Ecologie
La Bucuresti au sosit Lebedele
In iarna grea, pe care primavara incepe sa o puna pe fuga, lasand in urma doar amintiri, bucurestenii au avut o surpriza ecologica de proportii: prezenta lebedelor printre troienele de zapezi. Atrase de intinsa oglinda de ape pe care o formeaza numeroasele lacuri din Capitala, frumoasele pasari au tesut caligrafii diafane, cu plutirea lor ireala, pe sub arcadele salciilor acoperite de chiciura. Fericiti ca natura le ofera din nou un miracol, pentru a le reaminti ca exista si ca nu poate fi intrecuta in frumusete, bucurestenii au infruntat zapada si frigul, pentru a admira si hrani delicatele lebede. O poveste reala, plina de poezie, al carei talc am incercat sa-l patrundem, adresandu-ne unor specialisti.
Angela Petrescu,
cercetator principal la Muzeul "Grigore Antipa "
"Daca vreti sa va bucurati de primavara care se apropie, duceti-va sa vedeti lebedele de pe lacurile din Bucuresti "
- In marile capitale istorice ale lumii, ca Viena sau Londra, lebedele sunt o sursa permanenta de admiratie pentru localnici si vizitatorii straini. De catava vreme, si Bucurestiul nostru li se alatura, macar din punct de vedere ecologic: pe lacurile orasului plutesc lebedele. Cum au venit ele aici?
- E vorba de o realitate imbucuratoare: Bucurestiul nostru, inzestrat de la natura cu multe lacuri naturale, ofera lebedelor conditii prielnice de viata, pe timp de vreme rea. Astfel, lacul din parcul Tineretului si cel din Herastrau le ofera, de cativa ani, adapost. In Tineretului, anul acesta sunt vreo 11 lebede, din specia Cygnus olor (numita si lebada de vara). Sunt o incantare! Si vreau sa va marturisesc ca am fost foarte multumita sa constat cum oamenii veneau sa le vada, sa se bucure de prezenta lor. Intr-o zi, am intalnit pe marginea lacului o familie: parintii isi adusesera copiii sa vada lebedele si ii invatau sa vorbeasca mai incet in preajma lor, de teama sa nu le deranjeze. Le hraneau cu paine si cu boabe de porumb. Insa, oricat de imbucuratoare, prezenta lebedelor printre noi e de scurta durata. De obicei, Cygnus olor cuibareste la noi in tara in Delta si pe lacul Razim-Sinoe. E o specie sedentara, nu migratoare, ca sora ei din America de Nord, si are obiceiul sa traiasca in familii. Dupa ce puii au crescut, parintii cu cei 3-7 boboci incep sa pelegrineze in cautare de hrana. Daca vremea este rea si apele ingheata, de cele mai multe ori orasele, avand temperatura mai ridicata, sunt cele alese pentru sejurul de iarna. Iar iarna aceasta a fost deosebit de grea pentru pasari! Tocmai de aceea, lacul din parcul Tineretului e o buna gazda. Mai bine zis, acea parte cunoscuta sub numele de lacul Cocioc care, avand izvoare naturale, nu ingheata. Daca vreti sa va bucurati pe deplin de primavara care se apropie, faceti o plimbare la lacul Pantelimon si va promit ca lebedele va vor oferi un adevarat spectacol si acolo!
- Daca in conditii de iarna, lacurile Capitalei sunt gazda preferata de lebede, de ce nu raman si pe timp de vara in Bucuresti?
- Raspunsul ne e oferit de chiar modul de viata al acestei pasari. In primul rand, in Bucuresti lebedele nu vor gasi niciodata conditii de cuibarire adecvate. Ca sa cuibareasca, au nevoie de un teritoriu pe care sa si-l apere si de mult spatiu, deoarece cuiburile sunt facute la distante mari unul de altul. Ambele sexe participa la construirea lor. Masculul alege locul si ridica fundatiile, iar femela il captuseste in interior cu fulgi. Vegetatia folosita este de obicei stuful si papura. De la an la an, cuibul poate fi refolosit numai daca ponta (depunerea oualelor) a eclozat cu succes. Daca ouale au fost pradate, perechea isi schimba locul de cuibarire. O data ce puii au venit pe lume, tatal ii ocroteste cu indarjire. E vorba de manifestarea comportamentului teritorial: masculul, cu aripile ridicate si cu capul dat pe spate, ia postura de aparator al teritoriului. Si il apara pana cand puii pot sa zboare.
Revenind la intrebarea dvs., cred ca e evident de ce cuibarirea lebedelor nu poate avea loc in Bucuresti: lacurile noastre - si asa pline de tot felul de obiecte care zac pe fundul lor sau plutesc pe apa - nu ofera vegetatia necesara. Nu vor putea niciodata sa fie acoperite de stuf sau papura, pentru ca atunci echilibrul ecologic al Capitalei, si asa precar, s-ar strica si mai mult. Insa aceasta lege a naturii ar trebui sa ne faca de doua ori mai fericiti cand lebedele vin in vizita: sa ne dorim sa le primim cum trebuie, admirandu-le si dandu-le cate ceva de mancare!
