Nici nu-mi trecea prin cap, cu ceva vreme inainte, ca aceste randuri ar putea fi publicate intr-una din paginile revistei dvs., dar asa cum unii oameni merg la preot, iar altii se confeseaza prietenilor, eu simt chemarea sa va fac dvs. cunoscute cateva din nimicurile zilelor noastre, dar care ne macina profund.
Dumnezeu a vrut sa cunosc cateva personalitati ale Romaniei de ieri si de azi. Una dintre acestea este un Om, si-l scriu cu majuscule din mai multe motive. Nu doresc sa-i fac cunoscut numele, dar pot sa va dau cateva indicii despre el:
- Este veteran de razboi, decorat cu: Virtutea Militara, Crucea de Fier, Medalia Barbatie si Credinta;
- Este intemeietorul unei facultati din invatamantul tehnic superior din Romania, avand o bogata activitate didactica, lucrari de cercetare - poseda cinci brevete de inventie;
- Nu a fost membru al Partidului Comunist.
Este un om cu totul remarcabil, de o cinste si o onestitate cum din pacate foarte rar se intalnesc. In ultima vreme citeste presa si urmareste programele Tv cu mare atentie, de aici se informeaza si reactioneaza deseori la suferintele semenilor sai. Asa s-a intamplat cand, in aceasta vara, in urma inundatiilor, a trimis colete cu imbracaminte, incaltaminte si bani unor napastuiti ai soartei din Comanesti. Profund mahnit de situatiile de la Rosia Montana, Transnistria, Canalul Bistroe, acum cateva zile, profesorul gaseste un anunt in "Romania Libera", care se referea la o donatie de carte pentru romanii din Transnistria. Anuntul amintea si de un comitet de initiativa a actiunii, care cuprindea nume sonore ca: Andrei Plesu, Cristian Tabara, Horatiu Malaele, prof. univ. dr. Ioan Bansoiu, Liviu Mihaiu, prof. as. Mihai Dumitrescu, Mihai Oroveanu, Radu Anton Roman, Victor Rebengiuc, arh. Victor V. Salageanu. Acest comitet de initiativa l-a facut sa creada ca treaba e foarte serioasa si s-a gandit sa actioneze in consecinta.
Profesorul in varsta de 87 de ani isi alege cu grija din biblioteca personala cartile pentru donatie: Eminescu, Creanga, Cosbuc, Rebreanu, Blaga, Jules Verne, ceva carti cu animale, alta cu plante, iar cu 60.000 lei cumpara si un Abecedar, stiind doar ca aceste carti vor ajunge in scolile Transnistriei. Astfel, cu doua sacose pline cu carti, plecam (m-am oferit sa-l ajut) in cautarea acestei adrese: "Societatea Oenologica - B-dul Iuliu Maniu nr. 6". Desi oenologia este stiinta care se ocupa cu vinificatia, la nr. 6 se afla un Autoservice, de unde suntem indrumati ceva mai sus, la un restaurant. La intrarea in restaurant scrie "Biblioteca". Cu o usoara ezitare, ma strecor printre mesele la care se aflau ceva consumatori de bere si intreb un chelner daca are idee unde se afla Societatea Oenologica, respectiv Centrul de colectare de carte pentru donatie Transnistria. Spre surprinderea noastra, ne arata doua usi vizavi de bar. Ambele erau deschise si in interiorul fiecarei incaperi cate o persoana de gen feminin vorbea la telefon. Incerc la prima si primesc un semn cu degetul aratator, cum ca cealalta incapere si persoana ne vor satisface cerintele. Aici, o tanara de maximum 25 de ani, cu tigara intr-o mana si telefonul mobil in cealalta mana, ne lasa sa asteptam. La interventia mea, se ridica cu greu de pe scaun si, conversand in continuare la telefon, ma intreaba din priviri ce dorim. Ii explic, apoi ea scoate un formular tip adeverinta. Completeaza subliniind cu pixul: nume, prenume, profesie , iar singura pauza la telefonul pe care-l tinea la ureche este pentru a ne intreba de unde am aflat de campanie si, culmea, la urma ne mai pune sa si semnam pe singurul exemplar, pe care de altfel ni-l daruieste. Apoi, ne face semn ca putem pleca.
Sacosele cu carti au ramas undeva la usa, aruncate, si nimeni nu a avut macar curiozitatea de a vedea ce se afla in ele. Sigur ca nu puteau fi arme, droguri sau reviste pornografice, dar totusi o actiune de o asemenea importanta, girata de nume asa de mari, chiar daca e sustinuta de Societatea Oenologica, asa trebuia oare sa se desfasoare?
La iesirea din aceasta Societate Oenologica-Restaurant-Biblioteca-Centru de colectare carte pentru donatie, profesorul m-a privit in ochi si mi-a adresat urmatoarea intrebare: "Esti sigura ca aici se face donatia de carte pentru Transnistria?".
Cu respect si admiratie pentru munca pe care o depuneti,
Maria Ghica - Bucuresti
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
