Adrian Pintea"Sper cu toata fiinta mea ca visurile romanilor sunt drepte si limpezi, pentru ca meritam sa iesim din mizeria morala prin care am trecut"- Junele prim al teatrului si filmului romanesc
s-a maturizat. Irezistibila-i seductie a fost temperata de experienta profesorului si vocatia militanta, mostenita din Ardealul natal -"La ora asta, natiunea romana doarme ingrijorator de profund"
- Dupa o perioada de elipsa, in care admiratorii dvs. au suspinat, ati revenit in forta pe scena si mai ales la televizor, pe postul Romania Cultural. Sunteti intr-o forma extraordinara! Care e secretul?
- Am ajuns la concluzia ca e important sa nu mai lasam sa treaca timpul pe langa noi. Ideal ar fi sa ne facem urgent rost de teme ale existentei, in care sa credem cu adevarat. Din pacate, traim intr-o lume cu care nu ne putem identifica si vizavi de care nu poti sa reactionezi decat afisand o detasare ironica. Asta atunci cand nu-ti explodeaza mintea de draci, de dezgust, de panica morala si de panica a bunului-gust. Iar acestea sunt stari cu care ne confruntam zilnic. Eu cred ca la ora asta natiunea romana doarme ingrijorator de profund, iar horcaitul acestui somn nu-mi suna deloc a bine. Stau uneori si ma-ntreb ce viseaza si m-apuca spaima. Ca stiti: sunt vise si sunt cosmaruri. Optimisti fiind, am putea spune ca natiunea romana nu mai are cosmaruri. Ca de-abia am scapat de cel mai aprig, respectiv toata perioada comunista. Interesant ar fi de aflat daca am scapat realmente. Dar eu sper, cu toata fiinta mea, ca visurile romanilor sunt drepte si limpezi, pentru ca meritam, in sfarsit, o perioada de inseninare a fruntii si a constiintei, o iesire din mizeria si din cataclismul moral prin care am trecut. 50 de ani au fost de ajuns. Sunt sigur ca si bunul Dumnezeu e de acord cu termenul asta. Eu sunt foarte atasat ideii solutiilor personale. Daca fiecare dintre noi va gasi cate o solutie de buna calitate, pana la urma vom reusi sa ajungem in punctul in care ne vom spala frumos pe fata, ne vom strange mainile si vom spune: "Gata cu prostiile! Hai sa ne-apucam de treaba!". Si din nou zic: trebuie sa crezi in ceva. In iubire, in Dumnezeu, in dreptate, in armonie. In opinia mea, o natiune care isi abandoneaza idealurile doar de dragul economiei de piata, mai ales salbatica si comica asa cum e la noi, face o alegere nefericita.
- Ma orientez acum catre calitatea dvs. de profesor la Unatc si va intreb: cum e sa lucrezi cu tinerii?
- Eu zic ca e tare bine. Cu tinerii. Subliniez. Pentru ca exista in ei un potential energetic pe care nici o stiinta din lume nu-l poate cuantifica cu adevarat, iar el vine de la Dumnezeu, de la varsta si de la inteligenta lor. Si e minunat sa ai oportunitatea sa intri in contact cu acest urias rezervor energetic. Profesor este cel care a apucat sa invete si sa afle cate ceva pe lumea asta si care se simte dator sa transmita bruma lui de stiinta in mod cinstit. Eu nu suport profesorii care alearga dupa autoritate si ii respect doar pe cei care si-o castiga in fata tinerilor, incercand sa comunice cu ei.
"Nu-mi abandonez visul sa fiu platit la nivelul muncii mele, in tara mea"
- Oare candidatii la meseria de actor vin spre ea dintr-o pasiune reala sau e mai mult vorba de faptul ca a fi actor a devenit un fel de moda?
