Misterul autovindecarii
Vizualizarea
- Cazuri rezolvate -
"Dupa patru luni de vizualizare cotidiana,
vedeam mai bine cu ochiul drept decat cu stangul"
Va scriu din America, unde locuiesc de aproape opt ani. Am venit cu o bursa si am ramas. Ar fi multe de povestit, dar nu pe spatiul acestei scrisori, in care e vorba de sanatate. Totusi, un amanunt: lucrez in domeniul informaticii, o profesie cat se poate de realista si logica, care m-a tinut multa vreme departe de zona destul de bizara si ezoterica a medicinii alternative, cu vindecarile ei "miraculoase". Dar asta pana in ziua cand peste ochiul drept mi s-a coborat o pacla enervanta si persistenta, care ma deranja foarte mult la munca mea pe calculator. Am mers la doctor si diagnosticul a fost precis: cataracta. Mi s-a propus operatia si, in stilul meu logic de a trai, am acceptat-o. Rezultatele n-au fost insa asa de "logice" cum le asteptam. La scurta vreme, pacla aceea nesuferita mi-a acoperit, iarasi, campul privirii. Mi s-a propus o noua interventie pe care am refuzat-o. In schimb, am inceput sa ma informez intens despre terapia prin vizualizare, recomandata de un prieten, care apelase la ea cu succes. Ce sa va spun? Aici, in State, "vizualizarea" este, deja, o metoda "clasica" de vindecare, asociata tratamentelor alopate, mai ales in clinicile universitare, foarte deschise medicinii alternative - plante, acupunctura, tehnici de relaxare, dar mai ales procedee de stimulare mentala si psihologica, bazate pe antrenarea subconstientului. In concluzie, am participat la o sedinta de vizualizare colectiva, in care se preda metoda Simonton, despre care s-a scris si la dvs. in revista. Eram acolo peste o suta de oameni, fiecare cu boala si spaima lui, si cu toate ca cele aflate mi s-au parut povesti pentru adormit copiii, mi-am zis ca n-am, totusi, ce pierde, daca o sa incerc. Aici, logica m-a ajutat. Inainte sa-mi pun imaginatia la incercare, l-am rugat pe doctor sa-mi faca un desen al ochiului si al locului in care boala il atinge, ca sa ma pot concentra mai usor. Dupa cateva minute de analiza a imaginii, mi-am dat seama ca cel mai bun simbol pentru boala mea este un hublou (fereastra rotunda a unui vapor) - pupila si irisul sunt si ele "rotunde" - acoperit de o materie unsuroasa, pe jumatate opaca, pe care trebuia sa "o spal", sa o inlatur, pentru ca geamul sa ramana perfect curat. Am practicat exercitiul zilnic, de trei ori, fara sa-mi propun o durata anume. Totul tinea pana ce izbuteam sa curat hubloul. Incepeam cu un exercitiu de relaxare, pe care il faceam alungita pe pat, impunandu-mi "pace" si "liniste". Luam apoi desenul si ma concentram o vreme asupra lui. In faza urmatoare, recurgeam la urmatorul scenariu: la indemana mea se aflau trei bureti, unul rosu, altul galben si ultimul verde, din care primii doi erau umeziti cu solutiile pe care mi le puneam in ochi (la inceput am folosit picaturi de Aloe Vera, carora mai tarziu le-am asociat si urina). Cu ochii inchisi, imi imaginam mai intai cum sterg unsoarea de pe fereastra cu buretele rosu, facand miscari circulare, de sus in jos, pe cercuri concentrice, pana ce ajungeam de la margine catre centru. Urma buretele galben, pe care il miscam pe acelasi traseu, bucatica de bucatica, pana ce darele ramase pe geam dispareau. In fine, buretele verde avea rolul sa inlature definitiv orice urma de murdarie, lasand geamul curat si stralucitor. Pe parcurs, asociam in minte si prezenta lui Dumnezeu, pe care Il rugam sa ma vindece, fiindca munca mea depindea in mare masura de sanatatea ochiului drept. Seara, inainte de-a adormi, am practicat si exercitii de autosugestie, dupa metoda Cloue: spuneam de 30 de ori, mecanic, cuvintele "trece" (trece-trece-trece etc.) si "sunt sanatoasa, ma simt minunat". Rezultatul? Pozitivismului meu i s-a aplicat o corectie drastica: dupa patru luni de vizualizare cotidiana, vedeam cu ochiul drept mai bine decat cu stangul. Nu stiu daca boala mea este eradicata total, dar o tin la distanta: imi "spal" zilnic "hubloul", de data asta cu un singur burete - cel verde, si doar o data pe zi.
Imi pare rau ca nu pot sa-mi declin identitatea si adresa, dar lucrez intr-o institutie a armatei, care imi interzice publicitatea de orice fel. Eventuale intrebari le-as putea primi pe adresa redactiei.
