Un elixir de viata lunga:Urina-Vracii din Antichitate si Evul Mediu, yoghinii indieni, dar si Hipocrate si Paracelsus recomandau "elixirul galben" ca pe un garant pentru o viata lunga si sanatoasa. In vremurile noastre "stiintifice", urina a devenit un tabu. Un leac babesc, scarbos si periculos. Ei bine, noi va dam o veste mai buna: urinoterapia se practica pe scara larga in lume, prin contributia cu totul deosebita a unor cercetatori germani. Serialul pe care-l incepem reprezinta o sinteza a doua lucrari care s-au bucurat de o audienta enorma printre cititorii occidentali: "Urina, un elixir al vietii", de dr. Hans Hotingen si "O licoare cu totul deosebita: urina", de Carmen Thomas. In ansamblu: un veritabil codex de date istorice, metode de folosire si sfaturi privind folosirea terapeutica a urinei, in vindecarea a numeroase boli -Putina istorie...
Vindecarea cu urina este la fel de veche ca lumea. Si chiar daca ar exista doar de-un secol, tot ar fi demna de luat in seama, prin rezultatele ei. Dar este vorba despre o practica milenara, care impune respect.
Cele mai vechi insemnari care recomanda urina ca metoda de vindecare se afla in Biblie (Vechiul Testament), unde se spune cat se poate de raspicat: "Bea apa din fantana ta si din izvoarele putului tau", caci "Apa vietii v-a fost data ca s-o beti si sa va imbaiati trupul in ea".
In urma cu doua milenii, medicii romani Galen (129-199 i. Hr.) si Pliniu (25-79 d. Hr.) faceau, si ei, aceleasi recomandari. Si nu este de mirare, caci pe vremea aceea, nu existau alte medicamente decat cele produse de Mama Natura, pe care medicii le foloseau ca remedii pentru vindecarea oamenilor suferinzi. Ei utilizau intens acest izvor: extracte din plante, produse animale, componente ale regnului mineral, dar si aerul, apa si pamantul si, bineinteles, substantele produse de organismul propriu, ca de pilda urina. Aceasta apropiere de pulsul naturii a trezit in stramosii nostri sensibilitatea si intuitia, facandu-i niste excelenti observatori. De aceea intelegeau ei atat de bine limbajul naturii si se pricepeau - ca vindecatori - sa patrunda in fiinta pacientului. Acestea erau cararile spre aflarea unui diagnostic sigur si a unei terapii eficiente. A fost, probabil, si calea care a dus la descoperirea puterii vindecatoare a urinei. In felul acesta, un produs excretat de organismul uman a devenit medicament. In privinta lui, vindecatorii s-au orientat, probabil, si dupa comportamentul unor animale. Cainele - de exemplu - isi linge ranile, isi curata cu propria saliva zonele vatamate, saliva devenind astfel un leac produs de organism pentru vindecarea leziunilor. La nevoie, animalele isi mananca excrementele, isi ling transpiratia, isi beau urina, atunci cand sunt bolnave, urmandu-si - in mod evident - instinctul.
In natura, nu exista nimic nefolositor sau de prisos. Cine studiaza legitatea naturii stie lucrul acesta cu siguranta. Natura isi vede netulburata de drumul ei. Multa vreme, oamenii au crezut, de exemplu, ca buruienile sunt daunatoare. Astazi, se stie ca sunt un membru important al echilibrului natural. Ar trebui sa invatam cu totii limbajul naturii, ca sa intelegem mai bine lumea in care traim.
De la Shiva la Gandhi
Si Ayurveda, medicina clasica indiana, atat de raspandita astazi pe toata suprafata pamantului, la fel ca si medicina traditionala chinezeasca, practica intensiv terapia cu urina.
In "Shivambukalpa", cartea canadianului A.L. Pauls, se gasesc indicii asupra urinei ca metoda de tratament. Autorul, care s-a vindecat el insusi de o boala grea, considerata incurabila, numeste urina un "nectar divin" care poate lecui bolile batranetii. Shivambukalpa este o parte din Damar Tantra, scrisa sub forma unui dialog intre zeul Shiva si insotitoarea sa, Parvati. In acest tratat vechi, se gasesc indicatii exacte cu privire la recipientele pentru pastrarea urinei. Iar in alte scrieri ayurvedice, este vorba despre folosirea urinei proprii in tratamentul bolilor de ochi. Urina este recomandata, de asemenea, impotriva tusei si arsurilor, pentru o digestie mai buna si pentru vindecarea afectiunilor pielii si ale ficatului, ea fiind considerata un bun detoxifiant. In plus, ea este apreciata ca mijloc de diagnosticare, fiind mentionate nu mai putin de zece tipuri de urina. In spatele acestor afirmatii se afla cunostinte extraordinare si, daca, realmente, exista zece calitati diferite de urina care se pot identifica, drept reflectare a modificarilor produse in organism, atunci, cu siguranta ca urina este un foarte bun indicator, o sursa ultrasensibila de informatii despre stadiul bolii, despre modul si directia evolutiei acesteia.
