Draga "Formula As"...Opinii pe marginea textelor publicate in revista"Sa nu se mire tovarasii guvernanti daca tarisoara asta va ramane pustie"
Stimata doamna Sanziana Pop,
Mergand in vizita la parintii mei (care sunt "devoratori" ai revistei dvs.), mi-a picat in mana ziarul cu nr. 489/5-12 noiembrie 2001. Rasfoindu-l, am ramas uimit de articolul semnat de colegul dvs. Florentin Popa, intitulat "Stiinta romaneasca, intre miracol si tradare - Imunomod, un medicament de exceptie, pe drumul exilului". Impresia pe care acest articol mi-a lasat-o a fost una de extrema indignare in fata nepasarii si a rea-vointei oamenilor in mainile carora se afla deciziile in aceasta tara.
Realizarea acestui medicament, care trateaza atat de multe afectiuni, nu numai ca e demna de luat in seama, dar trebuie sa fie o prioritate in cercetarea romaneasca (fiind vorba de sanatatea a mii de oameni). E usor sa spui "nu sunt bani" si sa tai aripile unui om care a pus suflet, ani si ani de munca, pentru binele semenilor. Cei care nu vor sa-i dea importanta uita ca, poate, intr-o buna zi vor avea nevoie de acest leac si nu cred ca vor mai gandi la fel. Nu e destula suferinta, mizerie si saracie in tara asta? Sa nu se mai mire tovarasii guvernanti ca, daca se continua tot asa, tarisoara asta va ramane pustie. Toate geniile si spuma intelectualitatii vor lua drumul exilului. Ne meritam soarta!!!
Am vrut sa va cer acordul dvs. de a trimite citate din acest articol catre posturile de televiziune din tara, cu speranta ca poate nu e prea tarziu si se mai poate face ceva. Am incredere in sufletul mare al romanilor si sper ca visul doamnei doctor sa devina realitate si acest produs sa fie lansat acolo unde s-a nascut. Cu stima,
Cristian G.
"Cine Le da dreptul ca aceasta mondializare sa fie facuta cu forta?"
Buna ziua "Formula As",
Ma numesc Clement Catalin si va scriu dintr-un impuls de moment, in urma citirii articolului d-lui ec. Turcu Vasile ("Atentatele teroriste din America, o decizie politica?"), asa ca va rog sa-mi scuzati eventuala dezlanare a ideilor si (probabil) stilul. Ce m-a frapat in articolul citat mai sus este claritatea cu care autorul vede intreaga situatie: este singurul (pe care eu personal il stiu) care sa fi pus punctul pe "i", adica a spus ca si atentatul petrecut pe 11 septembrie in Sua ar putea fi o masluire a adevarului de catre puterile lumii (o gigantica si dureroasa manipulare a opiniei publice, cu intaietate cea americana si apoi cea mondiala), in scopuri - spun eu - neortodoxe, dar... dansul este de acord cu mondializarea, motivand ca "scopul scuza mijloacele". Cum poate fi? Cine Le da dreptul ca aceasta mondializare catre care ne indreptam oricum (Coca-Cola, McDonalds, Internet, telefonia mobila etc.) sa fie accelerata impotriva firii, sa fie facuta cu forta? Si cu ce scop? (Acest Le ii desemneaza pe Ei, cei care conduc destinele lumii si care nu sunt in mod sigur guvernele statelor). In opinia mea, mondializarea este opusa cosmopolitismului (orice ar spune mai-marii lumii sau analistii social-politici). Daca cosmopolitism inseamna o convergenta de valori, o emulare, o impletire de fire in care insa fiecare isi pastreaza culoarea (si vreau sa dau drept exemplu insusi New-York-ul - acest Babylon modern, unde exista un cartier italian, unul chinezesc, fiecare cu specificul si amprenta sa inconfundabila, dar integrate in unitatea marelui oras), in mondializare culorile se sterg pana devin gri. De fapt, ea inseamna guvern unic peste o masa uniforma de indivizi care Gandesc La Fel.
