Ritualuri Magice
Sanzienele
- Pe 24 iunie, florile si dragostea au puteri maxime -
"Sanziana di pa munte/ Auzit-am ca stii multe/ De stii multe, hai ma-nvata,/ Cum sa-l strang pe mandru-n brata"
Aceasta sarbatoare cu nume de flori cade in preajma solstitiului de vara (21 iunie), care marcheaza ziua cea mai lunga a anului si noaptea lui cea mai scurta. Belsugul maxim de lumina al verii incepe sa scada, plantele de leac isi pierd incet vigoarea si tineretea.
Sanzienele sunt flori galbene, explozii florale puternic mirositoare. Cresc pe haturile dintre lanurile de grau, pe campuri si prin poieni. Exista si o varietate cu flori albe - sanziana alba - avand inflorescente mai modeste si parfum slab. Acestea cresc pana toamna. Sanzienele galbene nu traiesc decat in preajma solstitiului de vara si a zilei lor. Puterea magica si tamaduitoare a acestor flori fiind extrem de mare, li s-a dedicat o zi, o sarbatoare cu data fixa: 24 iunie. Si, intr-adevar, nici o alta floare nu se poate compara cu ele. Le gasim in foarte multe practici magice si in legatura cu cele mai importante aspecte ale vietii omului. Chiar si mirosul dulceag, semanand cu cel al fanului de curand cosit, ne spune ca sunt suma tuturor florilor.
Cu toate ca la 24 iunie se celebreaza sarbatoarea crestina a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, calendarul ortodox pastreaza si Sanzienele sau Dragaica, scrisa tot cu rosu, in paranteza. Acest lucru ne duce cu gandul la faptul ca ritualul Sanzienelor era foarte viu in memoria locuitorilor acestui spatiu si se tinea pe intreg cuprinsul tarii. Mai inseamna si ca nu contineau elemente opuse invataturilor sfinte, ci credintele populare se adaugau rugaciunilor in lupta impotriva relelor vazute si nevazute. Altfel cum ar fi fost pastrate, scrise in calendarul crestin cu rosu?
Zi "cu prilej"
Sanzienele sunt prima sarbatoare de vara dintre "zilele cu prilej", dovedindu-si originea precrestina. "Cu prilej" inseamna ca cel care va indrazni sa lucreze va fi pedepsit din aceasta cauza, chiar in aceeasi zi, prin moartea lui ori a animalelor. Si cel mai adesea, pedeapsa este prin trasnet - focul de pedeapsa.
Pana nu demult, Sanzienele erau considerate sarbatoare mai "mica" si se faceau claci, socotindu-se ca nu este un pacat asa de mare a munci. Lucratul in claca presupunea ca un om sarac ori cu prea putine brate de munca era ajutat de catre ceilalti sa-si lucreze pamantul fara sa perceapa vreo recompensa. Gazda le dadea mancare buna si bautura, iar daca era instarita, seara le aducea si muzicanti ca sa petreaca. In Tara Codrului, un om avut, cu o mare tarla de pamant semanata cu porumb a organizat o claca pentru prasit. Dupa ce au terminat de prasit, lucratorii au plecat la casa gazdei, iar aceasta a ramas in urma ca sa-si adune iepele pe care le luase cu el. Avea pe umar capestrele si lanturile de la cai. In timp ce-si cauta iepele a venit o furtuna mare si omul s-a adapostit sub un par. A fost trasnit si a murit pe loc. Oamenii l-au cautat si nu l-au gasit decat dupa patru zile. L-a pedepsit Dumnezeu in aceeasi zi.
Flori ale vietii, flori ale dragostei, flori galbene, flori
Pot sa impiedice trasnetul si fulgerul. In ziua de Sanziene, florile sunt sfintite la biserica, aduse acasa si tinute sub grinda pentru tot anul. Cand vine vreme grea, furtuna, se iau cateva fire si se arunca in foc sa se imprastie tunetele si trasnetele. "Si se oprea vremea", zice Maria Ibanutului din Vormenis.
