Traian Trausan- Om de afaceri din Munchen, Germania -"Daca toti miliardarii Romaniei ar fi facut bani cinstiti intr-o perioada asa de scurta, occidentalii ar veni sa-i roage: <<Haideti, domnilor, fiti profesorii nostri de imbogatire!...>>"
Traian Trausan traieste in Germania de 24 de ani. Este fostul mare jucator de hochei din anii 70, de la echipele "Steaua" si "Dinamo". Destinul lui in lumea libera are o evolutie oarecum standard: spalator de vitrine, strungar, proprietar de parcare etajata, patron de restaurant, administratorul propriei firme de transporturi speciale medicale. La un singur lucru n-a putut sa renunte Traian Trausan intr-un sfert de secol: la dragostea pentru Romania.
Fiu al Mariei Racs (o unguroaica venita in Romania Mare in 1935) si al lui Traian Trausan din Barzava, vorbind perfect ungureste, a imbratisat romanismul ca pe o profesie, devenind un tipic personaj romantic, prin cenusa intarziata a imperiului. Petrecandu-si cei dintai ani de viata in umbra stinsa a Palatului regal de la Savarsin, copilul a fost contaminat de iubire pentru Rege si Tara, ajungand sa-i urasca pe comunisti si intreg sistemul care a coborat in derizoriu "majestatea" locurilor sale natale. Cu aceasta ura in suflet, hocheistul Trausan a ramas in Vest, in timpul unui turneu sportiv. Primele saptamani i-au fost usoare, l-au ajutat prietenii, l-au incurajat telefonic sotia si copiii, pe care, in cele din urma, a reusit sa-i aduca la Mnchen. Cu slujba i-a mers binisor, coborand de la... ferestrele bancilor din Marienplatz, pe care le spala saptamanal, direct in atelierele de strunguri ale uzinelor Bmw. Ajunsese sa castige 1800 Dm pe luna, dar ce folos, daca "invelisurile otravite de dor" ale sufletului sau nu-i ingaduiau tihna si relaxare! "Stateam cu valiza pregatita", spune. "Daca n-as fi facut imprudenta sa-mi aduc sotia si copiii, as fi plecat imediat, riscand puscaria si batjocura comunistilor. Nu mai puteam de dor, aveam vedenii cu Savarsinul, ma ardeau niste cercuri in piept, ma lua cu ameteli si cu crampe la stomac de cate ori ma urcam in tramvai sa ajung la gara. Ani de zile, la orele stiute, asteptam trenurile din Romania. Plangeam ca un copil, cu ochii la vagoanele acelea invechite, purtand magia mirosurilor si vietii amarate din Bucuresti-triaj. Intram in compartimente, stateam de vorba cu calatorii, ii ajutam sa-si coboare bagajele. Noi, romanii, suntem blestemati: prea ne e dor! Si astazi, cand plec spre Romania, plec <<direct>>, ca din pusca, fara sa ma opresc nicaieri, nici macar sa beau o cafea."
Imediat dupa executarea lui Ceausescu, in decembrie 89, si-a umplut Mercedesul cu mezeluri scumpe, whisky, cafea, dulciuri si jucarii si a pornit cu 200 km/h spre Nadlac. In mai putin de 7 ore, avea batista uda de lacrimi, el, ditamai "neamtul" elegant, de 1,88 m inaltime, cu buzele innegrite de tarana murdara din vama, pe care, ca un musulman in rugaciune, o saruta in nestire, dansand apoi cu ofiterii si vamesii chercheliti. Nici nu stie daca a mai ajuns acasa, nu mai avea nici o importanta unde dormea, ce manca, cu cine golea sticla dupa sticla. "Am trait o bucurie mortala", isi aminteste. "Puteam sa mor, sa plesneasca inima in mine. <<Boala romaneasca>>, daca te-a pricopsit Dumnezeu cu ea pe suflet, ii tare greu de dus, domnule. Nu se incumeta oricine sa-i savureze minut cu minut gustul de matraguna, asa cum am facut eu, ca un apucat."
"In primii sase ani s-a stricat Romania; atunci s-au facut jocurile, s-au impartit rezervele tarii, s-au creat miliardarii"
- Intru in casa dvs. cu sfiala, fiindca va cunosc firea navalnica de roman transplantat, din greseala, in tara lui... Was ist das. La anul, pe timpul asta, veti aniversa sfertul de secol de la parasirea Romaniei. Ce mai inseamna, dupa atata timp, Tara Romaneasca pentru cetateanul romano-german Traian Trausan (a se citi Truzan)? Cum duceti aici viata romaneasca?
