"Romania, prietenoasa tara din Carpati"
La sfarsitul saptamanii trecute, in Bucuresti, saloanele Cercului Militar National au gazduit un eveniment cultural pe cat de discret, pe atat de neobisnuit prin semnificatiile sale morale. Firma "Royal Consulting" S.R.L. a lansat mini Cd-Rom-ul intitulat "Romania, the Friendly Country in the Carpathians". De dimensiunile unei carti de vizita, avand o durata de noua minute, mini Cd-Rom-ul infatiseaza, intr-un amestec foarte bine dozat de imagini cinematografice, cateva dintre frumusetile turistice, istorice si religioase ale tarii noastre. Fondul muzical este asigurat de trei cantece din folclorul romanesc, interpretate de cunoscuta solista de muzica populara Ionela Prodan, care a fost prezenta la lansare si in calitatea sa oficiala de director al Directiei de Educatie Permanenta si Civilizatie Traditionala, din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor. Pe langa frumusetile deja cunoscute ale unor colturi de tara, mica naratiune cinematografica prezinta si cateva imagini emotionante ale satului romanesc, cu traditiile si cu obiceiurile sale arhaice, impreuna cu ilustrarea minunatului port popular taranesc. La conferinta de presa ce a fost organizata cu prilejul lansarii, d-l Dieter Stanzeleit, presedintele Consiliului de Administratie al Societatii "Royal Consulting", a anuntat ca firma sa doneaza cele 2500 de exemplare ale mini Cd-Rom-ului, chiar in acel moment, in mod public, Romaniei - mai exact Presedintiei, Guvernului, Parlamentului si Patriarhiei Romane -, pentru a le distribui in strainatate, prin intermediul misiunilor diplomatice, centrelor culturale, bisericilor romanesti din diaspora, ca si prin intermediul contactelor personale directe, la nivel oficial, cu scopul de a imbunatati imaginea Romaniei in lume si de a face lobby cultural pentru tara noastra, in vederea integrarii europene si euro-atlantice. "Dorim" - a incheiat d-l Dieter Stanzeleit - "ca toate cancelariile occidentale sa descopere bucuria de viata si energia oamenilor de aici, dorinta lor de a cladi, pe bazele existente, o Romanie moderna, dar curata ecologic si moral, atragatoare pentru turisti si investitori, pastrand frumusetile naturii nealterate si mentinand impresionantele traditii mostenite." La randul sau, directorul general al firmei, d-l Cristian Geamanu, a afirmat ca "Royal Consulting" are in pregatire un proiect mai amplu de promovare a imaginii Romaniei peste hotare, ce include editarea unui album fotografic, a mai multor casete muzicale cu folclor romanesc, tiparirea unor pliante bine informate si a catorva carti in limbi straine. In fata numeroasei audiente, directorul general Cristian Geamanu a facut precizarea - magulitoare pentru revista noastra - ca acest proiect se inspira din maniera de promovare a imaginii Romaniei in lume pe care o practica pe Internet saptamanalul "Formula As"! Domnia sa a adaugat ca o asemenea strategie nu urmareste nici un beneficiu financiar pentru firma "Royal Consulting", ci este consecinta directa a legaturilor profunde dintre proprietarul firmei, d-l Dieter Stanzeleit, si tara noastra, fata de care acesta are o slabiciune iesita din comun. Dupa prezentarea mini Cd-Rom-ului, ce a fost proiectat pe un ecran mare, instalat intr-unul dintre saloanele Cercului Militar National, a urmat un cocktail la care am avut surpriza sa aflam ca societatea "Royal Consulting" va implini, nu peste multa vreme, sapte ani de la infiintare si ca aceasta data coincide cu stabilirea definitiva in Romania a d-lui Dieter Stanzeleit, care si-a luat cetatenia romana si a trecut la religia ortodoxa, pentru ca in venele sale curge si putin sange romanesc... Semnificatiile morale inedite ale acestui eveniment, pe care le-au remarcat majoritatea ziaristilor prezenti, se refera tocmai la faptul ca un cetatean roman de origine germana iubeste atat de mult Romania, incat isi cheltuie banii personali pentru promovarea imaginii tarii noastre in lume, gest despre care credem ca este fara precedent in societatea romaneasca de astazi!! La lansarea mini Cd-Rom-ului "Romania, the Friendly Country in the Carpathians", au participat numeroase personalitati politice, ziaristi de la toate posturile de radio si televiziune - pe langa presa scrisa -, inclusiv posturile internationale Bbc si Rfi, alaturi de atasati culturali ai diferitelor ambasade din Bucuresti. Nu putem incheia inainte de a-i adresa si noi un salut afectuos "romanului" Dieter Stanzeleit: "Bine ati venit acasa, in <<prietenoasa tara din Carpati>> si va multumim pentru tot ceea ce faceti!".Marius Petrescu
Ce vor sa vada in Romania turistii occidentali?George Buliga"Nu este o lozinca sau un cliseu: marea noastra valoare sta in traditie. Asta cauta oamenii care vin pentru prima oara la noi"- Impresiile unui ghid turistic, aflat la inceput de drum -
Turismul este vazut, de o bucata buna de vreme, drept o posibila cale de salvare economica a Romaniei. Specialistii nostri au incercat si incearca solutii dintre cele mai diverse: de la privatizare in masa la "Dracula Land", de la agroturism la atractii de o zi, cum ar fi trecuta eclipsa de soare. Una dintre prioritati - s-a spus - ar fi implicarea cat mai multor tineri care sa aduca acel "suflu proaspat" atat de trebuincios revigorarii turismului romanesc. George Buliga s-ar putea numara printre acestia. Are 24 de ani, e proaspat absolvent de facultate, istorie-engleza, si provine din una dintre cele mai incantatoare regiuni ale tarii: Bucovina. A ales, printr-o intamplare, sa devina ghid-interpret pentru grupuri de turisti din Europa Occidentala. Cu luciditatea specifica varstei, a reusit sa aprecieze cum se vede adevarata Romanie (aceea "batuta cu piciorul") prin ochii strainilor. Iata impresiile sale de calatorie.
