De Ziua Indragostitilor,
Directia 5 - intre "cadanele" pop-dance
Inghesuiala mare de Ziua Indragostitilor, la Sala Palatului. Intre baloane, inimioare, lumini si uriase ecrane de proiectie, formatia Directia 5 le-a oferit admiratorilor ei "Primul Meu Sarut" - un spectacol dedicat victimelor lui Cupidon. Toata lumea e de acord ca, dintre toate trupele, cea a lui Marian Ionescu detine monopolul celor mai bune piese de dragoste din ultimii ani. Surpriza serii a venit insa din partea lui Cristi Enache, solistul trupei, care a cantat in duet cu cele mai bune zece voci feminine ale momentului (in ordine alfabetica): Ana-Maria, Andra, Andreea (Blondy), Cristina (Blondy), Giulia (Candy), Luminita Anghel, Nadine, Raluca (Angels), Raluca (Nitro), Delia (N&D). Ele au interpretat zece dintre cele mai sensibile piese ale grupului, fiind selectate pe criterii exclusiv muzicale (voce), si nu neaparat estetice - cum au tinut sa precizeze membrii trupei (desi recunosc ca toate sunt "una si una"). In cele aproape trei ore de concert, Directia 5 a cantat piese de rezistenta din repertoriul sau, precum si piese noi pentru stagiunea aceasta. Costumele de scena au fost semnate de Doina Levintza, cea care se va ocupa de tinutele membrilor formatiei de acum incolo, pentru toate evenimentele in care vor fi implicati. Concertul a fost inregistrat si va fi oferit fanilor, cu ajutorul casei de productie Media Services, sub forma unui album live (Cd si Dvd), cel mai tarziu luna viitoare. La sfarsitul concertului, desfasurat sub titlul "Primul meu sarut", in exclusivitate pentru "Formula As", Marian Ionescu si Cristian Enache - liderul si respectiv solistul vocal al formatiei Directia 5 - au rememorat anotimpul primelor iubiri.
Marian Ionescu
"Important e sa te lasi vrajit!"
"Primul meu sarut? Pe la 15 ani, cu o colega de clasa. Pluteam si eram indragostit, cel putin asa credeam pe-atunci. Dragostea inseamna, cu siguranta, o armonie sufleteasca si emotionala de care avem nevoie cu totii, pe tot parcursul vietii. Cu atat mai mult, au nevoie artistii, pentru a le sustine starea creativa. Eu, cel putin, cand compun, am nevoie de emotiile pe care ti le da starea de indragostit. Cu mare greutate as putea reproduce in piesele mele aceasta emotie, daca n-as trai-o intens si intr-un mod cu totul special. Dragostea are, fara doar si poate, si o parte de suferinta, dar si asta te ajuta sa te innobilezi, sa te cunosti, sa te purifici, sa te pozitivezi. Dragostea nu e deloc un lucru desuet si le-as spune tinerilor, fanilor nostri, ca este extrem de important sa-ti cladesti aceasta stare interioara numita iubire, nu numai fata de semenii tai, ci fata de tot ceea ce te inconjoara, fata de tot ce a lasat Dumnezeu pe pamant. Daca reusesti sa te <<mobilizezi>> in felul acesta, te poti desprinde mai usor de lucrurile urate si negative, inerente existentei cotidiene. Este extrem de important sa te lasi vrajit!"
Cristi Enache
"Dragostea nu te cauta, te loveste!"