- Viata numai romaneasca. Cand intru pe usa acestui apartament, intru in Romania. Cand ies, ma duc in Germania. Am cheltuit mii de marci pe sisteme de televiziune performante, astfel ca receptionez 13 canale romanesti. Televizorul sta deschis zi si noapte. Cand si cand, vad un singur jurnal de stiri german. Dar stiu tot ce misca si in Romania. Stiu tot, orice. In fiecare sambata, Ana Maria, sotia mea, cumpara toate ziarele romanesti de la gara, sa nu pierdem nimic. E ca un drog, e fascinant si trist, dar nu mai e dramatic, ca atunci cand mangaiam, ca pe o iubita, vagoanele afumate ale Cfr-ului. Cum ajung la "punctul de fierbere" cu boala numita dor, ma urc in masina si plec la Savarsin. Am si acolo o casa.
- Se implinesc in curand 13 ani de la rasturnarea dictaturii. Fata de sperantele initiale, cum credeti ca a evoluat Romania in acest timp?
- Ma doare inima ca trebuie s-o spun, dar tabloul este sumbru, dupa cum stiu si cei de acasa. Atata coruptie cata exista de 13 ani in Romania nu a fost de la Marea Unire din 1918 pana la caderea comunismului, la un loc. Cel putin in primii sase ani dupa Revolutie, politicienii au avut un "program de lucru" in jefuirea tarii. Atunci s-a stricat Romania, atunci s-au facut jocurile, s-au impartit rezervele tarii si s-au creat miliardarii. Spune-mi unul condamnat pentru coruptie, pentru jefuirea Bancorex-ului, a Daciei Felix sau a Bancii Agricole. Spune-mi cate miliarde s-au recuperat de la cei care au saracit Statul, de la traficantii de influenta, de tigari, de benzina si cafea, de la bosii televiziunilor cu mii de miliarde datorie sau de la vamesi. Aproape toti vamesii au vile, foarte multi ofiteri de politie au proprietati importante, comisarii Garzii financiare, la fel. Arata-mi un grangur cu vila confiscata, cu sechestru pe jeep sau pe colectia de tablouri. Toate marile hotii au avut protectie politica in cadrul actiunii permanente "bani pentru partid". De unde atatia miliardari peste noapte? Cum au facut ei averile? Daca toti miliardarii Romaniei ar fi facut bani cinstiti intr-o perioada asa de scurta, ar veni occidentalii, uluiti, sa-i roage: <<Haideti, domnilor, fiti profesorii nostri de imbogatire!>>" L-am vazut, nu demult, la puscarie, pe celebrul Marcel Avram, managerul lui Michael Jackson, condamnat pentru evaziune fiscala cu ocazia concertului de la Bucuresti al megastarului american. Era in halat albastru de lucru, intr-un atelier. A facut opt ani batuti pe muchie. Tatal tenismenei Stefi Graff a facut si el sase ani de inchisoare, pentru acelasi delict, si era cine era! Juca tenis cu Helmut Kohl, dar cand a fost la o adica, acesta i-a spus: "Imi pare rau, prietene, acuma te duci la puscarie". De altfel, Kohl insusi, un gigant care a schimbat istoria Germaniei, a cazut pentru doua milioane pe care nici nu le-a bagat in buzunar, au mers la partid. Exemplele pot continua, pentru a arata cum ar trebui sa functioneze institutiile in Romania. Nevasta ministrului Transporturilor de la Berlin a mers o data cu avionul pana la Palma de Mallorca si n-a platit. A doua zi, ministrul a cazut. Pentru numai 180 de euro, cat costa biletul! Scharping, ministrul Apararii, a cazut recent (inainte de alegeri - n. red.) pentru ca, folosind avionul armatei intr-o calatorie oficiala, a luat-o si pe sotia lui, care nu era in protocol si nu platise. Aici se vede de ce Romania nu avanseaza. Atata timp cat legea nu este egala pentru toata lumea, Romania nu va face nici un pas inainte.
