Sondaje de bilant
Un sfarsit de an este intotdeauna prilej de bilanturi. Institutiile isi prezinta activitatea, guvernul isi face socotelile, partidele isi numara initiativele. Fiecare vrea sa se prezinte cat mai bine, sa-si demonstreze utilitatea sociala. Eventualele defectiuni sunt puse pe seama "mostenirilor", mai mult sau mai putin dezastruoase, ale trecutului. Castigurile apartin intotdeauna prezentului si "victoriile" se datoreaza mereu numai administratiilor in functiune. Chiar daca pana la alegeri mai este timp, nimic nu trebuie sa tulbure imaginea ce va fi vanduta publicului, imagine frumos ambalata, prezentand, de obicei, coerenta in actiune si eficienta conducatorilor, sprijinul popular de care se bucura, increderea pe care o trezesc cetatenilor etc. Sondajul de opinie este, din aceasta perspectiva, un instrument perfect, el putand valida prin surprinderea impactului la mase "linia directoare" a politicilor administratiei. Sondajul poate, in anume circumstante, sa faca si mai mult: el poate convinge pe neincrezatori sau nehotarati ca, daca proportia celor multumiti este mare, Guvernul a ales, intr-adevar, cele mai bune solutii pentru marile probleme ale comunitatii. Actualul guvern al Romaniei, guvernul Nastase, este din acest punct de vedere extrem de abil. Tacticile sale mediatice sunt confirmate de cercetarile periodice ale evolutiei opiniei publice, cercetari ce par a acredita ideea ca, dupa unsprezece ani de bajbaiala administrativa, Romania si-a gasit, in sfarsit, calea optima.
Barometrul de opinie realizat de Curs si publicat in 14 decembrie este o astfel de cercetare cu dublu rol. El prezinta, pe de o parte, reactiile reale ale cetatenilor la "miscarile" administratiei in anul 2001 si, pe de alta parte, sugereaza acestora o serie de "solutii politice" viitoare, paradoxal de apropiate de cele vizate de partidul aflat acum la putere, Psd-ul. Curs este un institut extrem de serios, dar, trebuie s-o spunem, in Romania, orice institutie de acest tip incearca, in anumite limite credibile, sa justifice sperantele comanditarilor, in cazul de fata (si pe fata), Fundatia pentru o Societate Deschisa. Sunt cunoscute, ca sa luam un alt exemplu, manipularile comandate ale rezultatelor realizate de Institutul Metro-Media, condus, intr-o vreme, de actualul ministru al Informatiilor, d-l Vasile Dancu. Datele reale sunt, de obicei, ascunse publicului pentru ca interesatii, comanditarii reali ai cercetarii sa-si poata concepe cu discretie, in liniste, formulele mediatice de crestere a impactului, de corectare a carentelor de imagine. Atunci cand rezultatele publice ale unui sondaj de opinie confirma, in mare, impresia de eficienta a unei administratii, cum se intampla trebuie s-o recunoastem cu administratia condusa de d-l Adrian Nastase, ele pot genera si o serie de efecte perverse, comanditarii ajungand sa creada ei insisi in ele, in mijloacele propagandistice care le-au facut posibile. Pentru un executiv aflat abia in primul an de guvernare, riscul este foarte mare, narcoza, indusa pervers de propria masinarie de imagine, putand fi, ulterior, dur amendata de uzajul concret, produs de actele reale ale guvernarii. Poate de aceea, in vederea preintampinarii unei asemenea eventualitati, Guvernul incearca sa domine pe toate caile mediile de impact din Romania.
