Arheologie
Prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu"Anul acesta, la Congresul European de la Liege, am prezentat o lucrare care a trezit un interes extraordinar: <<Folosirea numerologiei - a stiintei sacre a numerelor - in epoca preistorica>>"
Convorbirea cu d-l profesor Nicolae Ursulescu a avut loc la Iasi, la Facultatea de Istorie, chiar in locul unde tezaurul de la Isaiia a fost depozitat: o incapere mare si luminoasa, in care vestigiile descoperite pe malul Prutului se invecineaza cu alte "comori", avand aceeasi data de nastere - secolul al Vi-lea i.Hr. Deslusirile d-lui profesor, o somitate in materie de preistorie romaneasca, sunt de natura sa clarifice in mare masura rolul descoperirii tezaurului de statuete de la Isaiia.
Ezoterism si numerologie in urma cu sase milenii
- D-le profesor, sunteti supervizorul descoperirilor arheologice de la Isaiia. In calitatea dvs. de autoritate recunoscuta in lumea istoricilor din Romania si Europa, cum apreciati tezaurul scos la lumina zilei de profesorul Vicu Merlan din Husi?
- Descoperirea profesorului Merlan inchide un cerc. Anterior, au mai fost descoperite doua asemenea tezaure, la Poduri, in judetul Bacau, la 170 de km de Isaiia, si la Sabatinovska, in Ucraina, la mai mult de 400 de km de Isaiia. In fiecare sit arheologic s-au descoperit 21 de zeite (dintre care 13 asezate pe tron) si 21 de reprezentari masculine. La primele doua descoperiri, s-ar fi putut crede ca este vorba de o simpla coincidenta, dar descoperirea de la Isaiia clarifica totul. In acest spatiu a existat o religie unitara, a unor oameni initiati, care cunosteau mult mai multe notiuni de ezoterism decat am fi crezut. Anul acesta, la Congresul European de la Li?ge, am prezentat o lucrare care a trezit un interes extraordinar: "Folosirea numerologiei - a stiintei sacre a numerelor - in epoca preistorica".
- Majoritatea istoricilor exclud posibilitatea ca o populatie veche de sase mii de ani sa cunoasca scrierea. Or, numerologia este o stiinta chiar mai complexa...
- Lucrarea mea porneste de la date reale, de necontestat: atat la Isaiia, cat si in celelalte doua locuri numite mai sus, exista vestigii cu cate 21 de reprezentari masculine si feminine. Or, cifra douazeci si unu insemna sapte (adica cifra divinitatii) luat de trei ori ("trinitatea" ori "treimea" este un simbol viu si in crestinism). Pana de curand, s-a crezut ca aceste consideratii despre legatura dintre numere si spiritualitate i-au apartinut lui Pitagora, dar ele se regasesc si in doctrina Cabalei, care este tot o stiinta spirituala a numerelor. Multi au spus ca acestea sunt stiinte oculte, stiinte fara valoare, dar iata ca ele isi trageau seva din civilizatiile acestea preistorice. Este o posibilitate extraordinara de a demonstra ca civilizatiile preistorice aveau aceasta stiinta a numerelor pentru ca, daca un asemenea complex ar fi aparut intr-un singur loc, putea fi o intamplare, dar faptul ca a aparut in trei locuri, la o distanta atat de mare, arata ca este vorba de o conceptie religioasa unitara, existenta pe un teritoriu extins.
- Deci, oamenii "preistorici" de pe pamanturile romanesti de astazi puteau face adunari si inmultiri, stapaneau legile matematicii, pe care construiau esafoade spirituale.
- Numerologia poate parea o speculatie, dar civilizatia contemporana opereaza, si ea, cu cifra 7: cele sapte zile ale saptamanii, cele sapte planete din zodiac, sapte note muzicale etc. Totul provine din antica Mesopotamie, unde nu era impartit totul in zece, ca in sistemul numeric de acum, ci in sase. De la ei avem ora de 60 de minute, anul format din 12 luni s.a.m.d. Cifra sase fiind numarul limita, sapte aparea ca fiind Suprafirescul, adica Dumnezeu. Deci, aceasta este valenta cifrei sapte, care se regaseste constant in reprezentarile simbolice din tezaurul de la Isaiia. Oamenii aceia aveau aspiratii si cautari religioase, dar si un grad ridicat de initiere.
- Trei tezaure, toate cu acelasi numar de reprezentari, pana in cele mai mici detalii. Este logic, clar, si totusi, incredibil...
- Si nici macar n-am ajuns la sfarsit... Ganditi-va ca zeita-mama suprema din tezaur are un tron pe care este incizata perfect o spirala ce se desfasoara in sens invers acelor de ceasornic. Or, spirala este matricea formatoare a aproape orice: galaxiile, Adn-ul. Am analizat la rece aceste elemente, am incercat sa combat eu insumi aceste concluzii, dar nu am reusit. Curios, dar nimic nu este intamplator in acest tezaur.
- Putea o asemenea civilizatie sa stapaneasca si scrierea?