La Baita de sub Codru se face coronita pentru viata, ca sa se afle cat va trai fiecare membru al familiei. Florile se culeg in ajun, de fetele fecioare, de pe haturile dintre lanurile de grau date in parg. Fetele aduna sanzienele cantand. Isi fac mai intai propria coronita, pe care si-o pun pe cap, iar apoi fac pentru fiecare persoana din casa. Spre seara, toata lumea se aduna in curte. Cel mai puternic din familie arunca pe rand coronitele pe casa. Cu cat coronita ajunge mai sus si ramane (se agata) acolo, cu atat va trai mai mult persoana respectiva. Daca vreuna cade, este semn rau. Acea persoana nu va mai ajunge alte Sanziene. Candva, demult, se tinea un fel de targ al fetelor - de Sanziene -, cu muzicanti si mari petreceri. Pe Valea Somesului, la Tamaia, se face cruce de Sanziene pentru protejarea casei si a acareturilor impotriva duhurilor rele. Se fac mai multe cruci - cate cladiri sunt in curte. Una se arunca pe casa, una pe sura, una pe cotetul pasarilor. Nici crucile, nici coronitele nu se vor lua de acolo. Trebuie sa le ia vantul si ploaia. Sunt daruite nevazutului si celei care are in stapanire aceste flori.
Pe Valea Marei se crede ca daca sanzienele nu sunt inflorite de ziua lor, porumbul nu se va coace, il vor prinde brumele toamnei "in lapte", va ingheta si nu va mai fi bun. Pentru coacerea porumbului femeile duceau flori de sanziene la biserica, la sfinteau, mergeau apoi cu ele la holda de porumb si puneau cate o floare ici-colo, in patru-cinci locuri, la cate un fir care avea "ciup" (matase), semn de stiulete, cu gandul: "sa fie porumbul frumos, galben ca sanzienele", adica sa se coaca.
La Tautii de Sus, langa Baia Mare, coronita de sanziene se arunca pe casa pentru aflarea orandei (a ursitului). La Sacel, departe de Tauti si aproape de Borsa, aruncatul coronitei pe casa este un act de magie colectiva. Fata vine cu coronita pe cap la o casa unde se aduna mai multe copile. Seara, ele se aseaza in ordinea varstei, in linie, cu fata spre casa. Prima arunca pe acoperis coronita. Locul in care sta inseamna timpul cand se va marita. Cu cat coronita ramane mai sus, cu atat se va casatori mai repede. Daca pica inseamna ca nu se va casatori in anul acela. Pentru a-si visa ursitul pun sanziene sub perna, sanziene intr-o vaza pe masa si leaga toarta galetii cu un lacat pe care il vor descuia a doua zi dimineata.
Ziua florilor de leac. Fumigatiile
In cea mai lunga zi a anului, florile de leac au putere maxima. Pentru vindecarea bolilor care nu se vindeca, se culeg flori de sanziene, dar si alte flori sau plante placut mirositoare. In urma cu niste ani, batrana Berci Ileana Grigoreanca din Calinesti, pe atunci de 87 de ani, mi-a povestit cum a vindecat de nebunie o mama a sapte copii, pe care nici un medic nu mai putea s-o ajute. Reproduc relatarea ei in forma literara pentru a fi accesibila: "In ziua de Sanziene mergi nemancata, dimineata buna si culegi sanziene. Nu vorbesti cu nimeni nimic (postul tacerii). Te rogi mergand, culegand, venind. Aduci florile acasa si le duci duminica la biserica. Le pui la icoane. Dupa ce se vestejesc, le urci in podul bisericii sa se usuce. Acelea-s bune de leac pentru suparare (depresii). Este om ca-i ca nebun din suparare. In nici o zi nu-s asa de bune de leac florile ca acelea din ziua de Sanziene. Sanzienele (florile) sunt mare leac. Pentru orice boala sunt bune. La omul suparat ii pui o mana de flori pe carbuni si-i faci fumigatie. Numai in trei seri ii faci, si-i trece supararea si uita si iarasi ii om ca oamenii."