Luiza T. - New York, Sua
P. Nicoleta
(38 ani, proiectant) - Brasov
acest tratament, tumora s-a retras"
Boala mea a debutat in urma cu un an si jumatate, cand am inceput sa am primele dureri de cap. Simteam ca niste intepaturi in partea stanga a fruntii, iradiind inspre ochi, asa incat medicii au crezut la inceput ca este vorba despre o sinuzita sau de o simpla nevralgie. Am luat la recomandarea medicului antibiotice, calmante usoare, iar intepaturile acelea au mai slabit pentru cateva saptamani. Apoi au reaparut cu o asemenea intensitate, incat am fost convinsa ca este vorba de ceva mai grav. Am facut o tomografie computerizata, apoi o analiza prin rezonanta magnetico-nucleara si am primit diagnosticul, ca o lovitura de trasnet: tumora localizata in zona frontala, extinsa spre globul ocular stang. Tumora era plasata in asa fel incat o interventie chirurgicala era dificila si cu siguranta ar fi lezat nervul optic, ceea ce m-ar fi lasat oarba pentru toata viata. Singura sansa ramasa era - mi s-a spus - o terapie intensiva cu citostatice, pentru a opri macar evolutia bolii. Mi se parea ca traiesc un cosmar: diagnosticul, faptul ca ochiul efectiv incepea sa-mi iasa din orbita sub presiunea tumorii, senzatia de greata continua si de sfarseala pe care mi-o dadeau citostaticele, deznadejdea prost mascata a celor dragi, mila colegilor si a cunostintelor. Ma lasam, efectiv, dusa de valul acela de evenimente, fara sa pot de fapt accepta ca mie mi se poate intampla asa ceva. Dupa o zi si o noapte, in care am avut niste dureri si o asemenea stare de rau, incat am simtit ca sfarsitul mi se apropie, am realizat ca trebuie sa ma mobilizez sa trec acest hop, daca vreau sa traiesc. Asa ca am inceput sa imi caut in paralel un tratament naturist sau ceva care macar sa-mi aline suferinta. Cunosteam de foarte multa vreme ziarul "Formula As", pe care il mai citeam de la colege, mai ales pentru paginile de spiritualitate si reportaje. Acum, incepusem sa studiez cu atentie paginile de naturism, cu speranta ca voi gasi un leac sau un terapeut care sa ma ajute. Intamplarea sau, mai degraba, Providenta, a facut sa-mi cada in mana o relatare a unei cititoare cu cancer de san, care s-a autotratat in spital, cu un succes extraordinar, prin vizualizare. Intr-unul din numerele urmatoare, am citit si un articol mai detaliat, in care se spunea cum sa invingi cancerul, imaginandu-ti boala ca pe o aglomerare de celule slabe, iar tratamentul, ca pe o otrava puternica pentru ele. Am o inclinatie naturala spre a-mi imagina cu exactitate aranjamente de culori sau forme geometrice, peisaje, asa incat mi-a venit destul de usor sa-mi creez in minte un scenariu al invingerii si eliminarii cancerului. Mi-am inchipuit tumora ca pe o ingramadire de celule cafenii-palide, iar tratamentul chimioterapeutic pe care-l faceam, ca pe un val rosu aprins, care le otraveste si le slabeste progresiv puterile. Dupa "atacul" tratamentului imi imaginam cum vin celulele albe, ca niste sfere stralucitoare, care inghiteau celulele cafenii distruse si le eliminau din corp, lasand locul unde fusese tumora curat si sanatos. Cand imi imaginam aceasta invazie de alb curat a celulelor imunitare, care aruncau afara resturile de tumora si de otrava de la medicamentele pe care le luam, ma simteam cumva usurata si purificata interior, durerea si tensiunea psihica diminuandu-se brusc. La finalul acestui "scenariu" aproape copilaresc, ma vedeam pe mine fara nici un fel de durere, usurata si victorioasa, aratandu-le tuturor ca am putut sa inving aceasta boala, in ciuda slabiciunii mele aparente. Imi placea sa ma imaginez mai ales in compania prietenilor si a celor dragi, simtindu-le bucuria si admiratia pentru victoria mea completa asupra bolii.
