K-Pital
Oana
Febra schimbarilor a cuprins si formatia K-pital. Alaturi de cei doi baieti nu mai evolueaza bruneta Miki, ci blonda Oana. Voce buna, dansatoare de exceptie, si-a castigat deja sustinerea entuziasta a fanilor grupului
"Nu vreau sa fiu modesta: imi doresc succesul!"
- Un chip nou in colorata industrie muzicala romaneasca... Pentru fanii K-pital ai fost o adevarata surpriza. Spune-mi, te rog, de unde vii? - Va veti mira, dar chiar sunt bucuresteanca adevarata. Cunosc bine pulsul si ritmul Capitalei si sunt foarte strans legata de tot ce se intampla aici. Cat despre faptul ca nu va sunt cunoscuta demult, e normal. Pana sa ajung solista la K-pital, am mai avut o trupa alaturi de doua fete, am pregatit si un demo cu care ne-am prezentat la casele de discuri, insa de initiativa noastra s-a ales praful. Am ramas in schimb in baza de date a Casei de discuri Roton, iar cand Miki a plecat, eu am fost chemata la o preselectie. I-am cunoscut atunci pe baieti, m-am inteles de la bun inceput foarte bine cu ei, avem o relatie profesionala foarte solida si se preconizeaza o mare prietenie.
- Face parte din reteta succesului?
- Eu cred ca da. Cariera solistica e plina de capcane si compromisuri. Pentru multe fete care incep, asta e o problema reala. Nu ma refer la compromisurile profesionale, ci la avansuri si alte "conditii" injositoare, periculoase pentru reputatia ta. Pentru o fata e mult mai usor sa se lanseze cu o trupa. Eu stau mai linistita cand stiu ca sunt baietii cu mine, ca au si ei un cuvant de spus, ca nu trebuie sa iau decizii singura. Lucram, inca, la cimentarea amicitiei noastre... O prietenie nu incepe cu una, cu doua. Suntem inca in perioada tatonarilor, ne obisnuim cu stilul, glumele, obiceiurile celuilalt. Oricum, datorita lor eu imi implinesc un vis: acela de a fi pe scena si de a canta.
- Cum decurg repetitiile trupei? Compuneti impreuna?
- Nu. Pana acum muzica si versurile le-au facut Alex si Vlad. A fost decizia lor de la bun inceput de a se ocupa numai de partea artistica. Ei nu dau interviuri si nici nu apar pe scena, dar sunt foarte talentati si isi fac treaba foarte bine. Dupa ce au compus mai multe piese, m-au chemat si pe mine si am ales impreuna ce mi se potriveste. Sper ca am reusit sa imprim pieselor un nou suflu cu timbrul meu vocal. In ultima vreme sunt foarte inspirata si am tendinta sa ma implic mai mult.
- Te-ai gandit unde ai gresit prima data? De ce a esuat trupa ta de fete?
- Sunt multe lucruri pe care nu le-am luat in calcul. Nici imaginea noastra de atunci nu era potrivita. Eram prea decente si sterse, iar muzica noastra nu era chiar atat de accesibila. In plus, am avut un album cu piese foarte diferite, realizat de mai multi compozitori, un album foarte neomogen.
- Spre deosebire de cel al trupei K-pital...
"Merita sa crezi in visul tau"
- Pentru ca te afli in fata adevaratului tau debut, ar fi interesant sa le spui cititorilor nostri cum ai pasit in domeniul muzicii...
- Totul a inceput de la corul scolii, care a fost pentru multi viitori interpreti o rampa de lansare. Atunci, bineinteles, nu-mi placea, pentru ca stii cum e privita muzica in scoala. Acum ii sunt recunoscatoare profesoarei care ma obliga sa particip la ore. In paralel, am dansat foarte mult la diverse cluburi de copii si case de cultura. Mai tarziu, am inceput sa iau lectii de canto cu Crina Mardare si, chiar si acum, repet foarte mult acasa.
- Esti interpreta, dar si o dansatoare la fel de buna. Daca ai castiga la fel din cele doua meserii, pe care ai alege-o, totusi?
- As alege sa cant, desi imi place si dansul in egala masura. Poti transmite mult mai mult atunci cand canti. Si, bineinteles, nu vreau sa fiu modesta: cantand, poti sa te remarci, sa atingi succesul mai usor, iar eu mi-l doresc foarte tare. Dansul nu e inca o industrie la noi, desi e atat de legat de muzica.
- Cum decurge viata ta in ultima vreme? Te-ai acomodat cu noul tau statut?
- In ultima vreme, am un program foarte incarcat. Totusi, mai scap cateodata. De exemplu, nu de mult am mers la un centru de copii orfani, unde am stat de vorba, m-am jucat cu ei si am cantat. Printre interviuri si repetitii, mai merg si la sala de fitness. Recunosc ca in ultima vreme am cam lipsit la orele de sport. Oricum, compensez cu repetitiile de dans cu dansatorii mei, care incep de fiecare data cu aerobic. Deci, in afara de faptul ca am mai multe de facut ca inainte, trenul vietii mele circula pe acelasi traseu. Intre "halte", mai am timp sa ma intalnesc si cu prietenii, sa mergem la film sau intr-un club sa dansam.
- Pari foarte hotarata in ceea ce faci. Viata ta sentimentala se desfasoara pe aceleasi coordonate ambitioase?
- Ambitia si dragostea nu prea merg mana-n mana. Sigur, imi place si mie, ca oricui, sa iubesc si sa fiu iubita. Nu pot spune insa ca mai sunt indragostita, asta e o stare pe care o ai la inceput. Sunt undeva intre dragostea initiala si acea obisnuinta numita devotament. Colaborarea mea ca dansatoare cu trupa Body & Soul la Festivalul de la Mamaia mi-a adus si o foarte frumoasa legatura sentimentala cu unul dintre membrii ei. Atata doar ca acum trecem printr-o perioada de regasire. Am luat o scurta pauza, pentru ca suntem putin confuzi.
- Schimbarile din cariera v-au dat relatia peste cap?
- Nici unul dintre noi nu e atat de naiv sa se lase influentat de asta. Recunosc ca am trecut prin perioade de gelozie mai demult, cand el pleca departe, in turnee, dar m-am maturizat. Acum sper ca nu e macinat si el de aceleasi ganduri. M-a sustinut foarte mult. Am si cantat amandoi pe aceeasi scena. E un noroc, nu? De altfel, eu cred ca, daca iti doresti foarte mult un lucru, nu are cum sa nu ti se implineasca. Mai mica fiind, ma visam pe scena, imbracata intr-un costum lucitor, de lac. Printr-o coincidenta, cand am urcat prima oara pe scena mi s-a pregatit un costum... de lac. Acum am exact viata pe care mi-o doream, fara un program fix, fac exact ce-mi place, iar oamenii din jurul meu, de la casa de discuri, impresara mea, fac totul ca mie sa-mi fie bine. Vezi? Merita sa crezi in visul tau.
Dia Radu
Foto: Roton
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
