Pe marginea unui eveniment cultural:
Festivalul de folclor de la Mamaia
Organizata in luna august, sub tutela Televiziunii Romane, marea competitie a muzicii populare si a traditiilor satesti ne-a oferit cea mai buna editie a sa de pana acum. Veche si statornica prietena a revistei "Formula As", Valeria Peter Predescu, marea interpreta a cantecului nasaudean, explica motivele pentru care competitia anuala de la Mamaia este, pe drept cuvant, un eveniment
Aflat la cea de a treia editie a sa, Festivalul de folclor a purtat si anul acesta, semnatura unei profesioniste a genului: doamna Marioara Murarescu. O manifestare ireprosabila, impecabila, fara nici un moment de ezitare. Iar bucuria performantelor de pe scena, impartasita cu publicul numeros din Teatrul de Vara Mamaia, a ajuns intreaga si la telespectatori, gratie echipei din Televiziunea nationala, care a transmis evenimentul in direct. Pe scena s-au perindat zece ansambluri, venite din lumea satului, cu obiceiuri stravechi, uitate, dar de un farmec nebun. Marele premiu l-a obtinut un grup vrancean, care a readus in atentie un ritual de inmormantare si de priveghi, cu clare radacini geto-dacice. Daca ni s-a zburlit parul noua, ca telespectatori, inseamna ca ceea ce am vazut era autentic, adevarat, de parca noi ne-am fi aflat in sat, si nu satul ar fi urcat pe scena. Desi mai toti membrii ansamblurilor sunt tineri, ei au gasit bunici, unchi si matusi care sa-si aminteasca obiceiuri uitate si cantece vechi, sa le arate pasi de dans, ca din batrani. Pentru "Cununa graului", "Priveghiul cu masti", "Jocul la sura" sau "Iesitul fetei la joc", costumele vechi, autentice, ca si recuzita necesara ilustrarii momentului, au creat o atmosfera de exceptie. Iar publicul a simtit, emotionat, lucrul acesta, a reinvatat niste simboluri, niste secvente de viata cu valoare de ritual. Chiar si publicul strain, pentru ca au fost si turisti straini printre spectatori, a simtit incarcatura emotionala si magica deopotriva a celor aratate pe scena si a aplaudat frenetic. Prezenta la Festival, d-na Valeria Peter Predescu a avut bunatatea sa ne introduca in culisele lui.
- Ati aparut pe scena de la Mamaia cu ansamblul "Cununa" din Maieru. O prietenie ce dureaza de multa vreme...
- Inca de la infiintarea lui, a ansamblului "batran", de catre profesorul Sever Ursa, sufletul culturii maierene (a creat acolo o veritabila academie sateasca), si de catre Ioan Todoran, descendent dintr-un neam de martiri ai inchisorilor comuniste. Impreuna cu acest ansamblu am castigat la Zakopane, in Polonia, in 1978, trofeul "Toporasul de aur", la cea mai disputata categorie: "autentic". Tot cu ei am mers de doua ori in Franta, in 1990 si 1991, la Gannate, la Festivalul Mondial de Folclor, unde, de asemenea, ansamblul "Cununa" din Maieru s-a bucurat de un foarte mare succes. Iar membrii de-acum ai "Cununii" din Maieru sunt copiii celor din ansamblul "batran". Instructorul formatiei este Geta Botca Todoran, inimoasa fiica a lui Ioan Todoran, fondator al ansamblului. Aschia nu sare departe de trunchi.
- Care a fost atmosfera de concurs, cum vi s-au parut reactiile publicului?
