O interpretare prea entuziasta
Pentru reprezentantii Guvernului de la Bucuresti, raportul prezentat marti, 4 septembrie, in Parlamentul European de la Strasbourg de baroana Emma-Nicholson de Winterbourne asupra Romaniei a fost extrem de favorabil. Intr-adevar, de cand bate la portile Uniunii Europene, Romania este prima oara laudata. Baroana Nicholson a vorbit despre "progresele economice exceptional de bune" din ultimul an, despre "programul incurajator" al cabinetului Nastase, Guvern "stabil si activ", despre "excelenta prestatie a politicii externe romanesti". Dupa ea, "numarul de capitole de negociere" in vederea aderarii la Ue este in crestere si, conform asigurarilor autoritatilor romane, "pana la sfarsitul anului, vor fi inaintate toate documentele de pozitie pentru deschiderea celorlalte capitole ramase". Concluzia a fost ca "...daca Romania va continua pe aceeasi cale, drumul ei catre Ue se va scurta considerabil". Chiar si comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, a avut cuvinte de lauda. El a sustinut ca exista in cazul Romaniei "o licarire de speranta", mai ales de cand Guvernul a impus un moratoriu asupra adoptiilor internationale si a luat masuri pentru a imbunatati situatia copiilor institutionalizati. Dupa ce, in urma cu cateva luni, problema acestor copii parea un motiv pentru a bloca definitiv tratativele de aderare ale Romaniei la Ue, rasturnarea apare ca uluitoare si, dupa reactiile guvernantilor de la Bucuresti, n-ar mai exista nici un obstacol ca tara sa-si trimita deja, in 2004, primii reprezentanti in Parlamentul Europei.
Raportul, prezentat oral, in cinci minute, de baroana Nicholson, a fost adoptat miercuri de parlamentarii Ue. Adoptarea prin vot are numai valoare consultativa, deciziile fiind luate in cadrul Uniunii de Consiliul Europei si de Comisia pentru extindere. Concluziile din raport sunt, in principiu, reluate in evaluarile anuale ale Comisiei, singurele care conteaza in mod real pentru continuarea negocierilor de aderare cu o tara anume. Pentru cei care au citit textul raportului, publicat miercuri, 5 septembrie, entuziasmul care a caracterizat primele reactii dambovitene s-a vadit insa oarecum exagerat. Desigur, raportul d-nei Nicholson este, pentru prima oara, un raport european favorabil Romaniei. El sustine ca "o decizie a Nato de a invita Romania sa devina membru cu drepturi depline al Aliantei Nord-Atlantice in 2002 ar reprezenta o contributie importanta la securitatea regionala". In raport, se reitereaza pozitia Parlamentului Ue, conform careia "cetatenii romani nu necesita impunerea de vize pentru a circula pe teritoriul european". Sunt recunoscute si incercarile Guvernului de ameliorare a statutului copiilor institutionalizati. "Rolul important al Romaniei in procesul de stabilizare al Europei de sud-est" este afirmat clar, fiind - concomitent - apreciata activitatea reprenzentantilor ei la Osce. Dintre reusitele economice ale Guvernului, sunt mentionate stabilizarea macroeconomica si reducerea (treptata si lenta) a inflatiei. Dar, pentru cei care au citit documentul, adevarata concluzie este ca, desi Romania a facut progrese fata de situatia din anul 2000, mai raman insa foarte multe de facut. Cu alte cuvinte, raportul - pozitiv, totusi - sugereaza ca, daca pana in 2004, guvernantii nu vor realiza o serie de transformari structurale in ansamblul socio-economic, Romania va mai astepta. De altfel, comisarul Gunther Verheugen a si afirmat ca in 2004 vor fi, probabil, admise la aderare zece dintre tarile aspirante, in ordinea performantelor. Nu este nevoie sa repetam ceea ce stie toata lumea: Romania se afla - din perspectiva reformei economice - pe penultimul loc in Europa, mult dupa cea de-a zecea aspiranta.
