Exercitii de respirat sanatateDoamna Nineta Crainici si miracolul sunetelor vindecatoare- Frumoasa si talentata cantareata de opera, a descoperit printr-o intamplare miraculoasa ca respiratia corecta si vocea omeneasca pot sa vindece cele mai grave boli. Eroina a unei biografii exceptionale, d-na Nineta Crainici spera sa lase cuiva mostenire tezaurul cunostintelor ei -
Am intalnit-o pe d-na Nineta Crainici in garsoniera sa extrem de modesta din Drumul Taberei, intr-o dupa-amiaza caniculara de inceput de vara. O doamna astazi in varsta, insa cu un spirit extrem de viu, tineresc. In camaruta ei se inghesuie laolalta carti, dosare cu observatii, radiografii pulmonare, fotografii de aure ale corpurilor, manuscrise, intre care abia mai incape si locatara, impreuna cu noul ei "chirias", un maidanez salvat de la faimoasele hingheriade.
Cine este Nineta Crainici? Este o absolventa de Conservator si o cantareata de opera care in 1945, cand inca nu se gasise leacul pentru temutul Tbc, absolut din intamplare, a descoperit o metoda extraordinara de vindecare a bolilor respiratorii. Considerand ca sanatatea oamenilor este cel putin la fel de importanta ca arta, din anii 60 a inceput sa-si aplice descoperirea in mai multe spitale de pneumologie din tara, cu un succes extraordinar. Vreme de 40 de ani a tratat cu succes sute de pacienti prin metodele sale, sprijinita si consiliata de medici. Cea care avea sa devina o mare cantareata de opera si-a reprogramat destinul. Un destin fabulos de altfel, dedicat suferintelor omenesti. Am gasit-o pe d-na Nineta Crainici in mica ei locuinta, singura cu cercetarile sale, lucrand febril la noua ei carte si sperand, inca, sa apara oameni pasionati care sa-i preia metoda de vindecare. Sa-i continue munca si sa ajute oamenii, asa cum a facut-o ea, acum mai bine de cincizeci de ani, cand l-a intalnit pe batranul si bunul domn Rosen... Dar mai bine sa auzim incredibila poveste a exceptionalului om si terapeut care este doamna Nineta Crainici
Domnul Rosen
"Aveam saisprezece ani si Dumnezeu ma daruise cu o voce apreciata, asa ca toti profesorii m-au indemnat spre o cariera muzicala. Ambitioasa, am vrut sa-mi dezvolt harul si mi-am luat o profesoara de canto, cu un mare renume. Pe vremea aceea, nu stiam ca faima nu inseamna tot si nu mi-am dat seama ca metodele aplicate de profesoara mea erau gresite. Consecintele au fost cumplite: la 18 ani, in plina ascensiune, am facut bronsita cronica si treptat am ramas fara voce... Ceea ce pentru altii ar fi fost sfarsitul, pentru mine a fost inceputul. Pentru ca asa am "nimerit" la d-l Rosen, Edward Rosen, un profesor particular de canto, cand aveam 23-24 de ani... El m-a invatat sa ma vindec, sa-mi cultiv vocea, sa simt muzica nu doar cu urechea, ci cu tot corpul. Am absolvit pana la urma Conservatorul, am facut o cariera in muzica, dar ce-am invatat am invatat de la acest profesor batran.
D-l Rosen trecuse si el prin aceeasi drama ca a mea: fusese solist la Teatrul de Opera Populara din Viena si ramasese fara voce. Era prieten bun cu marele Enrico Carusso si amandoi ajunsesera pe mana unei alte mari celebritati a vremii, d-na Marquesi, o profesoara de canto care a pus in valoare multe talente, dar si mai multe a ingropat. Prin 1910, cei doi cantareti erau si ei pe punctul de a-si sfarsi cariera. Din fericire, la un moment dat d-l Rosen a cunoscut niste gazetari veniti la Viena din India, care aduceau in valizele lor impletite din bambus o adevarata comoara: carti de yoga. Asa a inceput pentru d-l Rosen lunga ucenicie a intelepciunii orientale, care in cele din urma l-a si vindecat. Exercitiile yoga constau in mai multe tehnici de respiratie, in anumite contractii voluntare si in emisia unor asa-numite sunete mantrice. Atat d-l Rosen, cat si Carusso au reusit prin aceasta metoda sa-si recastige vocea. Apoi, drumurile celor doi prieteni s-au despartit. D-l Rosen a cautat sa cunoasca mai profund domeniul yoga si a elaborat metode corecte de canto, in timp ce Carusso a cautat metode artificiale de a-si perfectiona vocea. Sfarsitul marelui tenor, dupa cum se stie, a fost tragic. A facut instilatii cu un drog, novocaina, care i-au afectat profund sanatatea. S-a imbolnavit si a murit dupa 10 ani.
