Intre inaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, I.P.S. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, ocupa un loc aparte, fiind considerat un atlet al ecumenismului, un militant pentru modernizarea Bisericii Ortodoxe. Carisma personala si un mod de gandire lipsit de orice inhibitie traditionalista induc Inalt Preasfintitului o aura de prototip al viitorului ierarh european, din aceeasi stirpe rara din care se trage, spiritual vorbind, Sfantul Parinte de la Vatican, Ioan Paul al Ii-lea. Parafrazand o sintagma cunoscuta, putem spune ca Inaltul Nicolae este un mitropolit "sans frontieres" (fara frontiere), un om daruit pacii si iubirii dintre religii si dintre oameni de nationalitati diferite, un vizionar care a vazut... idei, cum ar spune Camil Petrescu. A vazut, inca din timpurile de restriste comunista, calea supravietuirii credintei in trupul ranit al Bisericii; a vazut suferinta si a suferit alaturi de fratii greco-catolici; a intrezarit, impreuna cu alti putini curajosi, orizontul ce pare tot mai apropiat al impacarii bisericilor crestine. Pe scurt, I.P.S. Nicolae, in mod simbolic pastorul spiritual al celei mai vestice provincii romanesti, este sustinatorul cu mare autoritate al orientarii cu fata spre Apus.
"Crearea Bisericii Greco-Catolice a fost o necesitate de ordin istoric pentru romani"
- Multi credinciosi din tara vad in Mitropolia Banatului un loc al fratietatii interconfesionale si al iubirii crestine. Este intemeiata aceasta perceptie?
- De cand sunt aici, din anii grei ai regimului trecut, am incercat sa-i alimentez cu duh crestinesc pe toti credinciosii banateni. De-a lungul vremurilor, romanii n-au avut, cum se stie, o viata prea linistita. Cu toate acestea, am socotit ca e normal si crestineste sa dezvoltam, impreuna cu locuitorii de alte nationalitati, o viata pasnica, de buna intelegere si fratietate. Am ajuns, inca din vremurile comunismului, sa traim bine unii cu altii, ceea ce intr-un fel a convenit regimului care vedea in noi o vitrina de vest a asa-ziselor "libertati de constiinta si credinta".
- Ati fost vazut la sinagoga, alaturi de eminenta sa Ernest Neumann, rabinul sef al comunitatii evreiesti, dar si la bisericile neoprotestante, greco-catolice si romano-catolice. Sunt acestea ipostaze ale unui "ecumenism practic"?
- Pe rabinul sef al Timisoarei, Ernest Neumann, l-am intalnit pe drumul acesta al unor stradanii comune de a usura viata fiecarei religii in timpul regimului trecut. Desi conceptul de ecumenism se refera la confesiunile si bisericile crestine, noi am inclus in acest curent si religia mozaica a comunitatii evreiesti din oras. Am avut, inca de la inceput, relatii bune, pe care le mentinem si in prezent, cu ierarhii tuturor bisericilor reprezentate in Banat. Apropierea de catolicism, dar si de celelalte confesiuni si religii, o vad ca pe o necesitate si astazi. E adevarat ca nu e usor, daca ne referim la Biserica Ortodoxa Romana in ansamblul ei, pentru ca in cadrul B.O.R. sunt reprezentate toate zonele geografice cu specificul lor. Bunaoara, pentru ardeleni e foarte greu sa vorbesti de ecumenism, de apropierea de romano-catolici, cata vreme, de-a lungul istoriei, ungurii, opresorii de odinioara ai romanilor, au fost asimilati catolicilor si catolicii ungurilor. In mentalitatea oamenilor a ramas daca nu o adversitate, cel putin o anume rezerva fata de catolici.
- Cum vedeti intarirea relatiilor fratesti cu greco-catolicii?
