Ecologie
Opriti Prapadul!Opinii pe marginea reportajului"Rosia Montana - presimtirea unei catastrofe ",
de Horia Turcanu (F. As nr. 501)"Cei care au pus la cale un asemenea proiect sunt niste monstri "
Stimata Redactie,
Am citit cu infrigurare si groaza articolul "Rosia Montana - presimtirea unei catastrofe ". Pot sa spun ca am ramas cu o amaraciune si o tristete adanca in suflet. Nu se poate intampla asa ceva! E inadmisibil! Este efectiv un genocid spiritual. Sa distrugi niste locuri in care s-a nascut istoria romanilor pentru un pumn de galbeni?! Este revoltator! Cei care au pus la cale un asemenea proiect sunt niste monstri!!! Prin distrugerea acestui loc se va sterge o pagina superba din istoria si spiritualitatea romaneasca. Ma intreb: daca acele filoane de aur s-ar fi gasit in Elvetia, tot asa s-ar fi procedat? Sunt sigur ca economia romaneasca nu va avea de castigat de pe urma acestui diabolic proiect - marturie sunt atatea tepe pe care le-a luat din plin! Reluati acest subiect de interes national, deoarece sunt implicati mai multi factori, de pe urma carora va avea de suferit intreaga natiune. Inconstienta e mare la sarmanul popor roman.
Razvan Surcel
"Am putea semna un protest "
Sunt o fidela cititoare a revistei dvs. si m-a impresionat articolul despre Rosia Montana din nr. 501 al revistei. Credeti ca este posibil sa ajutam in vreun fel? Poate am putea scrie la Greenpeace (mai multi cititori, prin intermediul revistei) sau am putea semna un protest. Poate fiind mai multe voci, ne vom putea face auziti...
Cu stima,
R.M.
"Sa apelam la organizatiile ecologice mondiale "
Stimata redactie "Formula As ",
Citind articolul "Rosia Montana - presimtirea unei catastrofe " m-a cuprins mai intai furia, deznadejdea, apoi resemnarea - simtaminte binecunoscute noua, tuturor. Zi de zi suntem furati, mintiti, desconsiderati. Societati, chiar sectoare intregi de activitate au fost aduse in stare de faliment doar pentru a fi mai usor cumparate sau pentru comisioane substantiale. Dar noi, oamenii de rand, n-am zis si n-am facut nimic. Doar nu te poti lupta de unul singur c-o mafie care functioneaza perfect. Coruptia este prezenta la toate nivelurile acestei societati, opera desavarsita a epocii comuniste.
Apoi, am aflat cum lemnul din padurile noastre ia drumul Occidentului, pentru bani grei. Te doare sufletul atunci cand mergi prin tara si vezi munti despaduriti sau auzi de inundatii devastatoare.
Uciderea bestiala a bietilor caini, suflete nevinovate, a fost inca o picatura in cupa prea plina de amar. Acum nu mai putem sa ne uitam in ochii nimanui, fara un sentiment acut, de vinovatie. Un lucru e sigur: de unul singur nu poti face nimic. Dar doua milioane de oameni, cititorii dvs. fideli, pot face ceva? Nu stiu cum si ce-ar trebui sa facem, poate sa apelam la forurile internationale, la organizatiile ecologice mondiale. Imi doresc din tot sufletul ca dvs. sa reusiti, avand sprijinul nostru, sa impiedicati acest dezastru ecologic.
Sa-L rugam pe bunul Dumnezeu sa ne ierte pentru tot raul facut si sa ne ajute in aceasta grea incercare a noastra.
Cu stima,
Mihaela Cojocaru - Bucuresti
"Ma simt amenintat de ceea ce se pune la cale "
La ora la care scriu aceste randuri, cei mai multi cititori nu au parcurs inca articolul "Rosia Montana - presimtirea unei catastrofe " din numarul 501 al "Formulei As ". Fiind in Capitala, sunt privilegiat sa pot citi revista chiar de sambata. De vineri seara ma gandesc cum o sa ma scol a doua zi dimineata s-o cumpar si cum doamna de la chioscul de ziare mi-o si pregateste, de departe, vazandu-ma.
Va multumesc pentru semnalul de alarma pe care l-ati tras. La "auzul " lui si cunoscand cate ceva de prin zona Bradului - de unde sunt -, am hotarat, la ideea sotiei mele, sa va scriu urmatoarele randuri. Nadajduiesc foarte mult sa fie de ajutor in gasirea unei solutii "curate " pentru problema in cauza.