- Ca sa fim gazde cat mai primitoare, ar trebui sa stim si cu ce se hranesc lebedele si mai ales cum...
- Frumusetea si gratia lebedei au inspirat unul dintre cele mai incantatoare balete ale lumii, "Lacul lebedelor " al lui Ceaikovski. Ce semnifica in realitate dansul lebedei?
- Asa cum am mai spus, lebedele traiesc o adevarata viata de familie, cu tata, mama si copii. Dupa al doilea sau al treilea an de viata devin mature si fiecare mascul incepe sa-si caute perechea. Faimosul dans al lebedei inseamna curtare, imperechere si mentinerea perechii. Din start, trebuie spus ca este deosebit de important sa existe legaturi ferme intre parteneri. Pentru a asigura acest lucru, curtarea este inceata si demonstratiile au o mare semnificatie. Totul incepe prin asa-numitul salut de curtare: capetele se intorc unul spre celalalt, piepturile se ating - spectacol pe care il putem vedea de cum se termina toamna. Cea mai importanta demonstratie e ceremonia triumfala, care are loc numai dupa ce perechea a fost aleasa si un rival a fost inlaturat. Aripile sunt ridicate in aer si se zbat, penele de la gat se zburlesc la ambii parteneri, iar strigatele de chemare sunt din ce in ce mai dese. E un "dans " frumos si complex, care merita urmarit! Si mai tin sa specific ca aceeasi postura este abordata de mascul si in semn de amenintare.
- In ciuda desavarsitei ei frumuseti, lebada a intrat intr-un mit menit sa discrediteze imaginea Romaniei: povestea tiganilor care la Viena au transformat-o in friptura. Este lebada comestibila? Cartile de bucate nu ne ofera retete din carnea ei...
- Poate ca o sa fiti surprinsa, dar lebada s-a mancat intr-o anumita perioada. Era chiar piesa forte a banchetelor! Pana cand a fost introdus curcanul din America, prin secolul al Xvi-lea. Incet, dar sigur, noul sau rival a inlocuit-o cu succes. Trebuie spus insa ca aceste retete aveau un mare secret: numai puii de lebada erau folositi si numai in lunile octombrie si noiembrie, cand sunt inca foarte mici. Carnea de lebada e foarte tare, nu se poate manca. Tocmai de aceea ma indoiesc ca acest "mit " modern a fost, intr-adevar, real.Roxana Stoian
Ce nu stim despre lebede:
Lebeda are un trecut regal. Prin secolul al Xii-lea, in Europa Occidentala exista o celebra ceremonie anuala de marcare a lebedelor (prin crestaturi pe partea superioara a ciocului). Toti proprietarii de lebede de pe apele publice erau obligati sa le marcheze, exemplarele neinsemnate ramanand in proprietatea Coroanei, care percepea pentru fiecare pui o taxa de 12 penny. Traditia era atat de puternica, incat ulterior au aparut si companii responsabile cu marcarea: Dyers si Vintaers. Elaborarea diferitelor ordonante, legi si statute - consemneaza stima solemna in care erau tinute lebedele.
Lebedele au fost vanate mult timp pentru piele, care era materie prima in confectionarea de portofele, jachete si palarii. Penele erau folosite ca tocuri de scris. In Islanda a existat chiar moda posetelor din picioare de lebada. Insa de departe cel mai elegant si costisitor accesoriu obtinut din pene de lebada este boa (fularul de pene) care facea ravagii la Hollywood!
La ora actuala, in Romania exista intre 400 si 1000 de perechi de lebede, din speciile Cygnus olor si Cygnus cygnus. In captivitate, lebedele pot trai 20, chiar 30 de ani. Din nefericire, in libertate viata lor este cu mult mai scurta. Principalele cauze care le scurteaza viata sunt accidentele, foamea, vremea neprielnica si bolile. Cei mai expusi sunt puii. Rata mortalitatii in primele patru saptamani este mare. Din 1000 de pui, 96% mor pana la 10 ani, o singura lebada supravietuind 19 ani. La lebada muta, accidentele de zbor sunt principala cauza a mortalitatii. Lebedele zboara cu o viteza de 50-80 km/ora. Pasari mari, isi schimba greu directia de zbor, iar pentru ca au o vedere frontala slaba, cu greu observa si fixeaza un obstacol care le apare in cale. De aceea, adesea intra in coliziune cu poduri, cladiri si fire de inalta tensiune. Dupa migratie, din 1000 de exemplare supravietuiesc doar 65%.
Lebedele zboara in stoluri in forma de "V ", in care se asociaza de obicei 2-3 familii. Grupul este condus de un mascul mai batran si cu experienta, care e inlocuit din cand in cand de unul mai tanar - efortul depus e foarte mare pentru ca "taie " pur si simplu aerul. Primele pleaca pasarile tinere sau cele care nu au avut succes in reproducere. Multe dintre ele se intorc an de an in aceeasi zona. Odata zonele de cuibarit parasite, agresivitatea le scade (de aceea lebedele din Bucuresti sunt asa de prietenoase).
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