Fumigatia cu flori de sanziene - doua-trei fire pe un carbune - se facea si bebelusilor care plangeau mult noaptea si nu puteau sa doarma. Stramosii nostri, mari cunoscatori ai plantelor medicinale, foloseau fumigatiile, ca metoda de vindecare, pe scara foarte larga. Ziua de Sanziene este o limita. Florile isi pastreaza toata puterea numai cat canta cucul, adica pana la Sanziene. De la Sanziene inainte, cucul nu mai canta si florile isi pierd fortele. Se spune ca cucul devine uliu pasaresc.
Noaptea de Sanziene. Focul viu.
Poate nicaieri in Romania nu se sarbatoresc Sanzienele cu mai mult fast ca in Maramures, la Viseul de Mijloc si la Viseul de Jos. (Este o noapte fantastica, impresionanta, a focurilor, a magiei, a dragostei.) Obiceiul se practica si in satele invecinate: Petrova, Leordina, Moisei sau in orasul Borsa, unde s-a transformat in festival.
Ca sa aflu amanunte despre Noaptea de Sanziene, nu m-am dus la Borsa, ci in cele doua Viseuri: de Mijloc si de Jos. Viseul de Sus este orasel. In Viseul de Mijloc am vorbit cu Ileana Ciuban de 74 de ani si cu Vasile Nasui de 88. Ileana Ciuban imi spune ca este o noapte a focurilor, dar nu orice fel de focuri, ci a facliilor, pe care le descrie in felul urmator: se ia un lemn de molid sau de brad, lung cam de o jumatate de metru, care se ciopleste la un capat pentru a putea fi tinut in mana. Celalalt capat lasat gros se incresteaza in patru sau in opt si in crestaturi se pun vergele lungi de un metru sau de o jumatate de metru (daca se face pentru un copil). Se pun pana la douazeci si cinci de vergele. In interior se pun paie, fan, calti, resturi din lemn de brad, rasina si se aprinde cu nafta (petrol). Arde cu flacara mare, ore in sir. Purtatorul o invarte ca sa sara scantei si striga, isi striga prietenii la "faclie" - adica sa vina cu "faclia". Tinerii cu faclii stau distantati, unul aici, unul mai incolo. Cei care locuiesc mai departe, pe dealuri, ard "facliile" acolo sus, ceilalti le ard pe prund, adica pe nisipul si pietrisul de pe marginea raului, pentru a proteja terenurile acoperite de fanete. Se aduna dupa lasarea noptii cate treizeci-patruzeci de tineri, copii si tati ai copiilor, la marginea apei si ard "facliile" pana se termina, invartindu-le. Dupa ce-au terminat de ars, capetele fumegande se pun jos si sar peste ele. Sar peste foc pentru a scapa de toate bolile si relele; le arde focul si omul ramane curat. O seama de tineri se duc apoi si se scalda in pielea goala. Scaldatul are acelasi sens. Adica se practica purificarea magica prin foc si prin apa.
"Noi asa stiam. Abia asteptam sa vina Sanzienele, sa mergem sa aprindem faclii, sa ne jucam, sa ne intalnim fetele cu dragutii. Toata noaptea ne trecea acolo pana dimineata pe la trei, in noaptea spre ziua de Sanziene. Faclii erau si pe drumuri si pe dealuri, peste tot. Strigau, fluierau sa se adune la "faclie": "Mai Vasai, mai Gheo, hai, ma, ziniti (veniti) la faclie!". Se scaldau impreuna. Dar cine se scalda? Dragutul cu draguta! Se dragosteau, noa. Copiii se scaldau mai departe, nu cu ei, si-i duceau parintii acasa. Eu nu m-am scaldat niciodata. Atunci se cauta avere si noi eram gazde (bogati). Foarte multi ar fi vrut sa se insoare cu mine."
Ileana Ciuban ma duce peste drum de ea, la batranul Vasile Nasui, de 88 de ani. O femeie o saluta cu "Hristos s-a-naltat" fiindca este dupa Inaltarea Domnului. Ileana Ciuban ii raspunde: "Drept si-adevarat". Acest salut tine pana la Rusalii.
