Vazut, in Budapesta epocii, ca o tragedie a neamului maghiar, Tratatul de la Trianon punea de fapt in drepturile lor istorice natiunile fostului imperiu. Din acele momente, politica de revizuire a tratatului, dusa de politicienii maghiari, a cunoscut etape de o intensitate variabila, culminand cu anexarea nordului Transilvaniei in 1940. Ignorand faptul ca, la nivelul "Ungariei Mari", populatia ungara era... minoritara in raport cu popoarele subjugate, politicienii de la Budapesta au dus de-a lungul a peste sapte decenii o politica oarba, incremenita intr-un proiect revansard. Din fericire, dupa revolutiile din 1989, cu unele exceptii, politica ungara a cunoscut o evolutie spectaculoasa, bazata pe respectul sentimentelor nationale ale vecinilor, ceea ce a facut, printre altele, ca Ungaria sa faca parte din primul lot de tari intrate in Uniunea Europeana. Diriguitorii vecini au inteles ca, in conditiile "spiritualizarii" si apoi ale disparitiei frontierelor dintre Ungaria si Romania, intre cele doua partenere din Ue ar fi absurd sa mai existe pretentii teritoriale. Si tot atat de periculoasa ar fi orice actiune a uneia, de natura sa jigneasca sensibilitatile celeilalte, ori sa reinvie vremuri demult si definitiv apuse. Transformarea amintirii in vector de actiune politica prezenta nu aduce servicii nimanui in cadrul vecinatatii romano-maghiare. O astfel de gandire moderna, cu adevarat europeana, a facut cat se poate de normala interzicerea de catre Budapesta a difuzarii publice a filmului documentar "Trianon" - o succesiune de documente si interviuri, nici macar riguroase din punct de vedere istoric. Supunandu-se deciziei (altminteri ar fi platit probabil o amenda substantiala ori ar fi fost trasi la raspundere in justitie), difuzorii peliculei si-au indreptat interesul spre Est, spre tarisoara noastra indiferenta si toleranta. Precedente sunt destule, au fost revelate de presa ultimilor 15 ani, asa ca proiectiile publice din Bihor, Harghita si Covasna, in prezenta unor parlamentari si consilieri ai Udmr, nu pareau sa starneasca vreun fior printre autoritatile romane. Difuzorii, membri ai unor organizatii de tineret (culmea ironiei: unul dintre ei are 46 de ani, dar ce conteaza?), au ignorat cu desavarsire orice prudenta, incalcand regulile Centrului National al Cinematografiei. La Budapesta, da, acolo trebuie respectate legile, doar e vorba de Ue, dar la Odorhei sau Targu Secuiesc, nu-s probleme, aici exista deja o traditie a sfidarii sensibilitatii romanesti. Ba chiar a fost infiintat un partid in acest scop. Dupa reteta instituita de Udmr - scoli separate etnic, asociatii de afaceri exclusiv maghiare, consilieri romani "marcati cu casti", difuzorii filmului "Trianon" n-au catadicsit (s-au temut?) nici macar sa-l subtitreze in limba romana. Ar fi fost un gest elementar de buna cuviinta, care ar fi echilibrat cumva aroganta de a socoti Romania drept un sat fara caini. Spre lauda sa, ministrul Culturii, d-na Mona Musca, a intervenit prompt si a cerut Internelor sa cerceteze cazul. S-a lasat cu doua amenzi care la Budapesta se dau pentru trecerea pe rosu, dar cel putin a fost emis semnalul asteptat de opinia publica.
Dupa interzicerea acestui film si dupa respingerea dublei cetatenii pentru maghiarii din tarile vecine, care a cazut ca un trasnet in Harghita si Covasna, compatriotii nostri de etnie maghiara sunt nevoiti sa ia nota ca la Budapesta se macina alta faina decat in urma cu numai cativa ani. Acolo bate deja vant puternic european, unde legea e una pentru toti, iar Trianonul a incetat deja sa mai fie o amintire despre... viitor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
