Galeria Vedetelor
Pop-RockHolograf"Am ajuns la o anumita intelepciune, o varsta la care putine lucruri ne mai surprind"
Reprezentatii de balet, dans modern, fachiri care "incing" atmosfera cu performantele lor, aparitia triumfatoare a unui cal alb ca de basm, piesa cantata in duet cu Dan Teodorescu - liderul trupei Taxi - si interventia prin satelit a lui Mircea Baniciu aflat in America - iata doar cateva picanterii ale spectacolului oferit de Holograf la arenele Circului de Stat din Bucuresti, la inceputul primaverii. Si pentru ca surpriza sa fie desavarsita, concertul a fost insotit de lansarea discului "Dimineata in alta viata", compilatie pe care se regasesc cele mai frumoase piese de dragoste compuse de Holograf, in prodigioasa sa existenta.
- Holograf implineste doua decenii si jumatate de cariera si aura formatiei e mai stralucitoare ca niciodata. Cum va explicati marea popularitate de care va bucurati dupa un sfert de veac?
Mugurel: - Celor care ne cunosc de mult timp, muzica noastra le aduce aminte de perioade placute din viata lor, iar faptul ca am ramas in top si in vremurile actuale, se datoreaza profesionalismului nostru, faptului ca nu ne-am compromis, ca am cautat mereu noul, dar am stiut sa-l armonizam cu stilul nostru. Intr-un cuvant, ne-am ferit sa cadem in extreme.
Tino: - Si chiar daca am cantat de multe ori, si piese in forta, ceea ce a atras constant publicul sunt baladele noastre, piesele cu texte deosebite, care-ti merg imediat la inima.
Dan: - In ultimii ani, am aflat cine suntem, ne-am dat seama mult mai clar care e adevarata noastra personalitate si am realizat ca nu dorim sa fim altcineva.
Edi: - Poate ca popularitatea noastra e cauzata de faptul ca nu ne-am propus niciodata sa avem succes. N-am facut niciodata lucruri pe care sa nu le fi simtit.
- In muzica noului mileniu se simte o revenire la romantism si la sensibilitate. Formatia Holograf nu face exceptie. Credeti ca era nevoie de asa ceva?
Edi: - Dupa valurile succesive de muzica agresiva sau muzica dance, se ajunge la saturatie si e nevoie de o melodie linistita, cu un text frumos, care sa te faca sa uiti de necazuri sau probleme.
Tino: - Si cu toate astea, muzica e directionata uneori si ca afacere. In 1990, la Londra, producatorii lui Kylie Minogue si Jason Donovan ne-au spus ca muzica urmatorilor zece ani va fi dominata de curentul dance. Noua ne-a venit foarte greu sa credem, aici, in Romania, fiind in plina fervoare rock-ul. Dar s-a adeverit. Intr-un moment in care Ac/Dc domina piata romaneasca, noi ne castigam publicul cu balade. Mai tarziu, am rezistat si altor valuri muzicale care ne-au invadat. Iar ceea ce s-a pastrat din vechiul Holograf sunt tocmai piesele sensibile, de dragoste.
Dan: - Nu stiu daca e vorba de o intoarcere la romantism. Muzica s-a diversificat foarte mult, iar cea linistita s-a impus mai usor. In ceea ce ne priveste, cred ca am ajuns la o anumita intelepciune, la o varsta cand putine lucruri ne mai pot surprinde. Nu simtim nevoia sa facem gesturi gratuite in muzica pe care o cantam.
Naturaletea, mama succesului
- Cum se produce un spectacol muzical? Respectati un anume scenariu sau cantati la intamplare? Exista un protocol?
Dan: - Exista un anumit desfasurator, in functie de repertoriu, dar nu e strict ca la teatru, ci se muleaza pe sufletul spectatorilor.
Edi: - Dan e un tip super-imprevizibil. Ne-ar fi folosit si noua putina scoala de actorie, dar ne-am fi pierdut din spontaneitate. E bine sa stii si sa poti sa-ti controlezi emotiile si depresiile. In cei 25 de ani de muzica, am urcat pe scena si fericiti, si cu inima inlacrimata dupa necazuri mari, chiar decese. Cateodata e foarte greu sa-i transmiti publicului o energie pozitiva, daca tu esti la pamant.
Mugurel: - Noi am reusit de fiecare data sa avem acea comuniune extraordinara cu publicul. Nu foarte repede, e adevarat. Ne trebuie cel putin o ora sa incalzim atmosfera.
Tino: - Comportamentul trebuie sa mearga mana-n mana cu luminile, imbracamintea, muzica... Nu intamplator artistii mondiali stiu sa danseze, sunt buni si la actorie.
Romeo: - Si cu toate astea, noi ne-am obisnuit sa ne bazam pe naturalete, desi ne folosim uneori si de regie.
- Pentru formatia Holograf, 25 de ani de existenta inseamna 25 de ani de succes, 25 de ani de... adoratie publica. Se vorbeste mult despre disconfortul celebritatii, despre teroarea de a fi mereu urmarit, observat, pandit. Iubirea publicului nu e uneori sufocanta? Nu va e dor de putin ragaz?
Mugurel: - E adevarat ca e obositor, uneori, fiindca stii ca trebuie sa fii cel putin la fel de bun ca data trecuta. Scara valorilor se urca greu, dar se coboara foarte usor. Cateodata, ajungi in atentia presei fara sa vrei. Tocmai de aceea au fost multe evenimente personale pe care le-am consumat pe tacute.
Primavara taticilor
- A venit primavara... Innoirile din natura, fervoarea ajung si la voi?
