Moise Garbacea- Primarul comunei Fundata, judetul Brasov -"Ma rog lui Dumnezeu ca satul nostru sa nu ajunga niciodata ca Branul"
Fata de Bucuresti, Fundata e mai aproape de cer cu un kilometru si jumatate. Dupa ce treci de Bran, noua capitala a turismului "agro" si un fel de Saint Moritz al noilor imbogatiti, serpentinele te duc la Moeciu - fosta glorie a cascavalului carpatin. "Indesit" in constructii noi, cu vile intrate una in alta, ca in orasele medievale apusene, Moeciu pare a fi o anexa a Branului, suferind de aceeasi manie a grandorii si a urbanizarii, sub pavaza prostului-gust cu multi bani. Ca un facut, de cand negustorii de aer curat au luat in stapanire totul, pana la ultima poenita cu garofite si pana la ultimul palc de mesteceni, faima renumitului cascaval a cazut in uitare, iar fabrica a fost inchisa. Din nefericire, amatorii de viata adevarata de munte nu prea mai au ce cauta la Moeciu, unde gardurile "inteligente" si alarmele de ultima generatie stau de veghe peste sat mai ceva ca in Beverly Hills, California. Continuand calatoria in serpentine, pe soseaua ce trece muntii, serpuind catre Campulung, ajungi la Fundata. In mod simbolic, granita localitatii este marcata de un tapsan insorit. Mestecenii si brazii se zbat sub furia vantului aspru de pe inaltimi, iar claile de fan te intampina cu mirosul lor intarziat. Nu departe se zareste primul staul de vite al satului, pe jumatate pierdut in ceata, din care se aud voci de gospodari. Ici, colo, fuioare de fum albastru se ridica din cosurile caselor raspandite pe covorul alb. Firul de asfalt trece aproape nevazut pe langa ele, legand vaioagele si grohotisurile dinspre Piatra Craiului de poienitele si centurile de padure dinspre Bucegi. Astfel iti apare Fundata la ora noua dimineata, in zi de duminica. Am petrecut multi ani ai copilariei intr-un sat de munte si-mi dau seama dintr-o privire cand muntele e stapanul absolut al vietii oamenilor dintr-o astfel de asezare.
Situata la peste 1300 de metri altitudine, Fundata se intinde pe o raza de 15 km, catun langa catun, trei-patru case ici, alte zece dincolo de muchie, si tot asa, cat vezi cu ochii. Nimic din ce li se intampla oamenilor de aici intr-o zi nu poate fi separat de gravitatia fascinanta a muntelui. O astfel de comuna, departe inca de a-si pierde sirul traditiei muntene, pare a fi destul de greu de "guvernat". Toata spuza de case pierdute pe coclauri, dormind in ceturi a treia parte din an, inzapezite de la Sfantul Dumitru pana la Pasti, par un model de libertate totala si un tipar al "nesupunerii" in fata autoritatilor. A stabili un post de primar aici ar putea parea un gest de cutezanta din partea administratiei judetene... Daca ciobanii si vacarii spun ca "primarul" lor e muntele, ce-i ramane de facut unui biet ales, fie el un viguros profesor de sport si fost campion de schi fond, cum e adevaratul primar al Fundatei? Ce rol poate juca in viata satului Primaria, pana la usa careia o batrana din catunul Varfuri, spre exemplu, face patru-cinci ore prin nameti? Cum gaseste drumul spre institutia cu tricolor matusa Lucia din Sirnea, femeia care n-a iesit dintre munti decat de cateva ori in viata, sa-si vanda casul in piata din Brasov?
Ca orice gospodar care se respecta, primarul Moise Garbacea, prietenul copiilor, care-l striga "Ica" pe partia de schi, la antrenamente, nu vine la Primarie inainte de a-si hrani vacile si oile inchise in staulul de iarna, construit la cinci sute de metri de casa. Nascut in Fundata, a studiat educatia fizica la Oradea si a revenit in sat ca profesor. Se afla la al doilea mandat, din partea Partidului Democrat.
"La noi nu tin de foame sloganurile, intrigile politice, smecheriile"
- Ati fost ales in 1996, reales in 2000, in competitie stransa cu unchiul dvs. Cum a decurs campania electorala, ce promisiuni ati facut consatenilor?