Sa revenim insa la barometrul bilantier realizat de Curs. Nu vom discuta tehnicile de proiectare si culegere utilizate. Institutul este, cum am mai spus-o, condus de profesionisti. Ceea ce ne intereseaza sunt rezultatele in sine. Unele dintre ele sunt perfect explicabile, consecvente situatiilor concrete de pe "teren", altele sunt totusi cel putin contradictorii, neputand fi justificate decat prin acceptarea caracterului paradoxal al romanilor. Cum se poate sustine ca, desi 82% dintre cei chestionati afirma ca traiesc la limita saraciei, romanii au incredere in proportie de aproape 50% in eficienta administratiei? Si asta, in conditiile in care majoritatea se declara nemultumita de rezultatele activitatii guvernamentale defalcate pe domenii. Politica executivului in industrie este respinsa de 70% din membrii esantionului, in agricultura de 75%, in constructia de locuinte de 70%, in domeniul sanatatii de 72% s.a.m.d. Campania anticoruptie este amendata de peste 77% dintre intervievati. Si totusi, jumatate din romani cred ca Guvernul actual ii va duce la liman. Sau, ca sa surprindem alt "paradox", cum se poate crede ca Parlamentul acumuleaza 36% din optiunile pozitive ale alegatorilor, cand peste 62% dintre ei nu isi cunosc alesii, iar 87% declara ca nu au putut sa-i contacteze niciodata pe acesti alesi? Parlamentarii sunt reprezentanti ai partidelor pe care le resping aproape 90% dintre chestionati. Sa credem, in consecinta, ca, desi resping partidele, clasa politica in genere, romanii sunt mai toleranti cu cei care le reprezinta in Legislativ? Si apoi, cum se explica brusca urcare a increderii in Parlament cand, cu cateva luni in urma, majoritatea covarsitoare a cetatenilor il considera o institutie aproape inutila, o acumulare de sinecuri vizate de indivizi incompetenti, corupti, afaceristi. Nu am auzit si banuiesc ca nici cititorii "Formulei As" nu au auzit ca in ultimul timp Parlamentul ar fi devenit brusc mult mai activ, mai eficient in actiunea sa legiuitoare.
Unele din rezultatele sondajului sunt, totusi, explicabile. Experienta trecutei guvernari, cand administratia a fost asumata de o coalitie eterogena, fara un plan de guvernare coerent, nu a fost uitata. Romanii isi doresc practic alternanta la putere a doua grupuri partinice omogene, iar 61% dintre ei (daca esantionul de 2029 de persoane este reprezentativ) ar dori desfiintarea unor partide politice. Se intelege ca dorinta se refera la partidele existente doar cu numele, fara nici un impact real la masa alegatorilor. Acestea sunt grupari constituite pentru a "ciupi" cate ceva din beneficiile administratiei, prin aliante oportune cu partide in crestere, capabile sa castige alegerile sau macar sa intre in Parlament. Autorii chestionarului fac insa aici o selectie insidioasa, punand pe lista exact grupurile politice care jeneaza momentan cel mai mult Psd-ul. Ar trebui, asadar, desfiintate Prm-ul (33%), Udmr-ul (25%), Pntcd-ul (19%), Pnl-ul (4%) etc. Motivele sunt cele difuzate de propaganda partidului guvernamental. Prm-ul este "extremist", "fanatic", are un lider aberant, incoerent, nationalist-extremist. Udmr-ul este "antinational" si "cere prea mult". Pntcd-ul este alcatuit din "incompetenti" si "corupti", care "au dus tara de rapa". Iar liberalii "au distrus tara, nu au facut nimic". Nu se face, desigur, nici o caracterizare emotionala, asemenea celor de mai sus, pentru Psd, care ar trebui dizolvat dupa numai 2% din opinienti. "Argumentele" ar putea fi interpretate si ca "semnale" ale comanditarului: Prm-ul ar trebui sa renunte la incomodul C.V. Tudor si sa se modereze, eventual prin fuziunea cu un alt partid (nu spunem care); Udmr-ul ar trebui "sa ceara" mai putin, pentru a ramane in coalitia guvernamentala; Pntcd-ul (care s-a autodistrus) si Pnl-ul reprezinta dreapta care s-a compromis la guvernare, dar care ar putea avea o revenire etc.
Barometrul de bilant ar putea fi comentat pe foarte multe planuri. Spatiul nu ne-o ingaduie. Se poate, desigur, sustine ca el a fost orientat mai mult spre surprinderea impactului reformelor institutionale. Or, majoritatea cetatenilor stiu ca, in plan intern, ele nu au avut (cel putin deocamdata) efect. Nivelul de trai a continuat sa scada, coruptia face in continuare ravagii, reforma economica treneaza. Succesele Guvernului au fost mai ales in plan extern si s-au datorat in mare masura conjuncturilor speciale stiute de toti. Popularitatea lui, in special a premierului sau, se datoreaza manipularilor abile a imaginilor de marca "vandute" la fiecare moment important, mai mult sau mai putin intamplator. Interpretarea rezultatelor barometrului de catre mediile guvernamentale nu este o exceptie. Bombardamentul imagistic are, de obicei, efecte majore. S-ar putea insa ca el sa fie executat prea devreme. Pana la alegeri, daca nu se doreste o anticipare a lor, efectul lui s-ar putea toci.Toma Roman