Acestea fiind spuse, v-as ruga sa-mi dati o adresa de e-mail a domnului economist. Poate, furia trecandu-mi, ii voi scrie mai putin patimas, dar mult mai argumentat.
Va multumesc si inca o data va cer scuze.
Catalin Clement
"Luati-va putin de anglofonii nostri"
Draga "Formula As",
Draga d-na Silvia Kerim,
Ne place ce scrieti si ce spuneti. Fiindca sunteti citita si ascultata, v-am propune "sa va luati" putin de anglofonii nostri de la toate posturile de radio si Tv (cu exceptia Bbc) care maltrateaza limba romana, si fonetic, si tematic. Exemple: 1. Pronuntarea englezeasca a alfabetului romanesc: "dabaliu", "keifar", "gi-em-ti", "di eici el", "eici bi au", "giunior", "Daiana" etc. 2. Traducerea (preluarea) la "furculition" a unor cuvinte: "secretar" in loc de ministru; "bord" in loc de consiliu director; "expectatii" in loc de asteptare, speranta; "excelenta" in loc de perfectiune, merit, virtute; "oficial" in loc de functionar, reprezentant; "determinare" in loc de hotarare; dupa cum se "cunoaste" in loc dupa cum se stie; "a reitera" in loc de a reafirma etc. etc. 3. Maimutareli ca "Va dorim o seara excelenta, perfecta, nemaipomenita, fantastica, delectanta". 4. Impolitete "grasa" prin folosirea pers. a Ii-a singular ori numai a numelor de familie: Iliescu, Constantinescu, Nastase etc. Lista este fara sfarsit. Bazaconiile de mai sus se aud zilnic.
Cu stima,
Niste cititori ascultatori
"Citeam despre Popicu si am uitat sa cobor din metrou"
Redactie minunata,
In fiecare sambata, cand ma duc la piata, cumpar revista. Ma stie vanzatorul de la taraba si nici nu ma mai intreaba ce doresc. Seara, dupa ce termin treburile casnice, o rasfoiesc sa vad ce subiecte mai dezbat dragii nostri redactori. Duminica dupa-amiaza, imi deschid scaunul pliant pe balcon, printre florile mele dragi, si incep sa citesc. Sufar pentru cei in necaz, ma bucur pentru altii. Dar cel mai mult imi plac articolele de suflet, despre oameni si problemele lor, rubricile "Societate" si "Acasa". Sau cele despre meleagurile noastre minunate pe care nu le stim pretui. Sincera sa fiu, uneori imi doresc sa se faca mai putina publicitate despre frumusetile tarii, pentru ca stiu ca asa, acestea ar fi vizitate de cei iubitori de frumos si nu de snobi. Si mai stiu ca acolo unde intervine asa-zisa "civilizatie", piere salbaticia si frumusetea locurilor. Doamne, nu lasa sa se intample asa ceva cu tara noastra! Uite ca am deviat de la subiectul propus!
Nu reusesc niciodata sa citesc toata revista duminica, asa ca a doua zi o iau cu mine si pe drum, in metrou, mai citesc un pic. Sincera sa fiu, imi tresalta inima de bucurie cand citesc articolele doamnei Teposu sau ale d-nilor Bogdan Lupescu, Ilie Tudor, Florentin Popa, Marius Petrescu... Nu vreau sa nedreptatesc pe nimeni. Toata revista este pentru mine o incantare. Nu o termin de citit asa de repede pentru ca de fapt sorb fiecare cuvant citit. Asa, mai prelungesc placerea si mai citesc si marti in metrou. Azi, citeam despre Popicu (in minunatul reportaj realizat de Bogdan Lupescu) si aveam un nod in gat, iar inima imi batea cu putere, ma vedeam acolo, printre ceterasi, jucand impreuna cu ei, cantand impreuna cu ei... si am uitat sa cobor din metrou. M-am amuzat de intamplare si inca o data mi-am spus: cat de frumos scriu acesti oameni, cum ne fac sa visam si sa traim impreuna cu alti romani, din alte colturi de tara. Bravo!