Organismul este propriul sau farmacist si propriul sau vindecator. Acest lucru l-au stiut probabil si barbati celebri, precum Mahatma Gandhi si Nehru sau politicianul indian Raojib Manibhal Patel, a carui carte despre urinoterapie a fost tradusa in multe limbi, ei toti fiind adepti ai terapiei cu urina.
In medicina bizantina a secolului Vii, se gasesc plansele (tabelele) lui Theophilos, cu modificarile urinei, asa cum apar ele la persoanele bolnave. Aceste modificari erau folosite la stabilirea diagnosticului.
Dintotdeauna, oamenii au vrut sa stie sexul copiilor, inainte ca ei sa se nasca. Papirusurile egiptenilor arata limpede ca acestia erau capabili s-o faca "ghicind" in urina, pe care o foloseau si ca medicament. Vechii egipteni erau cunoscuti ca maestri in analiza urinei, ei reusind sa afle sexul fatului din urina femeilor gravide.
O alta carte extrem de apreciata, The Water of Life, ii apartine englezului John W. Armstrong, care studiaza folosirea terapeutica a urinei, incepand cu antichitatea greaca. (Vechii greci utilizau urina pentru spalarea ranilor, metoda de vindecare recomandata si practicata cu succes de un numar mare de terapeuti si pacienti pana-n zilele noastre.)
Hipocrate si Paracelsus
Dar pentru atestarea practicarii urinoterapiei in antichitate, mai trebuie amintit un martor important: Hipocrate! A trait prin anii 400 i.Hr., ceea ce inseamna ca aceasta metoda de vindecare are cel putin 2500 de ani. In scrierile sale, Hipocrate pretuieste urina ca mijloc de diagnosticare si vindecare. Un argument important il reprezinta concluzia lui ca, prin aceasta substanta excretata de vezica urinara, diagnosticarea se poate face mult mai complet decat prin celelalte secretii. Iar afirmatia ca grasimea care se propaga ca plasa de paianjen pe suprafata urinei este un semn de tuberculoza demonstreaza capacitatea sa extraordinara de observatie.
Aceste cunostinte ale terapeutilor din antichitate nu s-au pierdut, ele regasindu-se atat in Evul Mediu, cat si la inceputul epocii moderne. Un reprezentant celebru al urinoterapiei si al diagnosticarii cu ajutorul urinei a fost Paracelsus. El a trait intre 1493-1541 si trece drept unul dintre cei mai mari medici ai acelor vremuri. In scrierile sale, Paracelsus confirma temeinicia urinei ca mijloc de diagnosticare si recomanda folosirea ei ca terapie in cele mai diferite boli.
Este firesc ca medicina islamica sa pomeneasca si ea de urina, ca mijloc de stabilire a diagnosticului, iar de aici si pana la recunoasterea virtutilor ei terapeutice nu mai este decat un pas. Odata ce s-a recunoscut faptul ca modificarile produse de boala in organism se reflecta in modificarile urinei, este normal sa se nasca intrebarea daca acestea nu pot fi utilizate terapeutic. Incercarile facute in acest sens i-au convins, in mod vadit, pe medicii mahomedani, impulsurile venite de la medicii greci regasindu-se si in medicina islamica. In orice caz, un lucru este cert: ca pe vremea aceea au existat cu siguranta cazuri de diagnosticare si vindecare cu ajutorul urinei.
Dar urina n-a fost numai un leac pentru alinarea suferintelor, borcanul cu urina devenind chiar un simbol al vietii. In Ospedale de Ceppo din Pistoia (Italia) se afla o fresca murala reprezentand niste medici care tin in maini eprubete cu urina. O scena asemanatoare poate fi vazuta si in Domul din Florenta, creata de Giotto di Bondone si Andrea Pisano. Nu este uimitor faptul ca acest produs - aparent dezgustator - excretat de organismul nostru a vindecat oameni, ba - mai mult - a reusit sa patrunda si in arta?
In Rusia, Franta, Romania, Italia...
Vindecatorii care confirma efectul binefacator al terapiei cu urina sunt nenumarati. Francezul Petrus Johannes Faber nu stie cum sa mai laude recomandarile lui Paracelsus referitoare la urina: "Eficienta urinei in tratamentul tuberculozei, al astmului, hidropiziei si al altor nenumarate afectiuni nici nu poate fi subliniata suficient".