"In maximum patru ani, va luam Ardealul"
- Cum sa fiu indiferent? Este vorba de tara mea de suflet, de tara pe care unii romani inconstienti o afurisesc si-i pateaza obrazul. Cum sa tac? Cum sa nu ma revolt? Compatriotii mei stiu tot atat cat stiu si eu, dar merg la vot si eternizeaza coruptia prin alegerea lor. N-am dorit niciodata sa renunt la cetatenia romana. Am o proprietate in Germania si una in Banat, de care sunt foarte mandru. Totusi, ceva se intampla de la o vreme cu mine. Dupa 5 zile petrecute la Savarsin, imi vine sa plec. Sunt scarbit de ceea ce vad intre oameni, intre politicieni. In august, cand am fost din nou in vacanta, n-am rezistat mult si am luat drumul Balatonului. Acolo, alt stres: unguroaica la pensiunea careia am locuit n-are de lucru si-mi sopteste, la un pahar: "In maximum patru ani, va luam Ardealul!". "Ce vorbesti cucoana?!", zic. "Si cum veti face?". "Prin politicienii vostri", raspunde si ma pune pe ganduri. Intr-adevar, politicienii romani joaca foarte prost cartea nationala. Ori sunt extremisti, ca liderul Prm, ori se lasa dusi de nas in aliante paguboase. Pai, daca ar fi dupa Udmr, mai avem putin si ne schimba si numele. N-am nimic cu ungurii, doar mama mea-i unguroaica, dar ai nostri exagereaza si nu vad padurea din cauza copacilor. La fel au facut cu Basarabia. A fost o rusine cand Ion Iliescu s-a grabit sa recunoasca aceasta provincie ca "republica independenta", oferind-o in dar comunistilor. Germania Federala n-a recunoscut Rdg-ul niciodata, n-a avut ambasada in Berlinul de Rasarit niciodata. Practic, Romania a plecat din 1990 pe un drum nenorocit. Nu din nestiinta, ci pentru ca asa le-a convenit politicienilor, sa se eternizeze la putere. Aceasta clasa politica a creat ambasadori si senatori din fosti delincventi, din bisnitari de bilete la cinema "Patria" sau din traficanti de valuta. Puterea din Romania continua sa sfideze proprietatea, refuzand sa retrocedeze vilele si palatele celor care le-au construit sau mostenitorilor de drept. Sunt castele in Germania care apartin de 800 de ani aceleiasi familii. Aici sunt si strazi private si se vorbeste si de privatizarea... armatei. In acelasi timp, 50% din avutia Romaniei este inca in mainile Statului, ca sa poata directorii incasa salarii de 150-200 de milioane lunar, din care o parte merg, desigur, la partid. Romania are, din pacate, tot mai mult aerul de republica bananiera, cu jeep-urile acelea pe Magheru, cu raliurile de noapte, in care feciorii de bani gata se distreaza ciocnind Bmw-uri de 80.000 de dolari, cu neamurile proaste care comanda in restaurante de lux, la Revelion, sticle de vin de trei - patru sute de euro bucata.
- O reala problema in viata publica romaneasca este lipsa de transparenta a autoritatilor. Exista legi bune, cum ar fi legea accesului la informatie, dar nimeni nu se gandeste sa le aplice. Care este situatia in Germania?
- In mod normal, cele 22 de milioane de cetateni romani ar trebui sa fie in Parlament. Asta e ideea. Dar nu incapem. Si atunci, ii punem pe alesi sa lucreze pentru noi. Dar ei nu inteleg in esenta cum au ajuns acolo. Listele ii depersonalizeaza si ii reduc la un numar. Daca se poate, cat mai mic, sa aiba sanse. Va sa zica, eu te aleg, iti dau delegatie sa ma reprezinti si tu uiti de mine? Mai, baiatule, te revoc, te trimit de unde ai venit. De aia nu agreeaza dansii alegerile uninominale. Vorbind de Germania, este cunoscut ca miercurea este destinata, orice s-ar intampla, raportului Guvernului asupra starii natiunii, in fata camerelor reunite, in direct la televiziune. Orice vizita in strainatate a ministrilor este raportata in detaliu: cat a costat tot protocolul, avionul, hotelul, ce cadouri s-au primit etc. Se vorbeste concret si despre ceea ce s-a realizat in vizita respectiva. In acest timp, ce raporteaza "vacaroii" romani? De cate ori a ajuns actualul Guvern la o analiza a situatiei Romaniei? Ceata in care traieste tara e creata artificial. Nu se vede nici de unde venim, nici incotro ne indreptam. Intrebat cat a costat o calatorie in tara cutare, ce raspunde ministrul de externe, Geoana? Un lucru "destept", auziti: "Nu mai mult decat credeti dvs.". Limba de lemn. De altfel, eu spun ca vorbesc limba romana, dar sunt cazuri cand, in afara de "daca", "insa", "sau", "numai", nu inteleg nimic. Etanseitate totala. Cum sa inteleaga omul de la tara acest limbaj? Imi pare rau sa incheiem discutia pe un ton pesimist, dar eu nu vad mai devreme de 80 de ani schimbarea la fata a Romaniei. Din pacate, tara pe care o iubesc si-o visez imi este dat s-o privesc de sus, din cer.Ion Longin Popescu
Corespondentele pentru Traian Trausan le puteti trimite pe adresa redactiei noastre
sau la fax: 00 (49) 89.35.92.162,
e-mail: anamariatrausan@aol.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