- Daca e o moda sa fii actor, atunci e o moda absolut nefericita. Actorii traiesc foarte prost. Sunt platiti mizerabil si rusinos. Si aici nu ma pot impiedica sa nu discut problema spinoasa a necesitatii aparitiei unor agentii si impresari reali. Artistii au nevoie de niste oameni competenti, care sa fie in stare sa discearna valoarea reala, din punct de vedere cultural, a unui actor, sa se ocupe de el, sa-i asigure un trai decent - fapt pentru care ar fi retribuiti dupa cele mai pure legi ale economiei de piata -, iar nu de facatori si organizatori de suse, proveniti din fosti activisti culturali, care in timpul lui Ceausescu vindeau blugi si maieuri la mare, la 2 Mai. Stiti cum este? Joci intr-un film cu Robert De Niro partituri egale. El e platit ca Robert De Niro, iar tu, romanul, ca cel care-i spala farul de la masina. Or, asta e o crima morala, o nerusinare, o neobrazare fara margini. Eu am refuzat oferta de a lucra cu Zeffirelli, pentru care am un mare respect, tocmai pentru ca nu accept sa fac parte din acest sistem nedemn, lipsit de verticalitate, care exploateaza talentul romanesc pentru cativa arginti si care este intretinut de majoritatea caselor de productie, specializate in colaborarea cu strainii, care sunt conduse de oameni care nu mai iubesc de mult filmul si care nu mai au decat un unic zeu: contul din banca. Eu nu-mi abandonez visul de a prinde perioada in care sa fiu platit la nivelul muncii mele, in tara mea. Si, revenind: nu cred ca ratiunile economice sunt in masura sa-l impinga pe un tanar catre aceasta profesie. Asta in cazul in care mai vrea sa si traiasca, nu numai sa atace pioniereste viitorul. Din aceasta perspectiva, a dori sa fii actor in Romania la ora actuala inseamna sa nu fii sanatos la cap. La Teatru vin, intr-un procent foarte redus, e adevarat, cei care chiar nu pot trai fara aceasta arta. Si ei, de obicei, devin actori. Unii chiar artisti. Majoritatea insa sunt victimele unor spectaculoase si pline de brizbrizuri rasturnari de valori, de cand cuvantul "vedeta" a capatat conotatii de tip "rap" sau "manele" sau prezentatori de televiziune, mai mult sau mai putin inspirati. Probabil ca acestia din urma si-au facut deja calculele si si-au spus ca, avand o diploma de actor, nu se vor mai si apuca de actorie, ci vor umple golurile viu colorate ale unor televiziuni specializate in a ne balta cu orice pret viata, la un nivel al lipsei gustului absolut detestabil. Aceasta viziune asupra meseriei de actor e gresita. Noi, dascalii, incercam sa le transmitem ceea ce e nobil si valoros in aceasta breasla. Ce fac ei cu aceste cunostinte e deja problema lor si aici intervine propria lor constiinta, propriul lor gust si instinct al valorilor. Cert este ca scoala care se face aici e mult mai serioasa decat cea care se face afara, iar actorii romani care lucreaza cu strainii si spun ca le-a fost greu sa se adapteze sunt niste actori slabi. Actorii romani, cei de valoare, evident, pot lucra in regim de perfecta egalitate cu orice actor, din orice cinematografie, oricat de industrializata si de hiperglamouroasa ar fi. Si aici includ Hollywood-ul, cu un zambet ironic. Un actor antrenat in Romania nu are probleme de adaptare decat daca e un actor slab si atunci antrenamentul a fost intuil. Si din punctul de vedere al scolilor de teatru, adevarul se gaseste tot in Europa, nu in America. America face acelasi oficiu in cultura pe care-l face in tehnica Japonia: cumpara! Americanii au bani sa cumpere cultura din Europa, iar artistii europeni - paradoxal! - n-au bani sa-si vanda cultura decat daca intra intr-un sistem complicat si globalist de marketing. Ceea ce pot cumpara americanii din Europa e un anumit tip de sensibilitate, care are radacini culturale adanci si reale, un anumit simt al valorilor morale, care in America e la nivel de "gadget", si un spirit cultural profund european, cel care le furnizeaza date despre ce se intampla cu ei pe lumea asta. Cultura americana e aproape inexistenta, e un rudiment, un caz fericit de imigratie culturala.
"Problema gigantica a teatrului romanesc este vulgaritatea"
- Sa revenim la oile noastre si la ceea ce se intampla la ora actuala in teatru. Cum apreciati calitatea spectacolelor montate in ultima vreme? Mai tin ele pasul cu starea de spirit a romanului aflat in tranzitie?
- Din pacate, teatrul romanesc se afla intr-un mare impas, in sensul ca noi mai avem o suma de actori fabulosi, insa din cauza varstei, numarul lor scade, iar alte talente remarcabile n-au prea mai iesit de pe bancile scolii. Totusi, in ultima perioada, lucrurile par sa se indrepte. Actualmente, eu chiar exersez un optimism care le pare multora deplasat. Ii priveste. Cert este ca eu traiesc cu credinta ca talentul romanesc teatral renaste, ca apar tineri care nu e musai sa semene cu cei americani, ci care sunt ei insisi si care aduc farmec, valoare si energie morala.
Cea de-a doua gigantica problema a teatrului romanesc este vulgaritatea. Din pacate, ea face parte din noua infatisare a societatii de astazi, care sufera de efectul de rigola. Sa va explic ce inseamna asta! Efectul de rigola apare dupa o furtuna teribila, cu ploaie mare-mare, care curata orasul si atmosfera. Ceea ce e excelent. Insa, dupa ce urgia a trecut, observam ca din canale iese ceva. Si ce poate sa iasa? Mazga, mizeria, murdaria si uratenia. Acesta este efectul de rigola.
"Sunt un roman care-si iubeste tara nu cu furie, ci cu speranta!"
- Am ajuns in punctul in care "Formula As" doreste sa salute aparitia postului Tv "Romania Cultural" si mai ales emisiunea moderata de dvs., "Arena artelor". Vorbiti-ne putin despre aceasta noua preocupare...