Numai bine va doresc, urari pe care le-ati auzit de atatea ori si tot binele din lume. Sa aveti parte de bine dupa minunile pe care le infaptuiti. Cu Dumnezeu inainte,
Olga Ioan
"Am un fiu de 9 ani si as dori sa-i arat la fata locului adevaratele traditii romanesti"
Stimata redactie a "Formulei As",
Irina Wolf - Viena
"Sa n-o lasam pe d-na dr. Ionascu sa plece!"
Stimata redactie, oameni buni si inimosi,
Va salut din toata inima si cu multa caldura pentru conduita si opera dvs. de bine! Duceti binele pana la capat si nu lasati sa se intample aceasta monstruozitate! Ma refer la articolul despre Minunea intitulata Imunomod si "parintele" sau dr. Elena Ionascu!
Ce putem face noi, romanii amarati, macinati de nevoi, saracie si multa boala? Cum putem impiedica instrainarea marilor noastre valori intelectuale si a creatiilor lor, adevarate panacee? Oameni buni, treziti-va! Haideti sa urmam indemnul redactorului acestui articol (d-l Florentin Popa) si sa nu tinem seama de semnaturi si stampile! Sa ne strangem un mare Suflet si o mare Inima si sa pastram Imunomodul langa noi. Sa n-o lasam pe d-na dr. Elena Ionascu sa plece! E a noastra! Ne-am saturat de necazuri si mizerie! Pentru a cata oara trebuie sa se repete istoria? Sa nu permitem ca d-na dr. Ionascu sa devina "al doilea dr. Paulescu"!
Nu suntem egoisti! Din negura vremurilor, poporul roman a fost binevoitor si ospitalier! Dar... Imunomodul este al nostru! Macar din acest punct de vedere romanii pot fi niste oameni fericiti! Lasati-ne sa fim sanatosi! Si fericiti! Fericirea este singurul lucru care se dubleaza cand il imparti la doi! Si de catva timp, Fericirea = Imunomod! Langa noianul de defecte, romanii alatura si cateva calitati! Suntem temerari, perseverenti, drepti si bravi in fata vicisitudinilor vremurilor, neclintiti in fata dusmanului si, mai ales, iubitori de tot ce este... romanesc! Deci si de... Imunomod! Preferam sa fim saraci, dar fericiti! Lasati-ne saraci, plini de necazuri si nevoi, garboviti de greutati, dar nu ne luati Fericirea! Nu ne luati Viata! Nu ne luati Imunomod!
Dora Luca - Bucuresti,
e-mail: palamodi@hotmail.com
"Sunt impresionat de pozitia intransigenta a distinsului actor Nicu Constantin"
Ma numar si eu printre sutele de mii de cititori ai minunatului As si nu de putine ori am gasit in paginile sale articole de foarte buna calitate, care prin continutul lor mai pun mana pe rana si ne fac sa avem speranta ca cineva inca mai iubeste "fagurele de miere" - limba noastra romaneasca. Sunt impresionat profund de pozitia intransigenta pe care a luat-o distinsul actor Nicu Constantin impotriva celor care batjocoresc arta, poezia si muzica. Aceasta plaga de incultura ce se intinde ca o pecingine urata ne aduce atata rau, ca, de-am putea sa-l masuram, ne-am ingrozi! Nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa nu-i mai cunoastem pe cei care au fost alaturi de noi o viata intreaga. S-au schimbat. Nu-i mai cunoastem nici pe copiii nostri, care au devenit niste straini fata de vorba dulce si frumoasa pe care am invatat-o de la mama; ne este aproape imposibil sa intuim unde vor ajunge, daca-si insusesc asemenea "produse culturale".
Va doresc un an bun, sanatate si numai bucurie dvs. si intregului colectiv care munceste cu adevarat pentru raspandirea culturii.
Mircea Voican
"V-as ruga sa publicati o fotografie mai mare a Icoanei"
Va multumesc pentru publicarea articolului despre Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului de la Biserica "Icoanei". V-as ruga din suflet sa publicati o fotografie mai mare si mai clara a Icoanei. Eu o cunosc si o iubesc: este cea mai frumoasa icoana pe care am vazut-o vreodata si intr-adevar are multa putere. De aceea, ar trebui ca prin intermediul dvs. sa o vada toata lumea.