* * *
Desi locuiesc in Bucuresti, ma simt amenintat de ceea ce se pune la cale impotriva oamenilor si a locurilor din Muntii Apuseni, o zona relativ indepartata de "centru ". Dar astazi nu mai sunt distante care sa ne "ocroteasca ". Mai am un motiv pentru care va scriu, dar acesta este secundar. Sunt nascut in Muntii Apuseni si petrec, impreuna cu familia, aproape toate concediile acolo, unde primesc pace si putere pentru viata. Am colegi bucuresteni care, dupa ce vad pozele pe care le-am facut, imi spun ca acolo este un colt de Rai, carora li se aprind lumini in ochi dupa ce le povestesc despre acele locuri si cum am respirat natura lor. Stiu bine ca a fost o zona saraca; este o zona saraca. E vorba doar de saracie materiala, acea saracie care te face sa iei tot ce "zboara " ca pe o speranta, sa nu observi cum ti se impietreste sufletul. Este clar ca oamenii de acolo au nevoie de ajutor, ca cineva trebuie sa le intinda o mana - ca sa-i scoata din nevoi, nu sa-i bage si mai tare si... definitiv in mormant.
Zona ascunde minunatii geologice, radacini neimaginat de adanci si de viguroase ale istoriei noastre, privelisti care te amutesc si, peste toate, pace intr-o oaza de vesnicie. Sunt locuri pe care multi si le doresc sau si le-ar dori a le vedea. Pe langa intalnirile intre oameni, locurile acestea inseamna si dezvoltare economica de tipul agroturismului - dezvoltare economica "curata ". Cum va mai fi asa ceva posibil, atunci cand cianurile (a se citi otravurile) vor invada in mod real acele locuri? Cine va mai dori sa calce pe acolo? Cine va mai putea trai prin preajma? Si mai ales, ce fel de copii se vor naste acolo si ce viitor vor avea?
Putem admite ca revigorarea exploatarii aurului in zona a pornit dintr-un impuls de a ajuta cresterea economica in Apuseni, fara a urma insa o analiza responsabila a tuturor consecintelor. Nu trebuie sa "adormim ", crezand ca o astfel de catastrofa ecologica va afecta doar acea zona. Aceste lucruri se raspandesc in nenumarate feluri. A trai efectele unei astfel de catastrofe intr-o lume, si asa sufocata de poluare, este doar o chestiune de timp. Si nu mult!
Cred ca este foarte nimerita si fireasca, in cele din urma, comparatia a ceea ce se petrece acolo cu lupta dintre David si Goliat. Este genul de confruntare pe care o intalnim mereu, cu diferite ocazii si in diferite locuri in lume. Este, apoi, o confruntare plina de speranta, in ciuda deznadejdii care planeaza, pe moment, peste tot: David il invinge simplu pe Goliat. Dar David nu este singur, ci Domnul este cu el. Insusi Mantuitorul ne spune ca, daca am avea credinta cat un graunte de mustar, am muta muntii din loc. De fapt, nu noi i-am muta, ci chiar El, privind la credinta noastra.
Iata un pasaj, cu analogie evidenta, din confruntarea dintre David si Goliat (I Regi 17: 39-47): "Si s-a dezbracat David de toate acestea, si si-a luat toiagul in mana, a ales cinci pietricele lucii din parau si le-a pus in traista sa de pastor, si cu traista si cu prastia in mana a iesit inaintea filisteanului. Atunci a iesit filisteanul, inaintand si apropiindu-se de David; iar purtatorul lui de arme mergea inainte. Deci, cautand filisteanul si vazand pe David, a privit cu dispret la el, caci acesta era tanar, balan si frumos la fata. A zis filisteanul catre David: <<Ce vii asupra mea cu toiag si cu pietre? Au doara eu sunt caine?>>. Iar David a raspuns: <<Nu, ci mai rau decat un caine>>. Si a blestemat filisteanul pe David in numele dumnezeilor sai. Apoi a zis filisteanul catre David: <<Apropie-te de mine si voi da trupul tau pasarilor cerului si fiarelor campului!>>. Iar David a raspuns filisteanului: <<Tu vii asupra mea cu sabie, si cu lance, si cu scut; eu insa vin asupra ta in numele Domnului Savaot, Dumnezeul ostirilor lui Israel pe Care tu L-ai hulit. Acum insa te va vedea Domnul in mana mea si eu te voi ucide si-ti voi taia capul, iar trupul tau si trupurile ostirii filistene le voi da pasarilor cerului si fiarelor campului, si va afla tot pamantul ca in Israel este Dumnezeu; si toata adunarea aceasta va cunoaste ca nu cu sabia si cu sulita izbaveste Domnul, caci acest razboi este al Domnului si El va va da in mainile noastre ".