- Greco-catolicii au fost considerati pe nedrept ca unii care au atentat la unitatea poporului roman. A fost o perceptie gresita, deoarece crearea Bisericii Greco-Catolice a fost o necesitate de ordin istoric pentru romani. Sa nu uitam ca prin aceasta Biserica s-a ajuns la o legatura foarte stransa cu Roma - unul din factorii etnogenezei poporului roman. Eu am vazut in legatura stransa dintre cele doua Biserici mari ale romanilor o necesitate si din punct de vedere bisericesc, dar si o necesitate istorica. De aceea, am militat tot timpul pentru bunele raporturi dintre Bisericile noastre. Tinand seama de dezvoltarile specifice ale celorlaltor regiuni ale Romaniei, nu e usor sa sustii relatii bune cu Vaticanul sau cu America - patria asa-ziselor secte, un cuvant care-mi repugna, fiindca baptistii, spre exemplu, sunt o mare Biserica a Americii, si nu pot fi numiti sectari.
"Putem nadajdui ca dorinta noastra de a apartine Europei va fi mai puternica decat tentatia izolarii"
- N-as vrea sa fiu critic si nici sa vizez pe cineva anume, dar oamenii trebuie sa stie ca venirea Papei in tara noastra a intampinat foarte multe opozitii, ca sa ma exprim bland. Bietul Papa, care a fost invitat mai mult din ratiuni politice de catre Presedintia Romaniei, cand a acceptat sa vina, i s-a spus: da, poti veni, dar numai la Bucuresti! In afara orasului Bucuresti, n-ai ce cauta! Te-au invitat catolicii la Alba-Iulia? N-ai ce cauta la Alba Iulia! Te-au invitat greco-catolicii la Blaj? N-ai ce cauta la Blaj! Ambasadorul nostru la Vatican, Theodor Baconsky, mi-a sugerat sa-l invit eu pe Papa la Timisoara, dar l-am intrebat: "D-le ambasador, ar fi o mare onoare sa-l invitam, dar nu pare o diversiune, dupa ce i s-a refuzat vizita la Alba-Iulia si Blaj?". Noroc ca Papa este un om foarte inteligent, care a inteles situatia. In mod firesc, a lansat in public Patriarhului nostru invitatia de a vizita Vaticanul. Lucrurile au progresat intre timp si putem nadajdui ca dorinta noastra de a apartine Europei va fi mai puternica decat tentatia izolarii.
- Sunteti cel dintai ierarh roman care a retrocedat, dupa 1989, bisericile si catedralele greco-catolice. Cat de greu v-a fost sa faceti acest pas?
- Va marturisesc ca a fost o usurare, deoarece am asistat, dupa 1948, la modul cum a fost desfiintata Biserica Greco-Catolica. Eram consilier aici, la Mitropolie, si stiu cum s-a facut, prin forta, trecerea greco-catolicilor la Biserica Ortodoxa. Au fost multi preoti care, inchisi si persecutati, au acceptat, dar au fost multi altii, in fruntea carora s-au aflat episcopii, care au refuzat, deoarece credinta lor a fost viata lor. Toti, cu exceptia cardinalului Iuliu Hosu, detinut la Manastirea Caldarusani in conditii foarte stricte si umilitoare, au murit in inchisori, devenind martiri, in memoria carora ar trebui sa ne plecam cu totii fruntile. De aceea, 1989 a fost pentru mine anul obligatoriu de corectare a unei erori istorice. Din primul moment, am cautat sa-i ajut sa se refaca: le-am retrocedat in primul rand Catedrala episcopala de la Lugoj, unde am slujit deseori in timpul regimului comunist, dar unde m-am simtit intotdeauna ca un intrus. Am retrocedat peste tot unde s-au reconstituit comunitatile respective.
- Extinderea Ue rastoarna teoria lui Huntington, care plaseaza granita Europei in Carpati, unde se termina catolicismul. Ortodoxia se va alatura totusi universului catolic. Ce impact credeti ca va avea in vest aceasta miscare revolutionara?