"Simteam ca acele locuri minunate, intalnite pe drum, sunt ale mele"
- George, spuneai ca ti-ai ales actuala ta ocupatie dintr-o intamplare. Povesteste-ne-o putin.
- Imediat dupa ce am terminat facultatea, mi s-a propus sa fiu ghid. M-a recomandat o cunostinta - in disperare de cauza, caci avea mare nevoie de un om pentru acest post -, bazandu-se numai pe pregatirea mea. Nu stia ca una dintre marile mele pasiuni ar fi calatoriile. Asa ca, la numai doua saptamani dupa Licenta, am plecat in Maramures cu un grup de olandezi. Nu stiam nimic despre munca asta si, la inceput, m-am bazat numai pe intuitie, pe capacitatea mea de a ma intelege bine cu oamenii si pe istoria invatata in scoala. A fost prima mea excursie ca ghid. Se pare ca am avut succes si de aceea am fost angajat din nou, pentru alte si alte calatorii.
- Ce legatura este intre istoria pe care ai studiat-o in facultate si cea reala, pe care poti "pune mana" acum, in calatoriile tale?
- Impactul a fost naucitor pentru mine. Iti spun asta cu toata sinceritatea. Oamenii aceia nu stiau ca le vorbeam din carti - din tot ceea ce invatasem la scoala - si ca si eu, la randul meu, vedeam inchisoarea comunista din Sighet, sau biserica de lemn de la Ieud (Biserica din Deal), sau satul lui Bogdan Voda pentru prima data in viata. Aveam, impreuna cu oamenii veniti din cealalta parte a Europei, revelatia descoperirii unor lucruri minunate. Teoretic, le stiam pe toate, ca doar trecusem examenele. Acum traiam insa bucuria ca ele exista in realitate. Am simtit ca sunt, oarecum, ale mele. Si muntii, si casele, si oalele puse in copaci la uscat, si sfintii ce abia se zareau pe peretii bisericilor. Am fost mandru de ele si, totodata, bucuros ca am ajuns sa le prezint unor straini. Ciudat, pentru ca nu plecasem cu gandul asta. Eram doar bucuros sa castig ceva bani peste vara si sa mai vad si eu tara. Nu ma asteptam sa le simt atat de dragi. Toate sunt ale noastre, ale romanilor, si au valoare pentru ca, de fiecare data, reuseam sa strang grupul langa scara faurita dintr-un singur trunchi de copac - veche de sase secole - din biserica de la Ieud si sa inteleg soapte mirate intr-o limba neinteleasa.
- O intrebare simpla: este greu sa faci turism?
"Nu trebuie cautat noul, ci vechiul, autenticul"
- Sa inteleg ca, dupa parerea ta, una dintre problemele ineficientei noastre in turism este ca nu am inteles ce trebuie sa ii oferim unui occidental?