Batranul Vasile Nasui, care a invartit multe "faclii", intrebat daca a avut dragute, imi zice: "Am fost omul dragutelor, n-ai grija". Acum este pocait, dar vorbeste deschis despre noaptea de Sanziene si-mi releva o fata mai tainica a acestei nopti. In vreme ce flacaii invart facliile, fetele mari merg si se tavalesc goale - se spala in roua - in lanurile de grau, de secara, de orz, de orice fel, ca sa aiba noroc, sa fie frumoase, curate, sa se marite bine, sa aiba copii. "Noi, feciorii, le-am pandit, ca de unde am fi stiut ce fac? Da nu ne-am apropiat. Nimeni, niciodata nu s-a apropiat de ele. Pe vremea mea, si cand ne scaldam in rau, feciorii se scaldau intr-un loc si fetele in alt loc. Ne scaldam goi ca n-am fi putut merge acasa cu hainele ude."
Cu Maria Bora, bibliotecara din Viseul de Jos, am stat de vorba ore bune. Este o persoana speciala, "suflet din sufletul neamului ei", o depozitara a tot ce este bun si frumos. Desi cele doua sate: Viseul de Mijloc si Viseul de Jos sunt apropiate, obiceiul se deosebeste de la un sat la celalalt. De la Maria Bora aflu ca "facliile" se numesc aici "fetere". "Este singura localitate din judet unde nu li se zic "faclii" si focuri." "Comuna Viseul de Jos este asezata intre patru dealuri: Dealul Popasc, Dealul Hausului, Dealul Morii si Dealul Sacaturii (Sacaturii). Feterele se aprind pe toate varfurile de dealuri si se vad extraordinar de frumos, ca niste jocuri de artificii. Se pregatesc dinainte, din timpul saptamanii, fiecare incercand sa-l faca in asa fel incat sa arda cat mai frumos si cat mai multa vreme. Este intocmai ca faclia. Vergelele sau sipcile din sindrila se leaga cu sarma ca sa stea bine si sa poata fi invartite in siguranta fara sa sara afara focul. Se pune putin opait (petrol) si se aprinde. Feterele se aprind unul din celalalt. Cand termina de ars, fiecare si-l pastreaza pentru a-l duce acasa. Acolo se implanta in gradinita de legume, in locurile cultivate cu varza, ca sa nu umble coropisnita si omizile sa nu manance varza. Dar mai ales se pun pentru mana gradinii. Inainte de a merge la focuri pe dealuri, femeile, fetele si baietii credinciosi merg la biserica, inconjoara biserica impreuna cu preotul, cantand pricesne legate de Sanziene."
Dupa lasarea noptii, cand feterele au terminat de ars, baietii le iau pe umar si coboara cantand ca sa se adune pe prund, la malul apei. Aici se face si clasamentul. Unul spune: "Noa, a cui feteri o fost mai fain? A cui o ars mai mandru? Di pa care dealuri?"
Pe prund se aprinde un singur foc mare din paie, tuleie de porumb legate in snopi mari si tot felul de ramasite aduse de acasa. Peste acest foc trebuie sa sara fetele. Cea care nu vrea sa treaca este luata de subsiori de catre doi feciori si trecuta "cu de-a taria". Ceilalti scormonesc focul sa sara scantei, ca fetei sa-i fie si mai frica. Pe langa foc se incinge un joc. Prima data se prind in joc barbatii si joaca "barbatescu". Apoi se joaca invartita in doi. Fiecare fecior isi joaca draguta. Veselia tine cat ii tin pe ei puterile sa joace, uneori pana la ziua."
La o prima vedere, saritul fetelor peste foc pare un fel de gluma. Batranele insa ii stiu rostul si spun: "Taceti, bine ca ati sarit peste foc, ca s-a tane vaca (va prinde vitel) cand vom duce-o la buhai (taur)", aluzie clara la un rit de fertilitate, asa cum este tavalitul prin lanurile pline de roua.
Sarbatoarea magica a luminii si a implinirii naturii, Sanzienele exprima si explozia feminitatii erotice, preaplinul menit sa fie cules inainte ca ziua sa se scurteze si soarele sa se stinga, a toamna, pe cer.
Parasca Fat
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