- N-am intrat in campania aceea electorala sau ce-o fi fost cu promisiuni vagi, precum daramari de ziduri si inaltari de cetati, scara-n cer, maduva-n fier sau punte peste munte. Intr-adevar, mi-a suflat in ceafa unchiul meu, regretatul Aron Olteanu. El mai fusese primar si a pierdut la diferenta de cateva voturi, dar intre noi n-a fost nici o tensiune, nici o lovitura sub centura. Am promis ca o sa fiu tot timpul langa oameni, fiindca sunt de-al lor, si asa am facut. Mi-a fost greu sa renunt temporar la orele de la scoala, dar de copii nu m-am despartit, ne intalnim saptamanal pe partia de schi, unde pregatim viitoarele campionate. Multi copii din Fundata au fost si sunt campioni nationali, pentru ca schiurile sunt "incaltamintea" lor de iarna, mijlocul de locomotie spre scoala si spre Caminul cultural.
- Sunteti primarul unei asezari risipite pe munti, in care traiesc oieri si vacari, oameni ai inaltimilor si ai verilor scurte si racoroase. Cum se vede Fundata de la Primarie?
- Viata la noi ii grea, dar foarte curata. Traiul, oricat de aspru, nu te inraieste la munte. Se trece mai usor peste greutati cand locuiesti ca noi, in izolare, printre copaci si stanci. Centrul comunei arata normal, ca al oricarei asezari instarite. Desi nu au pamanturi de calitate si nu fac agricultura pe scara mare, fundatenii, cu cateva exceptii, nu traiesc rau, pentru ca au vite si oi multe. Se enerveaza si devin amenintatori doar atunci cand muncesc degeaba. Daca ai omenie in tine, ca primar sau ca simplu oier, te macina orice nedreptate. Daca pasesc pragul Primariei si stiu ca nu mi-a iesit un plan, ma prinde rusinea; ce sa le spun prietenilor, familiei, vecinilor? Sunt destule aceste momente in care pun capul in pamant cand trec pe ulita. Pentru mine, Primaria nu-i o meserie, e o slujba temporara in folosul comunitatii. Vrei, nu vrei, dai nas in nas cu oamenii in orice moment al zilei, in orice loc, la fan, la grajduri, la carciuma. E musai sa faci ceva, nu poti minti ca la oras, unde zambesti pe ecrane, te plimbi in Jeep-uri si faci glume cu bodyguarzii. La noi nu tin de foame sloganurile, intrigile politice, smecheriile. Suntem o comuna de oameni in general sanatosi, copiii au un grad de inteligenta foarte ridicat, pentru ca mananca lactate zi de zi si respira aer tare si curat, iar dascalii, functionarii Primariei si ceilalti intelectuali lucreaza la fan, la vite, la oi. E greu, dar nu e urat... nu stiu cum sa spun... ai o satisfactie, o bucurie cunoscuta numai la munte.
"Riscam sa ramanem doar cu soarele care ne tine pe pamant"
- Daca ar fi sa intocmiti un raport catre partid, care ar fi realizarile cu care va puteti mandri ca primar?
- Desi are rolul sau incontestabil in promovarea mea pe listele candidatilor, partidul imi cere un singur lucru: sa nu ma fac de ras in sat. Eu "raportez" doar comunitatii din Fundata. Spre exemplu, toata lumea stie ca 90% din casele fundatenilor au fost racordate la apa curenta, iar in vara viitoare vom ajunge la 100%. Am impanzit muntii si vaile cu conducte, bazine de colectare si statii de pompare. Asa va inflori turismul rural, fiecare gospodar mai rasarit e indemnat sa-si construiasca o baie. Ne-am gandit si la introducerea gazelor; studiul de fezabilitate e terminat, cota de gaze de la Medias a fost repartizata, dar e inca un proiect greu, din cauza marilor distante dintre case. Oricum, vom merge pe calea pe care am deschis-o, fiindca padurile care ne-au mai ramas trebuie salvate. Vom avea si drumuri mai bune. Cu toate ca muntii cad pe noi, cum se spune, nu ne convine sa dinamitam, sa distrugem, sa poluam. Vom aduce piatra de la Brasov, oricat ne-ar costa. In fine, avem in buzunar si o finantare de 7 miliarde, de la Consiliul Judetean, pentru renovarea capitala a Caminului cultural. Am intocmit un proiect dupa model interbelic, adaptat la modernitate: cuprinde o sala de baluri de 600 m.p., camere de proiectie, de biblioteca, de computere si Internet, o bucatarie, grupuri sanitare etc. Muntenilor le place inca sa se intalneasca unii cu altii, sa povesteasca si sa chefuiasca, fiecare cu sticla lui de rachiu de acasa. Ei vor lautari adevarati, nu discuri si casete. Suntem increzatori ca putem ajuta la renasterea traditiilor si a unei vieti culturale specific taranesti.