- Personal, inclin sa cred ca aceasta civilizatie, tinand cont de cunostintele ei atat de surprinzatoare, era un produs al unei influente din Orient. Exista insa arheologi de talie mondiala, cum ar fi cercetatorul american Marija Gimbutas, care sustin ca civilizatiile din aceasta parte a Europei s-au dezvoltat independent de Orient. Scrisul cel mai vechi din lume este cel de pe placutele sumeriene, poate de acolo sa fi imprumutat locuitorii traitori in zonele noastre anumite elemente. In ceea ce priveste semnele de pe tablitele de la Isaiia, ele sunt o timida schitare de scriere, de exprimare, dar nu este in nici un caz scriere. Contemporane cu aceste tablite sunt cele de la Tartaria - Cluj, dar cele de acolo au semne net diferite, desi cele doua civilizatii erau inrudite. Tablitele de la Tartaria, descoperite acum cateva decenii, i-au facut pe istoricii francezi sa renunte la a desemna aceasta perioada cu termenul de preistorie, numind-o protoistorie.
- Cu toate exagerarile lui, se pare ca marele istoric Nicolae Densusianu a avut o intuitie geniala cand vorbea despre civilizatia cu totul extraordinara a stramosilor dacilor. Ce pacat ca celebrele versuri "la trecutu-ti mare, mare viitor" nu mai sunt crezute astazi de nimeni nici macar cand e vorba despre istorie.
- Intr-adevar, exista un oarecare anacronism cu istoria. Descoperirile noastre vin in momentul in care zeci de mii de romani parasesc tara, din motive economice, iar cand ajung peste hotare, le este rusine sa recunoasca ca sunt romani. Este o problema mai veche de-a noastra, pe care insusi Mircea Eliade a surprins-o intr-un articol din anii "30, numit chiar asa: "Rusinea de a fi roman". Ar trebui, poate, republicat. E o sugestie a unei minti geniale, care ne indeamna sa ne reconsideram atitudinea, sa reconvertim "rusinea" in "mandrie". Ne sustine o istorie de mii de ani, care incepe sa revolutioneze lumea stiintifica internationala. Daca devenim constienti de aceste realitati, idei - ca: "M-am saturat de Romania" a d-lui Gherman de la Cluj - si de alte asemenea manifestari supraintelectualiste, ele nu vor mai avea nici un substrat. De altfel, sunt multi cei care nu inteleg spiritul acestui loc in care traiesc, acel spiritus loci, care nu este doar o simpla metafora. Spiritul locului in care traim a fost format in milenii si ne influenteaza pozitiv, fara sa ne dam seama... Exista teorii de ultima ora, cum ar fi cea a campurilor morfo-genetice, care chiar explica legatura profunda dintre noi si inaintasii nostri. Noi aici nu suntem o margine de lume civilizata si nici nu am fost asa ceva. Marele istoric interbelic Gheorghe Bratianu a vazut in noi puntea de legatura intre Vest si Orient. Datorita prestigiului deosebit pe care l-a avut acest mare ganditor roman, mort in temnitele de la Sighet, el a reusit la un moment dat chiar sa obtina consensul istoricilor din Vest pentru a scrie o noua istorie universala in aceasta viziune, in care noi eram, intr-adevar, centrul de legatura intre aceste doua zone. Din pacate, a venit razboiul si acest demers a ramas fara finalitate. Dar sunt sigur ca descoperirile despre care vorbim vor relansa lucrurile.
Se cauta un excavator
Cu toata insemnatatea lor de exceptie, descoperirile de la Isaiia si Movileni sunt amenintate, si ele, sa "inghete" din cauza polului saraciei, din care Romania pare a nu se putea urni. Grupurile de cercetatori se afla, practic, in imposibilitatea de a-si continua sapaturile. Vicu Merlan, tanarul profesor de istorie de la Isaiia, a fost demis de la Muzeul din Husi, la cateva luni dupa ce a gasit tezaurul. Motivul? Lipsa de fonduri a Primariei orasului. In ciuda descoperirii sale, estimata la cateva miliarde de lei, pe care orice muzeu din lume si-ar fi dorit-o in colectiile sale, tanarul cercetator a fost primul pe lista de disponibilizari. Mai mult, i-a fost suspendata finantarea pentru a urma cursurile de specializare in arheologie de la Bucuresti, care erau obligatorii pentru a-si continua munca. Acum, traieste din salariul de profesor de liceu si asteapta minunea care sa-i permita sa-si ia calificarea de arheolog, ca sa-si continue munca extraordinara, pentru care a pus atata suflet.
Domnul profesor universitar Ursulescu se afla in pragul unei noi descoperiri extrem de promitatoare in satul Movileni, unde se afla doua imense monumente funerare dacice, in adancul carora s-au gasit sute de podoabe de aur si de argint. Dincolo de consideratiile materiale, aceste cercetari ar putea pune intr-o noua lumina civilizatia dacica si modul sau de organizare, care sunt inca o enigma. Problema este ca "movilele" sunt imense - adevarate piramide construite dintr-un pamant dur ca betonul, care nu poate fi decat zgariat cu utilajele obisnuite ale arheologilor. Un excavator, desi atat de necesar, este cu mult prea mult fata de ce isi poate permite o universitate romaneasca. Asa ca anul acesta, cu toate ca a venit in Romania si o echipa de studenti italieni, impreuna cu profesorul lor, pentru a da o mana de ajutor, s-a putut lucra doar foarte putin. Dar d-l Nicolae Ursulescu este optimist pentru anul viitor, desi perspectivele concrete nu s-au ivit. Din fericire, visele nu costa bani.
Ilie Tudor
Contul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" - Iasi
(pentru seminarul de Arheologie):
500.74.70.11.26, Trezoreria Iasi
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
