Iar au crescut sansele pentru Nato
Dupa ce Romania parea la un moment dat scoasa din cursa pentru integrarea Nato la Summit-ul de la Praga, acum ea este din nou intr-o pozitie favorabila. Care sunt cauzele acestei intorsaturi? In mod cert, noua conjunctura favorabila nu are nimic de-a face cu meritele actualei Puteri. In general, cand a fost vorba de judecarea tarilor in functie de indeplinirea anumitor criterii si standarde precise, tara noastra a stat prost, inainte si dupa alegerile din 2000. Chiar daca alegerile din 1996 au produs o alternanta la guvernare care arata progresele democratice ale Romaniei, in 2000 s-a trecut si testul celei de-a doua alternante, iar noi suntem inca departe de ceea ce ar trebui sa fie starea de normalitate a performantei. Guvernele care au fost in fruntea tarii din decembrie 1989 incoace nu prea au facut fata provocarilor dure cu care s-au confruntat. Singurul lor merit este ca au pastrat tara pe care au guvernat-o pe linia de plutire. Daca acesta este un merit, ce sa mai zicem de guvernele care au ridicat Polonia, Republica Ceha sau Ungaria in topul integrarii Nato si Ue? Revenind la teza enuntata mai sus, Romania a fost favorizata sau defavorizata in anii din urma (ca si in ultimii 150 de ani) mai mult de contextul international decat de ceea ce s-a petrecut in interior. Unirea din 1859, Independenta din 1878, realizarea Romaniei Mari din 1918, pierderea teritoriilor din 1940, ocuparea de catre Urss din 1944 si instaurarea comunismului, caderea comunismului din 1989 - toate acestea au fost evenimente ale caror cauze fundamentale au fost pe plan international. Unele au fost in acord cu vointa interna a elitelor si a maselor, altele in profund dezacord. Dar nu acordul sau dezacordul le-au produs. Starea subiectiva a natiunii doar a usurat sau ingreunat evenimente care se petreceau oricum. Sa nu creada cineva ca Romania are un destin exceptional din acest punct de vedere. Majoritatea statelor mici si mijlocii, in special din regiunea central si est-europeana, au avut o soarta asemanatoare.
Elementul de noutate din noul context este complexa operatiune de diversiune geopolitica orchestrata de la Moscova si Chisinau impotriva Romaniei. Pana si curcile rad de incercarea cusuta cu ata alba de a impiedica eforturile Bucurestiului de a integra tara noastra in Nato, cu ocazia Summit-ului de la Praga. Aceasta diversiune are insa un efect pervers, pentru ca ajuta Romania in vederea integrarii. Ai putea sa crezi ca de fapt este o mana de ajutor. Cum se explica acest paradox? Diversiunile venite dinspre Moscova si Chisinau au scos la iveala faptul ca serviciile de informatii ale fostului regim comunist totalitar nu au invatat nimic din propriile esecuri. Pe vremea cand a devenit clar pentru Kgb si Gru ca Urss pierduse Razboiul Rece pe dimensiunile competitiei militaro-strategice, ele au pus la cale planuri de salvare a comunismului. Din laboratoarele lui Andropov au iesit Gorbaciov, glasnost, perestroika, tactica de relativa toleranta fata de initiativele de independenta din "imperiul exterior ". Au fost inventii stralucite pana la un moment dat, iar Occidentul parea sedus de personalitatea reformista a lui Gorbaciov. Dar toate aceste strategii au dat gres. Comunismul s-a prabusit. Se spune ca ireversibil. Cu toate acestea, cei care au esuat atunci nu s-au impacat cu infrangerea. Chiar daca nu mai vor sa dea ceasul inapoi, in sensul reinstaurarii comunismului, ei vor sa recastige statutul de supraputere si sa redevina cele mai influente servicii secrete din lume. Laboratoarele lor au reinceput sa lucreze din plin, iar cateva din rezultate se vad: crearea Statului Mafiot Transnistria (care nu ar putea sa existe fara ajutorul Moscovei), castigarea alegerilor din Moldova de catre comunisti, tentativa de a impiedica Romania, Bulgaria, Slovacia de a se integra in Nato. Una din marile probleme pe linie de informatii ale acestor tari (nu numai a Romaniei) este pastrarea in functii si chiar promovarea vechilor ofiteri si agenti sub acoperire ai serviciilor totalitare. Aici nu este vorba doar de faptul ca aceste elemente au luptat operativ impotriva Nato, Sua, Germaniei, Marii Britanii, Cia, serviciilor secrete occidentale. Aceasta ne duce cu gandul ca multi dintre acesti lucratori aveau creierul spalat din punct de vedere ideologic, fiind adversari din convingere ai "sistemelor burgheze corupte ", ai capitalismului "inuman " si nu vor scapa niciodata de aceste mentalitati.