"Am 26 de ani (ii voi implini curand, pe 26 martie), dar, desi s-a intamplat de mult, tin minte cand am sarutat prima oara o fata. Aveam 14 ani, a fost o experienta pur senzitiva si intamplatoare, cu o colega de clasa. Imi amintesc cu drag momentul acela. Dragostea? Vine destul de des. Nu sunt o persoana labila emotional, dar nici foarte rezervata. Atunci cand <<se aprinde focul>>, ma arunc cu capul inainte (sunt Berbec!). Ma mai si lovesc, uneori, dar asta e natura umana - trebuie sa ne dam frau liber sentimentelor, nu? Dragostea nu te cauta, te loveste! O spun din experienta! Multi dintre cei care iubesc cantecele noastre se intreaba daca versurile mele sunt inspirate din viata personala. Ei bine, absolut toate textele pe care eu le alatur compozitiilor lui Marian Ionescu sunt inspirate din experientele mele emotionale. E adevarat ca noi avem o priza mai mare la publicul feminin, dar si baietii, cand se indragostesc, chiar daca nu vor sa recunoasca, tot dau cu capul de pereti si asculta piesele noastre in timp ce plang dupa iubita pe care au pierdut-o. Eu nu cred in sfincsi!"Corina Pavel
Medeea Marinescu
Intre Aristizza Romanescu si Julieta
Nici nu mi-a trecut bine tracul premierei cu "Leul in iarna", ca am si celebrat inca o mare sarbatoare a scenei: "Anul Caragiale", cu un spectacol inspirat din schitele si momentele maestrului, dramatizate si regizate de Gelu Colceag. In "Moftangii si moftangioaice" eu sustin un moment din biografia marii actrite Aristizza Romanescu, si anume - debutul ei pe scena unui... cabaret. A debutat cu un amuzant cuplet de revista si, cand a vazut-o Caragiale, a si angajat-o la Teatrul National. Fler de autor genial! Eu cant si dansez la Unionul reconstituit pe scena cu admirabila fantezie si acuratete, de Liliana Cenean si Stefan Caragiu. Interpretez cupletul scris de celebrul I.D. Ionescu si jucat - de cine credeti? - de Mihai Calin. Conu Iancu e adus in scena, uluitor de asemanator in totul, de catre tanarul si talentatul meu coleg Vlad Ivanov. Muzica, in stilul epocii, e cantata live de o mica orchestra in care au fost introduse si instrumente din acea vreme. Celebrul erou al schitelor, Mitica, e sustinut de Tomi Cristin. Spectacolul e gandit pe doua planuri: cel al micilor scene dramatizate si cel al cabaretului de la Union, unde se distreaza moftangiii si moftangioaicele, creionate in aqua forte de genialul dramaturg. Ma antrenez sa ma intalnesc si eu cu una din ele, cu Zita din "O noapte furtunoasa", montata tot la National, de Felix Alexa. Tot in primavara aceasta, voi interpreta la teatrul din Brasov un personaj fabulos: Julieta. Dupa cum vedeti, traiesc in emotii continue.
Valentin Uritescu
Viata merge mai departe
Slava Domnului, joc stagiune de stagiune, ca la inceput, in "63, cand am pasit in actorie. E mare lucru pentru cineva care-si propusese sa se retraga la tara, sa creasca albine si sa scrie o carte a vietii lui, cu necazuri si bucurii. Dar acum, acel refugiu pe care-l visam, casa de la Vinerea, nu mai este a noastra - a fratelui meu si a mea. A trebuit sa o vindem, incercand sa salvam viata nepoatei mele in varsta de 18 ani, lovita naprasnic de leucemie. Cu toate eforturile, spre disperarea tuturor, fata s-a prapadit in ajun de Craciun. Dupa aceasta cumplita lovitura, ma refugiez in teatru - "masca durerii", cum frumos ii spunea cineva, dar si izvor de bucurii, pentru noi toti. Reluam "Nunta lui Krecinski" (pentru rolul compus de mine in acest spectacol de mare succes, am fost onorat cu o nominalizare la premiul Uniter, alaturi de Stefan Iordache - castigatorul - si de Marcel Iures). Alaturi de maestrii primei scene a tarii, Radu Beligan, Gheorghe Dinica si Marin Moraru, am si eu in "Tache, Ianche si Cadar" un rol micut, pe care-l fac cu tot dragul. Intru in repetitii si in piesa "Districtul celalalt" - o drama scrisa de un autor sarb, in regia lui Horia Popescu. Si ma asteapta si un film regizat de Serban Marinescu, dupa scenariul lui Dumitru Radu Popescu: joc un tigan din trioul hazos pe care-l formam impreuna cu marii interpreti Gheorghe Dinica si Dorel Visan.Alice Manoiu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