- Apa aveti, lautari "este", gaze si cablu Tv veti avea, atractiile se vor inmulti la Camin. Exact ce trebuie ca sa va "infratiti" cu Branul si cu Moeciul, doua sate transformate in orase (in centrul Branului, aerul e aproape la fel de poluat ca in Bucuresti). Ce poate face Primaria pentru a evita un astfel de cosmar? (Sa nu uitam, in "parohia" dvs. a luat nastere monstruoasa "Vale a Strutilor" din satul Sirnea, cu hotelul acela ca un transatlantic de beton, ce rupe armonia unei asezari de vis, si cu bietele pasari tropicale degerand la -20¡C).
- Despre "Valea Strutilor" nu vreau sa comentez prea mult. S-a venit cu aprobari peste capul nostru. Am fost si noi slabi, eram incepatori, asta e. In schimb, dorim sa impunem reguli clare in constructia de case de vacanta pe viitor. Ne gandim la o hotarare de Consiliu prin care ii vom obliga pe noii fundateni veniti de la oras sa construiasca numai in stilul arhitectural al locului, cu fatade si materiale specific montane. Speram ca vom elabora un album cu 10-15 modele de case din care ii vom obliga sa aleaga, asa cum e in toate tarile civilizate. Deocamdata, un punct castigat este interzicerea acoperisurilor de tabla. Nimeni nu mai poate pune tabla pe casa, ci numai sita si tigla. Invazia orasenilor este un motiv de ingrijorare doar pe termen lung. Deocamdata, desi din 500 de case, 120 sunt vile de vacanta, prezenta lor "nu se cunoaste", datorita imensei suprafete a comunei. Mai e mult pana sa ajungem Branul din urma si ma rog la Dumnezeu ca Fundata sa nu ajunga niciodata ca Branul. In acelasi timp, nu putem ignora binefacerile economice aduse de stabilirea orasenilor printre noi; ei cumpara ouale, laptele, carnea si untul taranilor nostri. Totusi, daca nu impunem reguli clare in constructii, nu vom avea nici o scuza pe viitor. Riscam sa ramanem doar cu soarele care ne tine pe pamant.
- Nu va e teama ca valul e prea puternic, iar in cativa ani vom avea un oras pe crestele muntilor?
- Daca vom croi corect regulile si-i vom invata pe tineri, la scoala, sa tina cu dintii de mostenirea generatiilor varstnice, nu ne temem prea mult. Ne bazam inca pe experienta batranilor, pe stilul lor de viata extrem de... ecologic, fiindca taranul roman, mai ales cel de la munte, este creatorul unui spatiu de locuit in adanca infratire cu natura. Lipsit de batrani, un sat nu valoreaza nimic; e ca si cum n-ar mai avea nici scoala, nici biserica.
- Pe biroul dvs. observ un fax, un telefon fara fir, un celular si un computer cu toate dotarile auxiliare. Va mai da mana, in acest context, sa aparati traditiile si arhaismul satului?
- Acestia sunt doar "demoni ai confortului", cum spunea un prieten francez. Important e ce purtam in suflet si cum ne raportam la trecut. Ceea ce ne ingrijoreaza cu adevarat este schimbarea de atitudine fata de viata si fata de comunitatea in care traiesc, a unora dintre consateni, rude si vecini. Tranzitia isi alege victimele si din randul nostru. Pe Bulevardul Magheru sau in creierii muntilor, oamenii cred la fel: viata morala a luat-o razna, binele si raul se intrepatrund, "fraternizeaza" sub presiunea coruptiei, a politicianismului, a minciunii si a saraciei generalizate. Lucrurile nu mai sunt ca altadata, iar tensiunea existentei este de-a dreptul sufocanta.
- Puteti fi mai concret?
- Ma gandesc la tatal meu. Pe vremuri, tata fluiera tot timpul cand era singur in munte. Venea de la coasa pe luna, cu galetile cu lapte pe umeri si fluiera. Desi este inca in putere, are 75 de ani, tata inca merge la coasa, chiar si pe luna, dar nu mai fluiera. Nu mai simte nevoia. Munca-i aceeasi ca inainte, dar parca grijile sunt mai mari, il apasa mai tare. Parca s-a scurtat timpul. Nu mai are ragaz si nici dispozitie de stat la povesti si cantece. In ziua de azi, imi spune el cu amaraciune, numai cand te-mbeti iti mai arde de cantat.Ion Longin Popescu
Fotografii de Horia Turcanu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