Dornic sa-si perfectioneze metoda de stabilizare si reeducare a vocii, d-l Rosen a luat lectii de la niste mari Orl-isti din Viena, ajungand la o tehnica de canto exceptionala, prin care nu doar se cultiva vocea, ci chiar se vindecau oameni care nu aveau tangenta cu muzica. Veneau la el tot felul de persoane bolnave de gat, de plamani, de inima, de ficat, pe care ii invata sa scape de respiratia superficiala, sterno-claviculara, pe care o practica majoritatea oamenilor si care este foarte daunatoare. Veneau la el si actori, si balerini, si scriitori, dar mai ales studenti la canto de la Conservator, pe care el ii ajuta sa "repare" ce stricau profesorii. Acest batran minunat a fost mentorul meu. D-l Rosen era un om foarte inteligent, desi nu cred ca avea mai mult de patru clase primare. Provenea dintr-o familie cu multi copii, iar la varsta adolescentei a plecat din Romania cu o trupa ambulanta de artisti vienezi, incarcati cu totii intr-o caruta. A locuit in Viena cea mai mare parte a vietii lui, unde ajunsese un nume respectat. In Romania, a ajuns in 1938, cu ultimul tren, si la propriu si la figurat. Era evreu, iar cand Hitler a ocupat Austria el a fost scos de la Opera. Nu mai avea voie nici sa predea si ar fi fost internat in lagar si exterminat, daca nu l-ar fi salvat chiar stiinta lui. Un elev de-al sau care lucra la Gestapo i-a dat un telefon si i-a spus: <<Maestre, maine la patru ai ultimul tren spre Romania>>. A luat trenul si a parasit pentru totdeauna Austria. Asa am ajuns eu sa-l cunosc, undeva in Bucuresti. Era un om bun si modest, cu o dragoste de oameni exceptionala, iar intalnirea cu el mi-a schimbat viata.
Scurta lectie de anatomie
Pentru a va putea vorbi despre aceasta tehnica voi fi nevoita sa tin o sumara lectie de anatomie. Plamanii sunt impartiti in trei zone: inferioara (abdominala), medie (toracica sau sternala) si superioara (claviculara). Cea mai mare capacitate respiratorie o are zona inferioara a plamanilor, or majoritatea oamenilor folosesc doar zona superioara si medie. Aceasta face respiratia insuficienta, reduce oxigenarea si de aici provin incredibil de multe boli si tulburari, de la cele respiratorii la cele hepatice, digestive si chiar psihice.
Sunt multi cei care au citit despre respiratia abdominala, au facut chiar exercitii dupa carti, dar de fapt foarte putini cunosc ceva despre aceasta tehnica. Cel mai sigur este sa ai un instructor care sa te indrume, asa cum l-am avut eu pe d-l Rosen sau pacientii mei pe mine. Ca sa va dau insa niste repere, o sa va spun doua elemente. Primul este ca aerul poate cobori in plamani datorita unui muschi extrem de puternic - diafragmul, care la inspiratie coboara ca un piston, obligand plamanii sa se dilate si sa se umple cu aer. La omul obisnuit, diafragmul coboara 4-5 cm, in timp ce la un initiat in tehnici de respiratie coboara vreo 12 cm. Nu stiu daca va spune ceva aceasta cifra, dar diferenta este enorma, deoarece la aceasta coborare a diafragmului, volumul pulmonar si al alveolelor utilizate aproape se tripleaza. Se spune ca oamenii folosesc in medie 4-5% din capacitatea creierului; la plamani, raportul este ceva mai mare, si de aici vin si bolile. E cumplit ca acest organ, fundamental pentru om, nu este folosit integral. Toata gimnastica chinezeasca, atat de bizara in aparenta, e bazata tocmai pe exercitiile de respiratie. Din nefericire pentru lipsa de rabdare a oamenilor de azi, insusirea respiratiei corecte ia saptamani si luni bune, cu exercitii zilnice, cu efort de concentrare si rabdare, dar va asigur ca rezultatele obtinute au meritat intotdeauna timpul acordat si demersurile facute.