Ce-i de facut in acest caz este acum evident. Solutia este la Domnul Dumnezeul nostru, pe care sa-L rugam permanent, prin liturghii special oferite pentru rezolvarea acestei probleme si prin rugaciuni individuale, dar mai ales colective. Si aceasta nu numai in bisericile din partea locului sau rostite numai de oamenii locului. O problema atat de acuta si de asa amploare are nevoie de toate acestea, ca omul de aer. Biserica trebuie sa se implice in linia intai si nu ma indoiesc ca o va face, pentru ca acum este vorba de atacul furibund, (intotdeauna) fara scrupule, al domniei banului, al domniei materialului asupra spiritului.
In ceea ce priveste "Formula As ", cred ca este necesara o serie de relatari despre aceasta potentiala tragedie si evolutia ei, de genul celor din campania de aparare a cainilor comunitari.
Cu mult respect,
Mihai Popa
"Pe noi, cei din orasul Abrud, nu ne intreaba nimeni daca vrem sa fim otraviti? "
D-le Horia Turcanu,
Va scriem noi, un grup de abrudeni care locuiesc la o "aruncatura de bat " de Rosia Montana si mult mai aproape de comuna Corna, unde urmeaza sa fie depozitate, in aer liber, mii de tone de cianura.
Felicitari pentru articolul "Rosia Montana - presimtirea unei catastrofe ", articol obiectiv si bine documentat, din F. As nr. 501, 4-11 februarie 2002.
Pe noi, cei din orasul Abrud, nu ne intreaba nimeni daca suntem de acord sa fim otraviti, atat omul, cat si tot ce este viu sau misca pe o distanta de cativa kilometri? Se vede ca nu!
Unde si la cine sa mergem si noi cu "jalba-n bat ", ca nu dorim ca aceasta zona sa devina un desert in cel putin 20 de ani?
Dorim ca prin intermediul revistei dvs. sa-l intrebam pe d-l primar al Rosiei Montane care, veterinar fiind, stie (si daca nu stie, a aflat din articolul dvs.) ca 1 g de cianura omoara un bou. Atunci, sute de mii de tone de cianura ce mai lasa viu prin preajma?
Aceasta intrebare este valabila si pentru d-l ministru al Mediului. Cum se poate da o autorizatie de la Ministerul Mediului in aceste conditii? Si daca s-a dat, se poate anula pentru a se evita o catastrofa ecologica? (Avem si asa destule orase poluate: Zlatna, Calan s.a.)
Orice magazin, cat de mic, are nevoie de autorizatie de functionare de la Mediu, ca indeplineste toate conditiile pentru protejarea mediului.
Or, in cazul nostru, se vede ca se fac eforturi mari, de sus pana jos, pentru poluarea mediului, care v-a otravi si va transforma zona in desert.
Mai dorim sa-l intrebam pe acelasi primar: ce case si drumuri noi, ce scoli si ce parcuri vor supravietui otravirii? Si tot d-l primar spune, citam: "Legea minelor este clara. Vor fi expropriati, pentru ca exploatarea subsolului este o chestiune de interes national ".
Da, exploatarea subsolului! Dar suprafata, terenurile si casele sunt proprietate privata, care este aparata de Constitutie.
Firma "Rosia Montana Eurogold Corporation ", se spune in articol, a obtinut toate aprobarile posibile (si imposibile) sub rezerva consultarii populatiei. Deci, sa hotarasca populatia. In acest sens, tot acelasi primar spune: "S-a facut un sondaj de opinie... ". Dar, vorba reporterului, un sondaj de opinie nu e totuna cu un referendum. Da, sa se faca un referendum, la care sa participe si Abrudul, care va fi teribil de afectat daca acest proiect se va realiza.
Si nu intelegem ce-i cu atata graba in exploatarea totala a aurului nostru? In lume, orice tara isi exploateaza rational bogatiile subsolului (ca la noi, la nimeni). Un grup de abrudeni, care semneaza in numele apei, aerului, al vegetatiei, al animalelor si a tot ce este viu si vrea sa traiasca in continuare aici
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