Raportul publicat reia majoritatea reprosurilor facute diversilor guvernanti romani dupa ce tara si-a facut cunoscuta aspiratia de a adera la Ue. Reprosurile sunt legate de o serie de criterii esentiale, fara indeplinirea carora o viitoare membra a Uniunii s-ar transforma intr-o "pensionara" a acesteia, intr-o piata de absorbtie ce trebuie injectata mereu cu subventii pentru a nu intra in colaps. Este vorba, fara indoiala, de criteriile economice, dar si de cele juridice (al caror rost este, printre altele, asanarea mediului de afaceri prin reprimarea coruptiei). Ce sustine, din aceasta perspectiva, raportul? In primul rand, faptul ca Romania ar putea indeplini criteriul economic, pe termen mediu-lung, numai daca aplica cu fermitate strategia de dezvoltare adoptata la sfarsitul anului 2000. Stabilitatea macro-economica, cu care se poate lauda Guvernul Nastase, este continuu amenintata, atata vreme cat privatizarea marilor intreprinderi de stat nu este finalizata. Fara o degajare majora a statului de conducerea directa a economiei, piata romaneasca nu va deveni functionala, capabila sa faca fata competitiei pe care piata interna a Uniunii Europene o impune. Romania trebuie sa-si modernizeze si infrastructura din domeniul ecologic, pentru a nu mai repeta gravele accidente care au atras protestele tuturor vecinilor ei.
Daca Statul roman trebuie sa-si intareasca rolul in vreun domeniu, acesta este cel al administratiei publice, practica politizarii urmand sa dispara. Atata vreme cat un partid aflat la putere accepta racolarea "administratorilor", cum se intampla acum cu fortarea sau atragerea primarilor opozitiei spre Pd, riscul coruptiei creste enorm. Partidul majoritar tinde sa domine justitia, sa-si "acopere" clientii, sa blocheze accesul liber la informatie. Raportul constata chiar tendinte ale guvernantilor de a influenta mass-media prin dirijarea preferentiala a unor fonduri publicitare sau chiar prin publicitatea politica. Fara o asanare morala a administratiei, fara promovarea competentei, a profesionalitatii, Romania nu va avea capacitatea de a adopta si implementa acquis-ul comunitar. O intarire a administratiei, prin adoptarea unei strategii coerente si depolitizarea serviciului public, va permite si eliminarea altor forme de coruptie economica, precum emigratia ilegala si traficul de carne vie. Daca Romania doreste sa se integreze in Uniunea Europeana, atunci trebuie sa-si securizeze granitele, in special granita estica, predestinata momentan sa devina granita de est a comunitatii.
Nu putem sa nu recunoastem ca, dupa preluarea puterii, Guvernul Nastase a initiat o serie de actiuni menite sa apropie Romania de standardele europene. Dar majoritatea initiativelor s-au limitat la indeplinirea celor mai facile criterii. Criteriile majore, din domeniul economic si legislativ, sunt departe de a fi rezolvate. Occidentul incearca pe toate caile sa incurajeze transarea problemelor. Si asa, intarzierea istorica a Romaniei fata de celelalte foste state socialiste este perfect sesizabila. Raportul induce, in fapt, un optimism prudent fata de ceea ce ar putea, inca, rezolva pana in 2004 Guvernul Romaniei. Comisarul Verheugen nu a uitat sa adauge, comentand Raportul Nicholson, ca autoritatile bucurestene au dezamagit de prea multe ori spunand una si facand alta. Liderii damboviteni ar trebui sa inteleaga ca "tehnica" - practicata de comunisti - a acceptarii formale a unor reguli si principii democratice nu mai este credibila in nici un fel in Europa unita.
Raportul a declansat un efort propagandistic al liderilor Psd. Doar premierul Nastase a fost un pic mai temperat, declarand - dupa lectura lui - ca "important este ca (...) este pozitiv". D-l presedinte Iliescu a trecut insa imediat (secondat de ministrul Geoana) la mobilizarea ambasadorilor romani pentru albirea sustinuta a imaginii tarii. Este greu de crezut ca "elefanti" ca O. Gherman sau Dan Martian vor reusi sa convinga Occidentul ca in Romania toate sunt bune si frumoase. Uniunea Europeana si Nato nu mai pot fi convinse acum decat prin fapte. Festivismul declarativ sau propaganda fara acoperire vor suna la reuniunea Nato de la Praga (in 2002) sau Ue la Bruxelles (in 2004) la fel ca la Conferinta Nato de la Madrid (1996), unde Romania s-a ales doar cu un premiu de consolare. Daca sansele vor fi ratate si acum, nu va mai fi nici un premiu.Toma Roman
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
