Mica Enciclopedie "As"
Seminar international la Iasi"Suntem romani catolici, nu ceangai!"- Pentru prima oara in istorie, specialistii maghiari si romani, fata-n fata la masa verde -
Iasi, 6 iulie 2002. La Seminarul International "Originea, limba si cultura ceangailor", cercetatori romani si maghiari stau pentru prima data fata in fata, incercand sa lamureasca o polemica veche de secole: sunt ceangaii romani sau maghiari? Desi tardiva, discutia n-ar fi ajuns niciodata la masa verde, daca partea maghiara n-ar fi mers cu jalba in bat la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, erijandu-se in ruda de sange a ceangailor moldoveni. Rezultatul? Recomandarea nr. 1521, prin care statul roman e aproape somat sa sprijine situatia "tragica" a satelor ceangaiesti din Moldova, acordandu-le unele "drepturi", precum invatamant si serviciu religios in limba maghiara. Autoare morala a acestei recomandari e finlandeza Tytti Isohookana Asunmaa, raportor al Ce pe problema culturii ceangailor, prezenta si ea, la seminarul din capitala Moldovei. Inca de la inceputul dezbaterilor, d-na Asunmaa s-a declarat adepta originii uralice a ceangailor - familie de popoare inrudita cu cel ungar si finlandez - afirmand chiar ca acestia sunt urmasii unor soldati finlandezi ajunsi prin partile Moldovei, in veacul al Xvii-lea (!). Despre o posibila origine romaneasca a ceangailor, nici un cuvant! Nu e de mirare, o data ce, in fugitiva sa calatorie de documentare prin cateva sate ceangaiesti, parlamentara finlandeza a evitat orice contact cu autoritatile locale, ascultand numai plangerile Asociatiei Ceangailor Maghiari din Moldova, organizatie care face parte din Udmr.
La tranta cu Consiliul Europei
Eleganta sala de conferinte de la World Trade Center din Iasi a fost martora unor dispute aprinse. "Ceangai = maghiari = toti cetatenii de religie romano-catolica din Moldova" - aceasta a fost teza sustinuta la unison, cu argumente mai degraba fanatice decat stiintifice, de catre cercetatorii maghiari. Din moment ce romanii au fost ortodocsi, atunci toti romano-catolicii au apartinut altei etnii, adica etniei maghiare... Vilmos Tanczos, conferentiar la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca a prezentat auditoriului o harta impanzita cu zeci de orase moldovenesti infiintate, chipurile, de soldatii maghiari, ce pazeau granitele de rasarit ale regatului Ungariei. Jaszvasar (Iasiul), Balard (Barladul), Szeretvasar (Radautiul), Husz (Husiul), Bako (Bacaul), Szucsava (Suceava) si multe altele, toate sunt, in opinia cercetatorului ungur, localitati maghiare, infiintate de maghiari. Chiar datele recensamintelor (la cel din 2002 numai 1370 de persoane s-au declarat ceangai, o mica parte din totalul catolicilor Diecezei de Iasi, ce numara aproximativ 265.000 de persoane) au fost socotite niste falsuri, mereu deformate si trucate de unele politici abuzive, asimilationiste, ale statului roman.
Calmi, folosind argumente stiintifice usor de verificat, participantii romani au ramas pe pozitii solide. Astfel, prof. univ. dr. Stelian Dumitracel, de la Institutul de Filologie "Al. Philipide" din Iasi, a precizat ca prima atestare documentara a Iasului dateaza din secolul al Xiii-lea, numele orasului fiind de origine latina, "Villa Iassyorum". Istoricul Anton Cosa s-a declarat surprins de insusi titlul seminarului. "Folosirea termenului de <<ceangau>> ca nume etnic nu o consider justificata. Trebuie sa vorbim de catolicii din Moldova si nu de ceangaii din Moldova, intrucat acestia nu reprezinta o minoritate etnica aparte, ci o comunitate religioasa.