In Rusia, Franta, Austria si Italia, se gasesc semnale despre practicarea terapiei cu urina. Medicul italian Cimino (Palermo) le injecta urina pacientilor cu cele mai diverse boli. Rusul Zamcov era cunoscut pentru preocuparile sale in acest domeniu. Vienezul SchUrer-Waldheim folosea urina impotriva bolilor infectioase. Dermatologii francezi Jaussion si Paleologul si-au publicat cercetarile privind o noua metoda de desensibilizare in cazul tratamentului cu urina al eczemelor etc. Se stie ca in Persia, bolnavii erau vindecati nu numai cu urina lor proprie, ci si cu urina de urs, iar in India, oamenii beau "apa divina" a vacilor sfinte, ca sa-si pastreze sanatatea si sa se insanatoseasca. Pentru mentinerea sanatatii, siberienii se imunizau cu urina de femeie, care era folosita pentru ingrijirea corpului.
Dar cine nu vrea sa-si pastreze cat mai mult tineretea, impreuna cu semnele ei: pielea frageda si catifelata si parul bogat? De aceea, urina se folosea si in Anglia si Germania, unde parul si fata erau spalate cu urina proaspata. Foarte cunoscut este si efectul cosmetic al urinei gravidelor. Aceasta are o concentratie mare de hormoni. In China, ea se mai foloseste si astazi la fabricarea unui sapun cu efecte deosebite, extrem de cautat. Si in satele romanesti din Carpati, in Maramures si-n Bucovina, urina era folosita pe larg, la vindecarea eczemelor si a tumorilor, a bolilor de ochi si a urticariei la copii. La fel se intampla si-n Elvetia, unde urinoterapia le era predata soldatilor ca terapie de extrema urgenta. Sunt multe cazuri de alpinisti, marinari sau victime ale unor cataclisme naturale, care s-au salvat de la moarte bandu-si propria urina.
O carte fundamentala, legata de tratamentele cu urina, a fost tiparita in Germania, in anul 1976, cu titlul "461 de leacuri la indemana". Autorul, Kurt Herz, scoate la lumina traditii populare de vindecare, in care urina joaca un rol principal; la fel ca saliva de dimineata (inainte de a manca), recomandata ca panaceu in vindecarea a numeroase afectiuni (autorul recomanda, de pilda, un amestec de urina cu saliva de dimineata, pentru vindecarea afectiunilor oculare). Acelasi autor recomanda urina ca leac ideal pentru intretinerea pielii uscate, a vindecarii acneei etc.
Fireste, exista si critici acerbi, care nu contenesc sa afirme ca urina ar reprezenta un pericol, ea putand fi cauza producerii unor infectii. Nu doar statisticile ii contrazic - zeci de mii de cazuri de vindecare date publicitatii in Occident -, ci si faptul ca urinoterapia se practica dupa reguli precise, care tin seama de starea de sanatate a pacientului si de natura bolii. Dar despre "fabricarea" urinei si modul de folosire a ei, in numarul viitor al revistei.Rodica Demian
Leacuri Populare Cu Urina
- Scoase din Lexiconul universal din 1747 -
- Pentru caderea parului, se amesteca faina de cartofi si praf de pucioasa cu urina statuta, nici prea calda, nici prea rece. Cu aceasta mixtura se unge capul, si parul nu mai cade.
- Bolile de ochi: se vindeca cel mai bine cu miere dizolvata in urina de copil, aproape fierbinte, cu care se spala ochii cat mai des cu putinta.
- La puroiul din urechi ajuta urina proaspata de copil, care se toarna - calda inca - in ureche. In felul acesta, locurile umede care supureaza se usuca.
- Pentru viermi si alte ganganii intrate in ureche, se foloseste urina de om batran amestecata cu ceapa si isop.
- Pentru durerile de gat - cat ar fi de mari -, se face gargara cu urina amestecata cu un varf de cutit de sofran.
- Impotriva tremuratului mainilor si genunchilor, se fac frectii si spalaturi cu urina proprie proaspata, calda inca.
- Contra icterului, se bea vreme mai indelungata urina de dimineata, pe stomacul gol.
- Femeia care sufera de dereglari in menstruatie sa faca bai cu aburi de urina incalzita (de copil), amestecata cu usturoi zdrobit.
- Negii de pe sezut sau din alte locuri intime dispar, daca sunt spalati cu urina de baiat, turnata peste pietre incinse.
- Impotriva mancarimilor si intepaturilor la organele genitale femeiesti, se fac spalaturi cu urina calda.
- Daca i-a intrat cuiva un corp strain in picior, se tine piciorul ceva mai mult in urina calda, dupa care corpul strain poate fi indepartat cu usurinta.
- Un efect imediat il are urina tamponata pe intepaturile proaspete de albina.
- Cei care se spala zilnic pe ochi cu urina calda vor avea ochii limpezi si ageri pana la adanci batraneti.
- Si vitele cu abcese pot fi spalate in zona respectiva cu urina de om, dupa care se pune un plasture cu catran si osanza de porc.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