Primele vindecari
La un moment dat, in 1964, am fost solista la Galati si am lucrat exercitii de respiratie cu actori din localitate si cu colegii mei din Teatrul Muzical. Am vrut atunci sa fac o cercetare numai pe actori, pe cantareti si pe artisti, si pentru consiliere m-am adresat unei doctorite care era medic Orl-ist foarte bun si pe care am ajutat-o sa scape de o afectiune metabolica asociata cu niste valori foarte mari ale colesterolului. Din aceasta cauza ea mi-a acordat incredere si m-a recomandat directorul Spitalului de Tbc din localitate, care era un foarte bun chirurg de chirurgie pulmonara. I-am spus ca vreau sa fac experimente pe colegii mei, pentru ca ma bazez pe anumite studii yoga asupra respiratiei, in special asupra celei abdominale, late, diafragmatice. Profesorul mi-a dat voie sa lucrez, dar mi-a spus sa aplic ceea ce stiu intai pe pacientii lui. Asa am ajuns din solista la Teatrul Muzical - terapeut intr-un spital de boli respiratorii, unde erau cazuri foarte grave si unde, evident, mie mi s-au dat cele mai dificile, pentru care nu existau alte solutii si unde oricum nu putea sa mai dauneze inca o incercare. Deci am inceput cu bolnavii de Tbc, cu care am facut exercitii de respiratie, cateva post?ri yoga, contractii constiente ale zonei anale si pelviene, emisia anumitor mantre (silabe sacre) din yoga. Am lucrat cu ei si am obtinut rezultate spectaculoase. Cateva cazuri care erau rezistente la tratamentul antibiotic si la tratamentul chirurgical au raspuns la metodele acestea. Astfel, medicii, si mai ales directorul spitalului, mi-au acordat o mare incredere si mi-au permis sa elaborez niste studii stiintifice de o tinuta cum nici nu visasem. Am facut testari spirografice radiologice, radiologice obisnuite, radiologice digrafice, adica inregistrari care arata simultan momentul inspirului si momentul expirului, care inregistreaza pulsiile laterale ale diafragmului. Unele cazuri au fost uluitoare. De pilda, mi-a fost dat cazul unui om care a avut meningita Tbc. El a fost tratat cu antibiotice, vindecat de meningita, dar ramasese cu probleme neurologice grave. Corpul ii era stramb, contorsionat, nu avea control asupra musculaturii, nu-si putea tine echilibrul. Eu eram la inceputul activitatii de aplicare si, sincera sa fiu, habar nu aveam de unde sa apuc aceasta problema. L-am asezat in cateva pozitii yoga sa vad ce poate si lui i-a venit din nou senzatia de meningita. Atunci nu am facut nimic decat sa-l pun sa respire corect si sa emita sunete simple, insa sustinute cu o miscare de contractie a sfincterului anal. Dupa doua luni, putea sta drept, durerile de cap disparusera, reflexele erau aproape normale si s-a externat. Din fericire, l-am fotografiat inainte si dupa tratament, iar fotografiile le voi publica in cartea la care lucrez acum. Desi stia despre metodele pe care le foloseam, cand a vazut rezultatele, directorul spitalului m-a intrebat totusi ce se intamplase... Nu-i venea sa creada ce vedea. Am venit atunci la Bucuresti si am cerut audienta la presedintele Academiei, care era un mare fiziolog, Grigore Benetatto, si el m-a primit foarte frumos cand a auzit de yoga - a zis ca a cunoscut si el preoti brahmani practicand yoga la o varsta inaintata si are un mare respect pentru practicantii acestei discipline. Cand i-am aratat cazul de meningita si i-am spus ca am lucrat numai cu respiratie pelvi-anala si cu sunet, a facut niste scheme de neurologie si nu a putut intelege cum am reusit. El m-a indrumat spre alte metode stiintifice de explicare a acestor metode de vindecare.