- Eu cred ca postul "Romania Cultural" a aparut ca un soi de metoda de corectie a efectului de rigola despre care tocmai am vorbit. Desigur, postul se afla acum intr-o faza de pionierat si inca un pionerat foarte dificil, pentru ca, asa cum se intampla in orice televiziune fixa si cu istorie veche, exista foarte multi "pionieri" batrani, care tot fac pionierat pana dincolo de pensie. Totusi, nu asta este important, ci faptul ca acest post doreste sa reimpuna o scara de valori simpla sau macar sa atraga atentia asupra faptului ca ea nu a disparut. Dificultatile financiare, cu care un astfel de post este firesc sa se confrunte, nu fac decat sa ne reaminteasca faptul ca a produce si a consuma cultura e un lux, ca un canal cultural e un lux, la fel ca teatrul si filmul. Aceasta felie din viata unei societati a fost si va fi elitista si, daca nu vom avea reactii proletare de genul "elita face rau poporului", atunci s-ar putea ca acest canal sa aiba mare succes. Daca insa vom avea parte de reactii de activisti bine organizati, care privesc pe sub sprancene mult prea joase si mult prea groase, atunci lucrurile se vor complica. Eu sper, totusi - v-am spus deja ca sunt in faza unui optimism aproape indecent - ca ne vom atinge scopul, ca vom reusi sa facem legatura cu alte posturi similare din Europa: Arte, Tv5, 5?me sau Bbc. Ce bine ar fi sa luam exemplul Bbc-ului in ceea ce priveste productia de teatru de televiziune! Noi am putea exploata cu un succes nebanuit teatrul istoric romanesc. Cine stie ce surprize ingrozitor de placute ar putea avea cineva care citeste sau vede ecranizarea unei piese ca "Viforul!". Eu prefer de o mie de ori sa mizez pe "Viforul" decat sa preiau o piesa din literatura de ultima ora a unor experimentalisti germani, sa zicem, care mie nu-mi spune nimic, dvs. nu va spune nimic si nici studentilor mei nu le spune absolut nimic. Si-atunci zic: pe cine intereseaza, cu exceptia unei adunaturi de snobi care sunt conectati zi si noapte la ultimele tipete, racnete sau strigate culturale ale lumii?! Stiu ca par traditionalist, dar, in realitate, eu sunt conservator ca formatie, filo-englez ca educatie - fiindca imi place rigoarea, armonia si disciplina - si superlatin, pentru ca sunt un roman care-si iubeste tara nu cu furie, cum se spune despre Lucian Pintilie, ci cu speranta.
- Pareti animat de o energie debordanta. Ce va face sa mergeti mereu mai departe, d-le Pintea?
- Eu am trecut printr-o perioada de dezgust fata de realitatea cotidiana, putin mai lunga decat ar fi trebuit. Ajunsesem sa nu mai suport imbecilismul, desincronizarea de lumea cea adevarata, agresivitatea prostiei si a tembelismului de partid si de stat, care au efecte cumplite la nivelul artei. Toate astea m-au determinat ca, la un moment dat, sa fiu bantuit de gandul de a renunta. Iata insa ca lucrurile au inceput sa se schimbe si, victima a aceluiasi optimism deplasat si incurabil, m-am hotarat sa-mi reincep viata. Pentru ca imi doream, pentru ca am convingerea ca intotdeauna trebuie sa incerci si ca trebuie sa dai foc corabiei trecutului, obicei viking foarte sanatos, pentru ca inca mai cred in luatul de la capat, cu o forta noua si cu un gand mai bun. Ceea ce ma anima pe mine, oricat de greu mi-ar fi, e credinta in Dumnezeu - sunt convins ca Dumnezeu s-a apucat sa-l creeze pe om nu dintr-un capriciu - si in singura calitate care deosebeste omul de animal si anume - capacitatea de a iubi constient.
- In final, va rog sa-mi spuneti ce mai puneti la cale, pe plan artistic?
- Momentan, joc la Bulandra in "Thomas Ë Becket". Dupa ce apele se vor linisti, cu ocazia verii, sper sa gasesc iarasi intelegere la directiunea teatrului pentru a pune in scena un nou spectacol, tot din seria Anouilh. Am o ambitie si-o obsesie cu perioada de mijloc si de sfarsit de Ev Mediu, cand cred ca se asezau niste programe morale, pentru o lunga perioada din istoria civilizatiei. Si mi-ar face mare placere sa impart inca o data scena cu fostul meu student si actualul meu prieten, Marius Chivu, in care cred foarte tare. De asemenea, cred ca voi accepta si oferta unui tanar regizor de a juca la Nottara intr-o piesa romaneasca de ultima ora. Si, cu ajutorul lui Dumnezeu si al unui sistem de sponsorizari pe care eu nu-l inteleg, fiind mult prea complicat pentru mine, as incerca sa fac si un film, pentru care deja am scris scenariul.Ines Hristea
Fotografii de Iulian Ignat
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