- Cele trei seri de festival, dintre care doua de concurs si una de gala si de recitaluri, au beneficiat de un public numeros si deosebit de primitor. A fost cred cea mai reusita editie a Festivalului de folclor de la Mamaia, din cele trei de pana acum, si din punctul de vedere al numarului de spectatori: Teatrul de Vara de la Mamaia a fost arhiplin. In public au fost oameni din toate colturile tarii, de toate varstele, iar dumnealor, ca si telespectatorii Televiziunii nationale, care a transmis in direct, au putut lua cunostinta de diversitatea obiceiurilor de pe pamantul nostru romanesc, de semnificatiile si incarcatura lor emotionala si de energia lor pozitiva, benefica, de mesajul lor puternic. Un juriu foarte competent, prestigios, in frunte cu d-na profesor Emilia Comisel (discipola a marelui folclorist Constantin Brailoiu), a hotarat cine va pleca cu premiile. Competitia a fost foarte stransa, dar in nici un moment nu s-a vazut vreo greseala, vreo clipa de ezitare. Doamna Marioara Murarescu a hotarat si a tocmit totul, dupa cum ii de aspra si de meticuloasa. A avut si o echipa foarte buna din televiziune si a facut lucru fain. Are o putere de munca extraordinara. "Truditoarea Marioara" ii zic eu dansei. Nu te lauda, pentru ca stie ca poti mai mult. Mie mi-a spus, dupa ce mi-am terminat recitalul: "Acesta este recitalul vietii tale! Unul de exceptie!". Am crezut ca mor auzind-o. Intr-adevar, am fost si in forma vocala buna, a fost Dumnezeu cu mine, mai ales ca eu am avut probleme de sanatate destul de grave in iarna. Revenind la festival, cred ca asa lectii de folclor autentic trebuie tinute mai des, ca uite, numai ritmuri straine ne bat in cap, si denumiri straine de limba noastra auzi la tot pasul: nimeni nu mai spune va doresc "un sfarsit de saptamana placut", ci numai "week-end placut", si numai pizza si hot-dog mancam, nu placinte si sarmale; si nu mai bem jinars, numai whisky. Jucam la discoteca intr-o "dileala" cumplita, pe ritmuri care ne asurzesc urechile si ne strica mintea. Tineretul trebuie sa-si dea seama de valoarea unor datini si a unor obiceuri folclorice. N-avem alta mandrie! Asta e zestrea impresionanta, pe care putem sa o prezentam oriunde: datinile, cantecele si costumele noastre sunt cele mai bune ambasadoare ale Romaniei.
- Ce mai faceti in rest, ce planuri aveti pentru toamna care se apropie?
- Ma asteapta multe concerte (unele dintre ele de binefacere) si multa munca. Sper sa ma ajute Dumnezeu si sa ma tina puterile sa le duc pe toate la bun sfarsit. Am o colectie impresionanta de costume vechi, adunate in decursul carierei mele, si as vrea sa merg sa sustin cateva recitaluri in strainatate si sa prezint, in acelasi timp, costumele mele, dar nu asa, oricum, ci intr-un cadru mai special, creat anume pentru cantecul pe care eu il slujesc si pentru zestrea pe care vreau sa o prezint. In restul vietii mele, sunt fericita ca-n vara asta mi-a venit feciorul din Franta, cu nora-mea si cu nepoata. Am mers in satul meu natal, la Telciu, la slujba de duminica, si am stat in banca de lemn pe care mama si-a facut-o acolo, la biserica, unde avea dumneaei loc, si cu matusa mea cea batrana. Acum am stat eu si cu nora mea in scaunele acelea, baiatul si sotul s-or dus in fata, unde sunt barbatii, si am stat linistiti si impacati la slujba. Si m-am intalnit cu membrii corului bisericesc din Telciu, ca si eu cant acolo, de multe ori, cate o priceasna. Si m-am dus la mormintele parintilor mei si le-am grijit. Vreau sa fac o pomenire dupa toti mortii, ai mei si ai sotului meu. Sa ma mai duc si la casa parinteasca, sa nu o las uitata, sa ma intalnesc cu vecinii, sa facem o masa impreuna. E o mare multumire sufleteasca si-I multumesc lui Dumnezeu pentru momentele nepretuite pe care mi le da in dar.
Corina Pavel