Cu totul neprevazut, deznodamantul seminarului avea sa se produca insa a doua zi, cand toti participantii la dezbateri, in frunte cu doamna Asunmaa si trei microbuze pline cu ziaristi, au pornit spre doua dintre cele mai reprezentative comune "ceangaiesti" din Moldova: Butea si Sabaoani, pentru a proba "la fata locului" cele discutate cu o zi inainte. Ce au vazut acolo, a intrecut insa orice asteptari. Imbracati in straiul strabun romanesc, calarind roibi focosi, "ceangaii" veneau pe drum sa-si intampine oaspetii purtand in maini steaguri tricolore. De-o parte si de alta, kilometri intregi de garduri acoperite de covoare cu motive populare romanesti si sute, mii de tarani, strigand in gura mare ca sunt si au fost dintotdeauna romani. Toti, absolut toti butenii au declarat ca in satul lor n-au fost niciodata ceangai, ca acest cuvant e pentru ei o jignire, ca nimeni aici nu vorbeste maghiara. Petre Demeter, un batran de 78 de ani i-a intampinat pe delegati cu o pancarta pe care scria: "Noi suntem romani, nu ceangai!". "Nici tatal si nici bunicul meu n-au auzit vorba ceangaiasca in satul asta. Cum sa vina acum cineva sa ne convinga ca suntem ceea ce nu suntem?".
Doamna Asunmaa a fost insotita spre biserica de un grup de femei imbracate in ii si catrinte, care incercau sa-i explice, fie si prin gesturi, ca sunt romance si ca straiele lor sunt tot romanesti. Aproape doua mii de oameni au ingenuncheat in spatele Monseniorului Gherghel si a Parohului Alois Damoc, rostind intr-un glas rugaciunea "Tatal Nostru". De pe scena de langa catedrala, directoarea scolii din Butea, Greta Predoi, le-a spus tuturor musafirilor ca "Butenii se simt, sunt si au fost dintotdeauna romani romano-catolici!". Si din toate piepturile a rasunat, vreme indelungata, sublimul cantec "Noi suntem romani!".
***
Nu stim ce va scrie finlandeza in raportul sau la Strasbourg, stim sigur ca ea le-a spus tuturor celor prezenti la Iasi, Butea si Sabaoani urmatoarele cuvinte: "Trebuie sa luptati pentru ca aceste minunate traditii sa nu moara...".
Prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru, Universitatea din Iasi
"In opinia mea, Recomandarea 1521 a Consiliului Europei, pur si simplu nu are obiect" - D-le profesor, in timpul dezbaterilor ati primit "in dar", oarecum ironic si ostentativ, din partea d-lui Vilmos Tanczos un vraf gros de carti despre ceangai "ca sa le studiati si sa intelegeti mai bine problema". Dvs., care de zece ani faceti cercetari amanuntite in satele "ceangaiesti", care ati trait efectiv printre acei oameni, inregistrand mii de localnici pe benzi magnetice si video, acum dati spre tipar abia al doilea volum din cele trei intitulate "Catolicii din Moldova". In vreme ce dvs. ati publicat o jumatate de studiu, d-l Tanczos a publicat opt. Cum explicati faptul ca, in general, maghiarii au scris despre ceangai mult mai mult decat cercetatorii romani?
- Da, trebuie sa recunoastem ca in raport cu oamenii de specialitate din Ungaria sau cu maghiarii din Romania, care de aproape 200 de ani manifesta constant un interes aparte pentru comunitatea ceangailor din Moldova, specialistii romani sunt foarte putini la numar, au scris foarte putin si abia in ultima vreme au inceput sa se ocupe ceva mai serios de aceasta problema. De ce abia acum? Poate si fiindca noi, romanii, nu avem vocatia acestor reactii, campanii. Un lucru este insa deosebit de important si de ingrijorator: in majoritatea cercetarilor pe care le-au facut specialistii maghiari nu s-au facut si nu se fac referiri la bibliografia de specialitate din Romania! Nici la bibliografia realizata de carturarii romani, dar nici la o bibliografie de specialitate din secuime sau din satele cu populatie maghiara, pentru a se putea face o comparatie concludenta. Nici un cercetator maghiar nu a venit sa spuna: uitati-va, astea sunt elementele culturale care diferentiaza ceangaii de restul populatiei romanesti. Au luat otova tot ce au gasit in aceste sate - sau doar ce au vrut sa gaseasca - si au decretat, cu de la sine putere, ca aceste lucruri sunt vechi, ceangaiesti, si au o importanta nemaipomenita pentru spiritualitatea maghiara. In felul acesta e intr-adevar foarte usor sa scrii carti despre ceangai.
- In ciuda multor accente patetice, scopul seminarului de la Iasi a fost unul pur stiintific. Cat s-a facut rabat de la argumentele stiintifice, in favoarea celor influentate de interese politice?