Mai grav decat cele de mai sus - daca poate exista ceva mai grav si uite ca se poate! - este faptul ca toate serviciile de politie politica din tarile comuniste au fost create de catre Nkvd si Gru, ele neincetand de a fi controlate pana in ultimul moment. Asa se explica de ce in decembrie 1989, de pilda, in Romania, Securitatea l-a tradat pe Ceausescu. Faptul ca dictatorul comunist Ceausescu nu mai merita sa ramana in functia sa si ca nici regimul comunist nu avea (nu a avut niciodata) legitimitate sunt alte chestiuni. "Cartitele " kaghebiste si gereuiste din serviciile de informatii, diplomatie, conducerea tarii, partidele politice, armata, procuratura, politie, jandarmerie sunt active si deosebit de periculoase. De altfel, Adrian Severin avea perfecta dreptate cand a intentionat sa divulge o parte din acele elemente. Din pacate, din motive care tin tot de penetrarea profunda descrisa, el nu a fost ajutat sa duca la capat ceea ce incepuse. Cum sa te integrezi in Nato cu un asemenea balast?
Occidentul s-a trezit insa. Din nou. In ciuda unei lungi traditii de naivitate politica si diplomatica, in cadrul serviciilor de intelligence, a structurilor de security, in armatele occidentale a existat o lupta neintrerupta impotriva adversarilor comunisti. Ea nu a incetat nici macar dupa prabusirea regimurilor comuniste, pentru motivul evident ca fostii adversari din serviciile de informatii si armata au continuat sa fie activi din punct de vedere operativ. Aceasta stare de vigilenta nu a incetat dupa 11 septembrie 2001, cand Rusia a ajutat Sua in razboiul din Afghanistan. Starea de vigilenta occidentala fata de China comunista, de pilda, nu a incetat dupa ce Nixon si Kissinger au facut apropierea de Beijing, pentru a lupta impreuna impotriva Urss. Aliantele temporare nu trebuie confundate cu interesele strategice pe termen lung. Faptul ca Occidentul nu s-a lasat inselat de campania de discreditare a Romaniei s-a vazut in recenta Rezolutie a Parlamentului Europei de la Bruxelles, care a condamnat incalcarea drepturilor omului de catre Guvernul de la Chisinau. Mai ramane ca si strategii din Nato sa convinga factorii de decizie politica de faptul ca, daca zona in care se afla Romania ar fi lipsita de importanta strategica si geopolitica, atunci nu ar mai exista diversiuni precum cele organizate dinspre Moscova si Chisinau. Poate ca o sa avem si din acest punct de vedere o sansa, din moment ce in jurul lui George Bush Jr. se afla cea mai stralucita echipa strategica din ultima jumatate de secol. Nici unul dintre acesti experti nu a fost si nu este simpatizant al Moscovei, ca pe vremea lui Clinton. Faptul ca Romania are acum o sansa in plus nu este o fatalitate, in sensul ca exista mereu gagaute la guvernare care pot face greseli compromitatoare.
Dan Pavel
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