Trebuie sa marturisesc ca la inceput eram atat de deznadajduita si de confuza, incat imi venea greu sa sustin zilnic aceste exercitii de vizualizare. Uneori chiar izbucneam in plans, in timp ce ramaneam singura in camera, incercand sa ma vad scapata de durerile si de teama chinuitoare care ma apasau. Apoi, cu timpul, aceste "evadari" in imaginatie au inceput sa-mi placa tot mai mult, pentru ca dupa ele ma simteam usurata, avand constiinta ca fac ceva util si ca nu sunt o victima neputincioasa a bolii. Dupa doua-trei saptamani de exercitii asidue a aparut si primul efect - nu ma mai simteam atat de rau dupa tratament, iar durerile de cap au devenit ceva mai suportabile. La aproape o luna si jumatate de vizualizari facute de 3-6 ori pe zi, parca exoftalmia generata de tumora, care impingea globul ocular in afara, nu mai era atat de evidenta, iar durerile se diminuasera simtitor, nu neaparat ca durata, ci ca frecventa. Am facut toate curele de citostatice prescrise, m-am hranit numai vegetarian, luand plante detoxifiante, cum ar fi trei-frati-patati, brusture si coada-calului, dar mai ales am facut incontinuu exercitiile de vizualizare, in care am capatat tot mai multa incredere. Acum, la aproape un an de cand am inceput acest tratament cu vizualizari, tumora s-a redus foarte mult, iar exoftalmia din partea stanga este abia vizibila, daca nu te uiti foarte atent. Durerile apar foarte rar si numai atunci cand ma stresez sau ma supar foarte tare, in rest, avand saptamani intregi in care nici nu mai stiu de faptul ca duc pe picioare o boala care putea sa-mi fie fatala. Recunosc ca imi este mai greu sa ma mobilizez sa fac vizualizarile acum, cand nu mai simt atat de aproape presiunea bolii si a durerii, dar sunt constienta ca, daca vreau sa am liniste, va trebui sa inving definitiv cancerul. De aceea, caut sa pretuiesc cum se cuvine acest exercitiu salvator, pe care Dumnezeu mi l-a scos in cale atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el.
C.B. (32 ani, inginer) - Fagaras
"Am reusit sa previn si chiar sa opresc crizele
de ulcer care ma chinuiau"
De mai bine de sase ani ma "lupt" cu un ulcer cu nisa, aparut pe fondul stresului si al problemelor de la serviciu (lucrez intr-un sector unde se fac restructurari masive si tensiunea psihica este foarte mare). Mai ales in perioadele aglomerate, la schimbarile de anotimp si atunci cand nu pot tine regim, am crize care dureaza chiar si peste doua saptamani. Am incercat cam tot ce exista in domeniul medicamentelor contra ulcerului si a gastritei, de la banalul bicarbonat si Ranitidina la calmantele si pansamentele gastrice sofisticate, aduse din import, dar fara rezultate satisfacatoare. In urma cu un an, am citit in ziarul dvs. despre binefacerile tratamentului prin vizualizarea creatoare. Mi-a placut foarte mult ideea, cu atat mai mult cu cat ma atrage sa citesc si chiar sa experimentez lucruri care demonstreaza puterea mintii. Din pacate, articolul din revista dvs. nu se potrivea problemelor mele, punandu-se accent doar pe tratamentul cancerului. Am avut insa ideea sa caut mai mult pe Internet despre acest domeniu si am gasit o multime de metode si tehnici de tratament pentru diferite boli, cu ajutorul vizualizarii. Nici acolo nu am gasit o referire foarte clara despre cum trebuie sa fie facuta vizualizarea in cazul ulcerului. In schimb, citind mai multe despre aceste tehnici aplicate in diferite cazuri, am inteles mecanismul metodei, si anume acela ca, atunci cand este cunoscut in amanuntime fenomenul bolii, crearea "scenariului" de vindecare este deja o problema care tine de individualitatea fiecaruia. Totul este sa fie cunoscut un anumit cod al semnificatiei culorilor, asa incat sa fie folosite corect. In cazul meu, am preferat dintre culorile "reci" (care sunt recomandate pentru inflamatii, senzatii de arsura si fierbinteala) verdele. De fiecare data cand aveam timp, inainte de a ma culca sau atunci cand simteam iminenta unei crize, imi imaginam in zona stomacului o sfera de culoare verde, intr-o nuanta odihnitoare. Sfera aceea verde devenea tot mai clara si mai luminoasa, racorindu-ma, alinand senzatia de arsura si anihiland sucurile gastrice in exces. Pe urma, "vedeam" cum, sub influenta acestei lumini clare si verzi, tesuturile care protejeaza peretii stomacului se refac, devin rezistente si isi exercita perfect functia. In fine, la sfarsit, ma imaginam calm, stapan pe mine, fara nici o urma de gastrita, relaxat si lipsit de griji. Nu pot sa-mi explic exact cum, dar, prin simpla imaginare a acestui lucru, am reusit destul de rapid sa previn, si chiar sa opresc imediat dupa declansare, crize de ulcer care in mod normal m-ar fi chinuit zile in sir. Mai mult, am reusit sa-mi mentin starea de calm pe perioade lungi si sa ma las mult mai putin tensionat de multitudinea de probleme care inevitabil apar. Ca sa fiu sincer, nu am facut aceste exercitii regulat, ci numai la nevoie, insa deja ma simt mult mai bine si, important, am redus in mare masura medicamentele, in conditiile in care de aproape sapte ani nu am mai avut o stare de sanatate a stomacului atat de buna ca acum. Tuturor celor care sufera de afectiunea cu care ma confrunt si eu (si stiu ca sunt foarte multi) le recomand aceasta metoda de autotratament, care poate parea prea simpla sau simplista, dar care in cazul meu a facut cu adevarat minuni.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