- Mai intai de toate, mie mi se pare ca acest simpozion a adus un lucru pozitiv, prin faptul ca a asezat la aceeasi masa de lucru specialisti maghiari si romani, doua tabere care n-au stat niciodata fata in fata. Daca nu ma insel, cred ca niciodata in istorie! E adevarat, discursurile multora dintre colegii nostri maghiari au fost mai tensionate. Nu s-au limitat la argumente stiintifice, ci au venit mai mult cu o prezentare sa-i spunem "emotionala", care este paguboasa in campul stiintei. Daca ajungi sa spui ca pana si rezultatele recensamantului sunt trucate, asta e foarte grav. In ce ma priveste, eu nu-mi pot permite sa fac pledoarie nationalista in cercetarile mele stiintifice. Asa cum s-a vazut la acest seminar, eu am pus intr-o permanenta relatie tot ceea ce am identificat in satele pe care le-am cercetat, cu tot ceea ce exista in restul comunitatilor romanesti, dar si maghiare. Si s-a vazut ca toate elementele din comunitatile ceangaiesti se identifica intru totul cu traditiile si cultura poporului roman. Dar, mai presus de toate, nu putem trece cu vederea peste constiinta acestor oameni care se autoidentifica cu neamul romanesc. E vorba de o mentalitate, de felul cum gandesc si traiesc, de un patrimoniu extraordinar de traditii, care nu se capata printr-un proces de aculturatie. In cele doua sate vizitate de participantii la simpozion a avut loc o adevarata parada a portului, cantecului, dansului popular romanesc. Am auzit de unele comentarii malitioase din partea maghiarilor cum ca, vezi Doamne, manifestarile de patriotism ale localnicilor semanau a "Cantarea Romaniei". Sa stiti ca pe vremea "Cantarii Romaniei" si a serbarilor mamut ceausiste, satele catolice nu se numarau printre cele care puteau fi date ca exemplu, ci dimpotriva. Cum poate sa te indigneze faptul ca oamenii aceia tineau in maini steagul tricolor, odata ce ei au purtat acest steag la toate evenimentele importante ale vietii lor?
- Cum s-a ajuns totusi la acest raport catre Consiliul Europei, facut de d-na Tytti Isohookana Asunmaa, odata ce realitatile din teren sunt diferite atat de izbitor?
- Parerea mea este ca s-a ajuns aici printr-o cunoastere insuficienta a acestor realitati. Nu vreau sa ma pronunt asupra unor posibile interese care au stimulat acel raport, intrucat insasi d-na Asunmaa a recunoscut ca a facut o documentare sumara. A trecut prin cateva sate in care a fost dusa la cateva case, unde au fost gasiti cativa nemultumiti si astfel i s-a creat impresia ca exista o mare problema. In opinia mea, Recomandarea 1521 a Consiliului Europei, pur si simplu nu are obiect. De altfel, acum, dupa ce a ascultat si glasul specialistilor romani, dar si al oamenilor din cele doua comunitati catolice, declaratiile domniei sale au inceput sa devina mai nuantate, declaratiile unui om care, intr-adevar, a descoperit si altceva decat ceea ce stia inainte.
- Fara deplasarea in cele doua localitati catolice, credeti ca seminarul ar fi avut acelasi succes?
- Deplasarile in cele doua comune catolice au fost un mare castig pentru cei mai multi dintre participanti care - am constatat cu surprindere - nu stiau aproape nimic despre aceste comunitati. Una e sa vii sa asculti la un simpozion tot felul de comunicari, unele contradictorii, altele confuze, altele rau intentionate si alta e sa mergi sa privesti realitatea in fata. Cred ca toti cei care au fost acolo au fost extraordinar de placut impresionati de primirea care li s-a facut. Si nu e vorba doar de primirea oficiala, caci fiecare a avut libertatea sa umble pe ulite, sa stea de vorba cu oamenii, sa intrebe pe oricine orice. Pe de alta parte, am constatat si o oarecare amaraciune la oamenii acelor locuri, intre care am trait atata timp. Amaraciunea ca strainii sau cei de la Bucuresti vin mereu la ei, nu din dorinta de a-i descoperi asa cum sunt, buni sau rai, veseli sau tristi, bogati sau saraci. Nimeni n-a venit vreodata sa-i intrebe de necazuri, de problemele lor reale, ci toata lumea apare in fata lor cu o problema pe care ei nu o simt ca fiind a lor. Vin la ei cu o asa-zisa chestiune controversata care, din punctul lor de vedere, nu exista. Asadar, as spune ca deplasarea in teren a rotunjit finalitatea acestei manifestari, a clarificat ceea ce simpozionul numai a schitat.Bogdan Lupescu
Foto: Adrian Cuba (2)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