Va urez sa apareti multi ani de acum inainte. La multi ani intregului colectiv si sa fiti mereu primii. La multi ani si multe impliniri si celor doi preoti de la Sfanta Biserica a Icoanei.
Constanta T. - Bucuresti
"Mie imi da mana sa fiu mandra ca sunt romanca"
Stimata redactie,
Nu stiu in ce masura va intereseaza comentariile de la cititori pe marginea articolelor publicate in revista dvs., imi incerc totusi norocul. Textul care m-a indemnat sa-mi spun si eu parerea este "Va pare rau ca v-ati nascut romani?", al Roxanei Stoian. Eu n-am fost, desigur, socata de intrebare, nu mi s-a parut aberanta si nici specific romaneasca.
Locuiesc de aproape sapte ani in Canada si am vizitat de curand Romania. Dupa aceasta vizita, pot sa va spun ca da, mie imi da mana sa fiu mandra ca sunt romanca. Dar pe de alta parte, ma uit in jur si ma intreb cum ar fi fost, daca as fi avut sansa de a ma naste aici. Cum ar fi fost sa nu trebuiasca sa iau viata de la inceput, la 38 de ani. Cum ar fi fost sa nu ma lupt si acum cu handicapul de a folosi o limba straina si nu cea materna.
Marea majoritate a romanilor pe care ii cunosc aici, in Canada, se mandresc cu Romania. Dar povestiti despre mandrie pensionarilor din tara, care fac foame si frig, pentru ca nu le ajunge pensia, povestiti despre mandrie nepotului meu, care a terminat facultatea anul trecut si nu are nici o sansa sa gaseasca o slujba in domeniul pentru care s-a pregatit. Povestiti despre mandrie fostei mele colege care, dupa 30 de ani de munca de inginerie, trebuie sa mai gaseasca o jumatate de norma pe undeva, fiindca nu-i ajunge pensia. Povestiti despre mandrie fostului meu coleg, care are acum vreo trei slujbe, lucreaza practic zi-lumina, sapte zile pe saptamana si se considera norocos, pentru ca are unde munci. Va va crede cineva?
Va multumesc pentru atentie,
Alis Dumitrescu
"Dumnezeu nu ne cere imposibilul"
Salut intreaga redactie!
Imi pare nespus de bine ca la rubrica "Forma maxima" am gasit un articol despre post. Au fost si alte tentative de a prezenta postul, dar articolele aratau mai multa grija pentru trup decat pentru suflet. Acest articol vorbeste insa doar despre postul sufletesc, care pare mult mai important, de fapt e cel mai important. Pana la urma, si stiinta constata ca Dumnezeu e mai presus de tot si de toate, si prin El si la El gasim toate solutiile. Cred ca, in locul curelor de slabit care au invadat revista atata timp, ar trebui sfatuite cititoarele sa manance de post in zilele randuite de Biserica, iar in celelalte zile sa manance cumpatat. Daca vointa le e slaba, solutia e sa se roage de cate ori le vine pofta aceea nebuneasca dupa anume alimente. Cedand, nu vor face decat sa fie sclave stomacului si sa fie asemeni animalelor. Dar omul nu este un animal, pentru ca gandeste si se poate detasa de anumite porniri instinctuale.
Si postul trupesc are rolul lui (totusi, imbuibarea cu mancare de post nu e decat o alta forma de lacomie), dar rolul mai important il are postul sufletesc. Dumnezeu nu ne cere imposibilul, Dumnezeu cere ceva absolut normal: sa fim buni. V-ati imaginat vreodata o lume doar cu oameni buni? Pare ceva de neatins, o utopie. Si cand te gandesti ca asa ceva ar fi posibil!
Ii multumesc d-lui Ilie Tudor pentru acest articol si sper ca in apropiatul post al Sfintelor Pasti va mai scrie si altele, mai ales pentru imbarbatarea celor care si-au propus sa urmeze o cale mai buna, cu Dumnezeu alaturi.
Manuela Anton - Bucuresti
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