- Nu este o lozinca sau un cliseu: marea noastra valoare sta in traditie, in tot ceea ce inseamna specific romanesc. Asta impresioneaza si asta cauta oamenii care vin pentru prima data in Romania. Nu trebuie cautat noul, trebuie cautat vechiul, autenticul. In punctul acesta, as vrea sa fac o apreciere critica. Am observat ca oamenii, romanii, vand orice. Este tragic! Vand pana si costumul popular pe care-l poarta. Pentru ceva bani, vand si bundita de la strabuni. Nu inteleg cat castiga si cat pierd, de fapt. Nu inteleg ce trebuie pastrat. Si nu este vina lor: nu au fost invatati, nu au fost sfatuiti de nimeni. Ei recunosc valoarea, dar, in acelasi timp, se gandesc ca asa se fac afacerile. Vand bundita de pe ei, strainul o cumpara si nu mai vine a doua oara in Romania fiindca, de fapt, a luat Romania cu el. Strainii sunt dispusi sa inchida ochii la lipsa de confort, cand descopera umorul, inventivitatea si mai ales credinta romaneasca. La Sacel, de exemplu, o femeie a vrut sa vanda camasile din lada cu zestre. Toti strainii si-au intors capetele spre fiica de sase ani, care era si ea in camera. Saracuta fetita nu intelegea ce se intampla, de ce mama ei vinde lucrurile pe care promisese c-o sa i le daruiasca la nunta. Mama mi-a explicat, zambind, ca banii tot la fata ajung. M-am simtit prost, pentru ca eu incercasem sa le explic deja ce inseamna zestre si ei au inteles. Intelesesera chiar prea bine. Femeia voia s-o vanda din cauza saraciei. Vezi, fara patania asta trista, s-ar fi dus in tara lor si-ar fi povestit incantati cum, undeva in Romania, au vazut lada cu zestre traditionala a unei fetite, cum, in Romania, traditia se lasa mostenire. Ceva extraordinar, totul lucrat de mana, in casa, dupa retete si obiceiuri numai de romani stiute. Ar fi indemnat lumea sa vina sa le vada, la fel cum vin sa se minuneze la Pietrele Doamnei din Muntii Rarau, sau la Sfinxul din Bucegi, sau la Delta Dunarii. Noroc ca lucrurile astea nu se vand asa de usor. Ele au insa aceeasi insemnatate turistica. Trebuie inteles ca o simpla bluza inflorata are aceeasi insemnatate cu un intreg litoral romanesc, ca un simplu ou incondeiat poate pretui la fel de mult ca un ditamai "Dracula Land". Si eu am realizat asta de-abia acum si m-am convins ca asa este!
"Duminica dimineata, satul romanesc ingenuncheaza in fata lui Dumnezeu"
- Vin asadar strainii sa vada intr-adevar Romania cea adevarata? Suntem atat de criticati peste hotare, incat ne-am pierdut increderea in setea de frumos a acestor straini.
- Strainii vin sa cunoasca Romania si pe romanii din Romania si nu urmaresc sa ne descopere partile rele. Sunt chiar dispusi sa le considere accidente. De aceea nu pot fi pacaliti, nu cred nimic din ceea ce le spun eu, daca nu e verificat prin fapte. Si inteleg si singuri cat de primitor este poporul nostru, fara sa fie intampinati cu presuri cu "Welcome" la intrare. De pilda, intr-un anumit moment al calatoriei noastre, am privit consternat cum toti membrii grupului au baut apa cu o singura cana. Intre ei, nu impart niciodata nici macar aceeasi sticla. Sunt foarte stricti cu igiena lor, tocmai de aceea intamplarea asta m-a mirat atat de mult: o batrana din Ieud a iesit la poarta, fara sa spuna nimic, cu o galeata de apa din fantana. Este un ritual pe care il face intotdeauna cand oameni straini (romani sau nu) vin in satul ei, si nimeni nu a crezut ca nu o cunosteam pe batrana, ca nu o vazusem niciodata. Cert este ca ei au baut, din respect, de sete, nici nu stiu. Sa nu crezi ca pe toti ii impresioneaza aceleasi lucruri. Asta depinde de fiecare: unuia ii plac broderiile de pe costumele nationale; altuia, dansul popular, altuia, manastirile s.a.m.d. Exista insa o fascinatie comuna, un lucru care-i pironeste, pur si simplu, in loc: credinta romanilor in Dumnezeu. Fiecare grup, cred ca fiecare individ in parte mi-a zis ca nu mai vazuse niciodata un popor mai credincios decat al nostru. Interesant este ca sunt adeptii unei religii total diferite de cea ortodoxa, pe care o practica cu sarg, chiar habotnic. Cu toate acestea, se aratau intotdeauna uluiti cum, duminica dimineata, satul romanesc ramane pustiu, cum il gasesc ingenuncheat - umar la umar, genunchi la genunchi - in biserica. Nu se vor uita niciodata la un parc de distractii ultramodern cu admiratia cu care ii privesc pe acesti romani adevarati, ingenuncheati in fata lui Dumnezeu. Nu vreau saÊfac din credinta o atractie turistica, vreau doar sa subliniez ca nu putem sa-i atragem pe turistii straini cu lucruri imprumutate tot de la ei. Nu cred ca vor veni in Romania pentru asta.Bogdana Tihon
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