"Comprese" cu sunete de chitara
Dupa intalnirea cu d-l prof. Benetatto, am ajuns sa studiez, alaturi de mari nume ale medicinii romanesti, acupunctura - acea stiinta a echilibrarii bio-energetice a pacientilor prin intermediul meridianelor. Pentru a avea o dovada concreta a eficientei din punct de vedere bioenergetic a procedeelor folosite de mine, am facut mai multe electronografii (fotografii Kirlian ale aurelor corpurilor). Am facut fotografii ale aurelor pacientilor inainte si dupa exercitiile de yoga terapeutice, in peste 250 de cazuri, si am putut obiectiva ca intr-adevar exercitiile de respiratie si post?rile corporale influenteaza aura umana. Dupa aceste exercitii, aura pacientilor se prezenta mai stralucitoare, mai extinsa si, in acelasi timp, mai densa. Punctele de discontinuitate in aura, care indicau starea de boala sau de dezechilibru, dispareau cu timpul...
Fiind de formatie muziciana, m-a interesat foarte mult si efectul suntelor asupra pacientilor. Am remarcat, de pilda, ca atunci cand aplic un cornet simplu de carton pe o zona corporala si emit in el un sunet o perioada de cateva minute, apar niste reactii fiziologice foarte clare. Am facut o cercetare sugerata de un mare medic acupunctor, profesorul doctor Ionescu-Targoviste, care mi-a spus: <<Du-te la un electrocardiograf, conecteaza niste elevi de-ai tai la aparat si sufla-le sunetul in palma sau pe coloana vertebrala si vezi ce se intampla>>. Cand le-am suflat in palma, s-a inregistrat pe hartia electrocardiografului o crestere de opt batai, cand am suflat pe coloana vertebrala, de nici doua batai. De aceea, eu am preferat sa emit sunetele pe coloana vertebrala, unde stiu ca efectul este mai bland. Am tratat, de pilda, cazul disperat al unui copil care facea retentie urinara din cauza unei medicatii intense si caruia i-am "suflat" anumite sunete in cornetul de carton aplicat pe coloana vertebrala si in zona muschilor fesieri. Dupa primele trei sedinte de tratament, rinichii s-au deblocat, lucru pe care nici eu nu l-am sperat. Am mai folosit sunetele cu mare succes la doua cazuri de cancer care m-au preocupat. Unul dintre pacienti era o prietena de-a mea foarte buna - avea 64 de ani si i s-a gasit o tumora de 25 cm diametru pe uter si i s-a recomandat operatia. A facut doua ecografii si de fiecare data i s-a dat aceeasi recomandare. Ea nu a vrut sa riste si eu i-am emis sunete pe coloana vertebrala, vizavi de uter si de fiecare data imi raspundea cu o temperatura foarte mare. Dupa 30 de asemenea sedinte facute de trei ori pe saptamana, nu a mai aparut ca raspuns la emisia sunetelor temperatura aceea ridicata. A facut o noua ecografie si totul a iesit normal. Prietena mea a mai trait inca 12 ani.
Pentru vindecarea aceasta cu sunete aplicate pe corp m-am folosit si de chitara. Am pus pacientul sa se aseze pe orizontala ca sa respire corect si i-am aplicat cutia de rezonanta a instrumentului pe anumite zone, tragand de anumite corzi: mi, la, re, sub portativ, nu mai sus, de joasa frecventa, intre 190 si 200 de hertzi. Efectul terapeutic a fost, de asemenea, spectaculos. De fapt, toate lucrurile acestea nu sunt decat niste extinderi, niste aplicatii la tehnicile milenare yoga.
- E momentul sa va intrerup fascinanta dvs. poveste, pentru a va reaminti ca practicile orientale, yoga si acupunctura, erau prohibite in Romania de dinainte de Revolutie. N-ati avut necazuri din cauza optiunilor dvs.?
- Din 84 pana la Revolutie mi s-a interzis cu desavarsire, sub amenintare, sa mai practic yoga cu pacientii sau sa vorbesc despre acest subiect. Fireste ca multi au rezerve referitoare la aceste subiecte considerate in mod eronat ca fiind straine de spiritul neamului romanesc. In cartea mea aparuta de curand la Editura "Miracol" demonstrez insa ca a existat acupunctura straveche pe teritoriul nostru, cu doua milenii inainte de cea chinezeasca, si chiar gimnastica statica izometrica, facuta inainte de indieni, cu conceptii modeste, dar similare cu asanele (posturile corporale - n. red.) din yoga. Apoi, studentii si pacientii mei au folosit cu mare succes, in afara de silabele mantrice sanscrite (sunete sacre folosite in yoga pentru trezirea anumitor energii - n. red.), si cuvinte dacice, intonate cu aceeasi tehnica. Mai mult, am descoperit cantul cu noduri din Maramures, care are niste efecte terapeutice exceptionale, foarte asemanatoare cu cele din anumite practici yoga. Pe masura ce am aprofundat aceste lucruri, mi-am dat seama ca practicile yoga isi au un corespondent uimitor de precis in traditiile noastre populare.