- Cred ca nu numai infuzia de spiritualitate ortodoxa, dar in general unitatea care se va realiza pe continent vor insemna o imbogatire a spiritului european, prin faptul ca Europa nu e numai Apus, Europa este si Rasarit. Si noi, la fel ca ceilalti ce se vor integra, vom duce bogatia noastra spirituala, culturala, de civilizatie. Vom contribui la imbogatirea Occidentului prin originalitatea noastra creatoare, iar Occidentul ne va imbogati cu stiinta si tehnica sa. Se va ajunge la o unitate din toate punctele de vedere, favorabila nu numai Rasaritului, dar favorabila si Apusului. Va veni o vreme in care si romanii il vor recunoaste pe Papa drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unitatii crestinismului. Avem de invatat chiar din trecutul comun: pana in veacurile al Iv-lea si al V-lea dupa Hristos, exista o asa-numita pentarhie. Desi crestinatatea era unica, avea cinci patriarhate; foarte curios, primul patriarhat era nu la Ierusalim, ci la Roma. Al doilea era Constantinopolul, adica A Doua Roma (pe urma a venit "A Treia Roma", Moscova, dar asta este alta poveste...). Al treilea era Antiohia, urmat de Alexandria si Ierusalim. Sigur ca ideea ar putea fi reluata, ajungandu-se la unitatea spirituala de care este atata nevoie in Europa.
"Ar fi o tragedie daca s-ar incerca, totusi, sa se ajunga la exploatarea minereurilor de la Rosia Montana"
- Banatul ramane o vitrina a tarii, astfel ca starea enoriasilor si a Mitropoliei, in general, intereseaza pe oricare drept credincios. Sunteti multumit de mersul eparhiei dvs.?
- Din punct de vedere duhovnicesc, da. Sunt tot mai multi cei care se intorc la credinta. Dar din punct de vedere material, oamenii se confrunta cu aceeasi mizerie existenta in toata tara. E drept, se ridica noi biserici, dar eu spun mereu ca acesta nu e un indiciu al unei bunastari, pentru ca oamenii saraci sunt cei care contribuie la construirea bisericilor. Inteleg, pe de alta parte, ca oamenii vor sa recupereze ceea ce nu au putut face in timpul regimului trecut.
- Sfantul Sinod a cerut stoparea proiectului de la Rosia Montana, anuntand ca refuza sa-si dea acordul pentru mutarea cimitirelor si bisericilor. Inalt Preasfintia Voastra cum a votat?
- Toti membrii Sfantului Sinod au votat impotriva acestui proiect, chiar si episcopul de Alba-Iulia, Andrei, despre care stiam ca aprobase initial distrugerile preconizate acolo. Convingerea mea este ca ar fi o tragedie daca s-ar incerca pe alte cai, totusi, sa se ajunga la exploatarea minereurilor de la fata locului. Ar fi tragic daca tendinta asta, de inaintare cu aceasta mina, ar avea succes. Sigur ca sunt niste bogatii minerale acolo, care ar putea contribui la imbogatirea unora sau altora, dar sa desfiintezi o localitate si sa ameninti o zona nu mi se pare normal. Oamenii sunt legati de locurile acelea. Rosia Montana trebuie sa ramana la locul ei, asa cum a creat-o Dumnezeu.
- Ne aflam in pragul celei mai mari sarbatori a crestinatatii: Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Cititorii nostri ar fi fericiti sa intampine sarbatoarea pascala cu o urare, venita din partea Inalt Preasfintiei Voastre.
- In ziua cand praznuim pe Hristos, izvorul vietii triumfand asupra mortii, sa credem cu tarie ca buna intelegere intre noi va iesi biruitoare. Cu acest gand si aceasta dorire sa petrecem Sfantul Paste din acest an. Iar in ce ma priveste, smerit rog pe bunul Dumnezeu sa-si reverse darurile Sale peste noi toti, daruindu-ne un Paste imbelsugat si fericit, plin de toate bunatatile trupesti si sufletesti. Odata cu acestea, va intampin cu vestirea ingereasca: "Hristos a inviat!"
Fotografii de Claudiu Popa
Mitropolia Banatului are sediul la Timisoara,
strada C.D. Loga nr. 5-7/ e-mail: mitropolia-banatului@home.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
