"Noaptea, pe fulgeratura, atuncea lemnul se fura..."
Dupa unele statistici, padurile Romaniei s-au redus cu 50% in ultimii 13 ani. Marii bogatasi ai tranzitiei, politicieni si asa-zisi oameni de afaceri, au distrus fara crutare codrii "de arama" cei mai falnici, padurile "de argint" cele mai frumoase. Un poet ca marele Eminescu aproape ca n-ar mai avea astazi ce sa cante in versurile sale nemuritoare. Pusi pe capatuiala, proprietarii de gatere, exportatorii, firmele-capusa, in cardasie cu politistii, padurarii si brigadierii silvici, au dus un adevarat "blitzkrieg" impotriva fondului forestier din Carpati. Pe de o parte, Romsilva, pe de alta, diversi "investitori privati", ca niste pasari de prada, si-au infipt securile unde erau copacii mai falnici, doborand fara mila in stanga si-n dreapta. Parlamentari, ministri, prefecti si presedinti de Consilii judetene, personaje cu nume sonore in viata publica, au gasit de bon ton "sa-si traga" pentru zile negre cate o firma de exploatare forestiera, legata de una de exportat busteni si cherestea. Tari lipsite de padure, precum Ungaria si Austria, au capatat, in sfarsit, ceea ce si-au dorit cu ardoare, de pe vremea cand reprezentau un imperiu: accesul liber la lemnul romanesc! Firme straine celebre au ajuns sa liciteze legal, dar potrivit unor legi strambe scoase de Parlamentul Romaniei, cumparand nu cu vagonul, nu cu trenul sau vaporul, ci cu... muntele. (In Apuseni, austriecii rad padurile precum barba, iar in Covasna-Harghita apocalipsa lemnului a coborat deja pe pamant). Padurea a fost bogatia cea mai usor de obtinut, crima la drumul mare cel mai bine mascata. Vorbim la trecut, pentru ca adevarul a iesit saptamanile trecute la iveala: Guvernul, trezit din buimaceala, a observat ca nu prea mai avem paduri, exploatarea forestiera atingand cota de alarma maxima. Desertul ne ameninta din sud! Seceta ne-a lasat fara grau! "Trebuie sa luam masuri!", au spus ministrii. "Se va stopa furtul din padure. Se vor face controale. Se vor planta noi suprafete." Vorbe frumoase, de cabinet! Daca ati crezut, cumva, ca se va opri taierea ilegala a padurilor, ca Ministerul Controlului isi va face treaba, mergeti pe orice drum care vine din munte. Ziua, dar mai ales noaptea, camioane grele, carute cu cai, care cu boi, coboara incarcate cu busteni. Le-am vazut pe valea Raului Mare (Hateg), pe Valea Doftanei, pe valea Bisocii (Buzau); pe drumurile forestiere din Harghita, din Apuseni, din Neamt. Pe oriunde sunt paduri. Nimeni nu se sinchiseste. Nici un politist comunal, nici un padurar, nici un inspector de la judet. E de ajuns sa astepti in mijlocul drumului, si hotii isi fac aparitia cu farurile stinse, cu osiile bine unse, cu fan proaspat cosit pus deasupra. O adevarata hemoragie a bogatiei naturale a tarii, stimulata de coruptia functionarilor Statului. L-am intrebat pe un carutas din Harghita unde duce lemnul furat. "La gater, ca de acolo ne vin verestoii", a raspuns omul fara sa stea pe ganduri. "Ce sunt verestoii?" "Asa numim noi banii de pe lemne, dupa numele imparatului padurilor din zona, senatorul Veresztoy Atila." "Nu va temeti de Politie, de padurari?", am intrebat. "Da ce, aia nu au si ei familie grea? Nu vor casa de vacanta? Spun drept, domnule, ca noi furam cat ar lua o pasarica in cioc. Aia cu camioanele duc totul la vale, aia sunt vulturi de noapte. Noaptea, pe fulgeratura, atuncea lemnul se fura. Asta-i intelegerea cu silvicul, cu Politia. Daca ne gasesc inspectorii de la Bucuresti, ei se spala pe maini, nu stiu nimic. Din cate vai sunt in tara asta, pe care s-o calce controlorii mai intai?" Intr-adevar, cum poate controla Bucurestiul padurile tarii? Cine sa-i duca unde le e locul, pe hotii de lemne cu epoleti? Doar vazuram zilele trecute cum au iesit din arest 14 politisti-hoti de benzina de la Sectia 5 din Capitala, gratie unor chichite avocatesti. In acest context, nu mai ramane decat ca satenii sa blocheze drumurile, sa stea de paza zi si noapte la hotarele satelor. Poate atunci se va domoli furia lotrilor. Atunci si nici atunci...
Ion Longin Popescu