- Ati avut o recunoastere internationala a metodelor terapeutice practicate de dvs.?
- Din pacate, cea mai mare parte a studiilor mele s-au desfasurat atunci cand deschiderea fata de strainatate, fata de Occident, era mai mult un vis frumos. In 1969, cand am participat la un congres de yoga in Elvetia, am fost totusi uimita la ce nivel ajunsesem cu studiile aici, in Romania. Erau delegati din 17 tari, veniti de la nenumarate federatii de yoga din Europa, si nu stia nimeni despre respiratiile activizate prin emisie de sunete si miscari pelvi-anale pe care le invatasem de la d-l Rosen. In vreme ce eu eram la simpozion, bunul meu profesor se internase la un camin de batrani si isi astepta demn sfarsitul.
Atunci, la acel simpozion, l-am intalnit pe unul dintre oamenii care avea sa ma ajute sa-mi continui instruirea. Andre van Lysebeth (unul dintre cei mai competenti si mai cunoscuti profesori de yoga din Occident si din lume - n. red.), belgian de origine, a inteles ceea ce am prezentat, si cu el am intretinut apoi o corespondenta de 15 ani, primind astfel studii de yoga. Cred ca Dumnezeu mi l-a trimis pe acest om, asa cum mi l-a trimis mai demult pe bunul domn Rosen. Cu informatiile de la acest coleg din strainatate, care fusese discipolul unui mare maestru yoghin si medic indian, Swami Shivananda, am putut sa diversific si sa nuantez metodele mele de vindecare. Apoi, am colaborat intens cu Suren Goyal, din New Delhi, care chiar a tinut aici, in Romania, niste cursuri despre metodele de vindecare yoga.
- In finalul acestui interviu, ati putea sa detaliati pentru cititorii "Formulei As" unul din exercitiile de vindecare si de intretinere a sanatatii promovate de dvs.?
- Va povesteam despre congresul din Elvetia, la care am fost si unde am constatat ca un singur om din cateva sute cunostea elemente concrete, autentice, despre yoga. Stiti de ce este aceasta situatie? Pentru ca yoga, precum si alte exercitii de control al corpului si al respiratiei, nu pot fi invatate dintr-un articol, nici macar dintr-o carte, iar occidentalii foarte greu pot accepta si intelege acest lucru. Fireste, sunt si lucrurile acestea, scrise, de un ajutor extraordinar, dar invatarea se face numai prin initiere, prin contactul direct cu o persoana care a cunoscut si a experimentat profund aceste lucruri. Acesta este farmecul si misterul acestor tehnici: in aparenta sunt banale, prea simple pentru a fi eficiente, dar exersate vreme de luni si ani, sub o indrumare competenta, se dovedesc o adevarata mina de aur. Si mai este un element - oricine poate aborda aceste tehnici, dar nu oricum. Fara o alimentatie adecvata, fara o purificare a mintii si a sufletului prin practica nonviolentei, a abtinerii de la vicii, de la risipirea inutila a energiei, aceste tehnici sunt fie sterile, fie chiar perturbatoare.
Revista dvs. insa aduce adesea la rampa subiecte foarte mult apropiate de tematica pe care am studiat-o eu toata viata. Alimentatia sanatoasa, lacto-vegetariana, innobilarea sufletului prin iubire si prin compasiune fata de semeni, anumite exercitii de gimnastica corporala si respiratorie, toate sunt de fapt fragmente de yoga. De fapt, sub acest nume oriental, care pe multi ii intimideaza, se ascund lucruri pe care noi le facem dintr-un anumit bun-simt cateodata, dar nu le dam atentia cuvenita. Chiar si sfanta rugaciune este in esenta tot un mijloc de concentrare si de indreptare a sufletului si a mintii spre acele surse misterioase de energie si forta din Univers.Ilie Tudor
Pentru mai multe informatii d-na Nineta Crainici poate fi contactata la tel. 021/440.00.97.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
