabil (cum ar fi problema milioanelor de pensionari din aceasta tara si imensele inegalitati de tratare a drepturilor acestora). Este adevarat ca sistemul de referinta existent impune prioritati (cum ar fi lipsa unui real, autentic stat de drept, de unde decurge prioritatea absoluta a eforturilor de consolidare a statului de drept). Se impunea ca noul presedinte sa emita anumite mesaje cu privire la gestionarea acestor probleme sau situatii reale. Cam toata lumea le astepta. Ce se va intampla insa in numeroasele ocazii inedite sau neasteptate este greu de anticipat. Ca sa dau un singur exemplu, Iliescu a provocat mineriadele pentru a pune capat presiunii imense a partidelor istorice sau cursului prea reformist impus de Guvernul Roman, iar Constantinescu a fost gata sa decreteze starea de asediu pentru a iesi din impasul mineriadelor. Ce ar face Basescu in situatii asemanatoare ramane o necunoscuta.
Intr-o emisiune televizata in direct, consilierul prezidential Andrei Plesu afirma despre seful sau direct ca nimeni nu stie cum va actiona in anumite situatii concrete. Un presedinte de tara care si-a facut o regula din comportamentul imprevizibil nu este doar o potentiala sursa de instabilitate, dar poate chiar deveni un risc de securitate pentru propria tara. Imprevizibilitatea unui om aflat in fruntea statului pune in primejdie inclusiv relatiile cu vecinii nostri, cu strainatatea, cu Uniunea Europeana, ba chiar si cu Nato. Mai ales daca nu are o experienta diplomatica.
Cele de mai sus sunt doar cateva din incertitudinile care plutesc in aer cu privire la viitorul omului care detine cea mai influenta pozitie din statul roman. Este usor de imaginat cata incertitudine este in mintea si imaginatia celor care nu detin asemenea pozitii de influenta. In mod cert, oamenii asteapta sa vada cum se va comporta omul din fruntea statului, pentru ca de prestatiile lui depinde si soarta lor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