Mugurel: - Intotdeauna astept primavara cu bucuria de a regasi starea ei specifica de emulatie. Sunt gata sa ma reapuc de treaba. Am speranta ca anul acesta va fi un an bun, fiindca a inceput bine. Am scos acest disc-compilatie si ne gandim sa scoatem neaparat un nou album pana la toamna.
Tino: - Eu sunt un optimist prin definitie. Nu pot sa spun ca abia astept sa ma apuc de treaba, pentru ca eu nu scap niciodata de ea. Muncesc continuu, dar sunt multumit.
Dan: - Eu nu sunt intr-o stare nemaipomenita. Parcurg o perioada de melancolie, pe care astept sa o depasesc, ca sa compunem niste piese noi.
Edi: - Imi doresc sa inregistram cel de-al 15-lea album si sa realizam si un music-hall, cu muzica semnata 100% de noi si cu versuri de-ale noastre. Inca e in faza de negocieri, ne dorim ca de acest proiect sa se ocupe un orchestrator din Londra.
Romeo: - Eu de obicei imi fac planuri pe termen scurt. Deocamdata, ma ocup de concertele si turneele pe care le vom avea si ma gandesc sa incep sa fac muzica si singur.
- Unii dintre voi aveti vieti implinite: sunteti soti, tati, oameni cu raspunderi familiale. Cum reusiti sa impacati viata particulara cu statutul de artist?
Dan: - E o falsa parere ca cele doua nu se impaca. Nici succesul, nici munca asidua nu sunt dusmani ai unei vieti personale implinite. Eu cred ca avem destul timp ca sa ne ocupam de-un copil, de o relatie sentimentala. E adevarat ca artistul e un rebel, dar asta in sensul in care cauta mereu lucruri noi, oameni noi, experiente noi. Dar nu e nevoie sa cada in extreme.
Mugurel: - Eu nu cred ca un artist are o viata personala obisnuita. Daca face greseala sa-si imagineze ca-si poate indeplini ambele obligatii fara probleme, sfarseste ca noi, prin a avea esecuri familiale. Reusita aceasta se hotaraste in doi. Pentru noi e foarte important sa avem alaturi persoane care sa ne inteleaga, care sa stie sa ne astepte si sa ne acorde incredere. Lipsa vacantelor, absentele indelungate, turneele nu sunt chiar asa de usor de acceptat. E bine sa fim realisti: un artist nu traieste ca un contabil.
Tino: - Eu am reusit sa le impac pe amandoua. Am si firmele mele (sunt un mare producator de publicitate), ma ocup si de formatie, dar am timp sa merg si acasa, sa ma joc cu fetita mea. Programul meu e greu si incarcat, dar nu imposibil.
Romeo: - In ultima vreme e din ce in ce mai greu, copilul meu creste si are nevoie de mine. Dar, chit ca am sa mor de oboseala o perioada, la muzica n-am sa renunt.
- Ce faceti in putinele momente libere pe care le aveti? Cum reusiti sa va relaxati?
Mugurel: - Imi place sa citesc si, mai nou, recitesc carti care imi induc o stare de liniste, mici insule in care ma refugiez.
Tino: - Ma joc cu fetita mea, care a implinit opt luni, sau joc baschet. In Campionatul la care particip, colegul meu, Edi, joaca intr-o echipa adversa.
Edi: - Pe langa distractia de pe terenul de fotbal sau baschet, imi face mereu placere sa ma vad cu baiatul meu. E deja mare, a implinit 19 ani, vine cu un aer nou si-mi place ca are un suflet cald.
Dan: - Cateodata, plec din Bucuresti pe malul unui lac, ca sa-mi recapat energia, sau ma joc cu fiul meu, Alex. In fiecare luni seara joc fotbal, dar asta - recunosc - e mai mult un pretext ca sa-mi intalnesc prietenii si sa stau cu ei la povesti si la o bere.
Romeo: - Imi petrec orele libere cu copilul meu care a implinit un an, ma uit la filme, citesc sau fac muzica acasa.Dia Radu
Fotografii: Mediapro
Componenta
Dan Bittman (voce): - s-a nascut la 29 martie 1962, in Bucuresti; - daca n-ar fi artist si-ar dori sa fie sportiv de performanta; - nu si-a efectuat stagiul militar; - a terminat aceeasi facultate pe care a absolvit-o si actualul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu; - din 1999 este tatic, iar pe fiul sau il cheama Ioan Alexandru.
Edi Petrosel (tobe): - data nasterii: 2 decembrie 1957; - este un familist convins; - provine dintr-o familie de avocati si din aceasta cauza are un deosebit simt al justitiei; - daca nu ar fi muzician, si-ar dori sa fie director de banca; - este de formatie inginer.
Mugurel Vrabete (bas): - data nasterii: 14 octombrie 1955, la Craiova; - ii place sa spele vasele; - s-a hotarat sa devina muzician cand era in clasa a V-a; - a terminat Facultatea de Arhitectura; - asta-toamna s-a casatorit in mare secret cu Ana-Maria Zarnescu.
Romeo Dediu (chitara): - data nasterii: 20 mai 1972; - a terminat Facultatea de Drept si i-ar placea foarte tare sa profeseze avocatura; - in timpul liber joaca fotbal cu prietenii, acesta fiind sportul sau preferat; - a studiat clarinetul la Scoala de Muzica.
Tino Furtuna (clape): - data nasterii: 6 iunie 1955; - parintii sai au fost cei care l-au determinat sa se apuce de muzica dandu-i lectii de pian; - este casatorit si pe sotia sa o cheama Iza; - nu reactioneaza niciodata violent la critici.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
