Printesa de la Sangeorgiu- Regina Angliei are stramosi ardeleni -
Daca cineva ar incepe sa cante imnul britanic "God Save the Queen", in comuna mureseana Sangeorgiu de Padure, ar putea fi privit de-un strain care nu cunoaste istoria locului, drept un "ciudat", un excentric. Si totusi, gestul ar avea mult temei.
Desi, geografic, exista o distanta apreciabila intre Castelul Windsor din Anglia si frumosul sat din Ardeal, din punct de vedere istoric, miile de kilometri se reduc vazand cu ochii.
Comuna mare si prospera, asezata pe cursul mijlociu al Tarnavei Mici, vechimea ei se pierde in negura timpurilor. Aici a fost descoperita o veche asezare rurala romana, fapt ce demonstreaza ca rodnicia pamantului i-a atras pe urmasii lui Traian in aceste locuri, cu aproape doua milenii in urma. Prima atestare documentara provenind din 1333 vorbeste despre o asezare infloritoare, numita Sancto-Georgia. In secolul al Xiv-lea, se construieste o biserica in stil gotic, care va fi renovata in 1760 si restaurata in 1935. Castelul contilor Rhedey a fost construit in secolul al Xiii-lea si a fost renovat in 1759 si 1809, cand a capatat actuala infatisare neobaroca. Sub castel si biserica se afla un adevarat paienjenis de tuneluri si beciuri (sec. Xiii-Xix) - loc de adapostire a bucatelor, dar si de refugiu din fata navalitorilor. La 6 august 1874, lua fiinta si prima scoala romaneasca din aceasta comuna. Astazi, in Sangeorgiul de Padure locuiesc peste 4.500 de romani si maghiari, importanta locului fiind marcata de existenta unui liceu teoretic si a unei scoli generale. Cam atat ar fi, pe scurt, istoria conventionala a comunei. Dar care este relatia dintre aceasta localitate transilvaneana si Casa Regala britanica?
Romeo si Julieta in Ardeal
Cand se vorbeste despre conti, contese, printi si printese, despre povesti de dragoste aproape imposibile, despre calesti in care calatoresc femei de o frumusete aparte, despre baluri si valuri de sampanie, despre morti fulgeratoare si inimi frante, gandul te duce la filmele hollywoodiene sau la romanele siropoase. Dar istoria reala, palpabila, ne demonstreaza ca toate acestea se pot petrece si in realitate, venind parca sa intareasca fantezia scenaristilor si romancierilor.
La inceputul veacului al Xix-lea, Sangeorgiu de Padure si intreg tinutul din jurul sau se afla sub stapanirea contilor Rhedey, ai caror stramosi aveau ramificatii in marile familii incoronate ale Europei. La 1 septembrie 1812, in castelul inconjurat de gradini si paduri, avea sa vada lumina zilei un nou vlastar al familiei: Claudina. De mica, fetita primeste o educatie aleasa, fiind inconjurata de o veritabila armata de guvernante, profesori de limbi straine si de muzica. Dupa varsta de 15 ani, adolescenta gratioasa si subtirica incepe sa frecventeze Curtea Imperiala a Vienei, participand la frenetica viata mondena a capitalei de pe Dunare. Prezenta ei nu a trecut neobservata de puzderia de conti si de printi, caci cronicile vremii o descriu drept o frumusete rapitoare. Dintre ei, principele Alexander de Wurttemberg avea sa ii fure definitiv inima. Intre cei doi tineri a "explodat" o dragoste atat de mistuitoare, incat au decis sa-si uneasca vietile. Dar in fata lor s-a ivit un obstacol neasteptat: batranul conte Ferenc Rhedey, care a refuzat cu incapatanare sa-si dea consimtamantul pentru casatorie, din cauza diferentei de rang nobiliar dintre cele doua familii. Vestea a cazut ca un trasnet peste cei doi indragostiti. Cu inimile sfaramate, Claudina si Alexander au continuat, totusi, sa se intalneasca pe ascuns, mai ales pe plaiuri austriece, in pofida interdictiei parintesti. Isi jurasera dragoste vesnica si se tineau de cuvant.
Abia in 1835, odata cu trecerea in nefiinta a intransigentului si caposului conte Ferenc, Alexander si Claudina au putut ajunge in fata altarului. Idila lor, traita acum la lumina zilei, a devenit o poveste de dragoste implinita si fericita, binecuvantata cu trei copii: Claudia (n. 1836), Ferenc (n. 1837) si Amalia (n. 1838).
O moarte misterioasa
In 1841, contesa care se mutase in Europa, in castelul sotului ei, a ramas insarcinata pentru a patra oara. In acelasi an, la Sangeorgiu de Padure sosea o veste naprasnica: frumoasa Claudina murise la nici 40 de ani, in ziua de 29 octombrie 1841, in Austria.
Imprejurarile mortii contesei raman invaluite in mister. Istoria consemneaza doua versiuni diferite. Prima vorbeste de un cumplit accident de trasura, petrecut undeva, la periferia Vienei. A doua, despre un avort spontan, urmat de o hemoragie care nu a mai putut fi oprita. In certificatul de deces aflat la Sangeorgiu de Padure nu se afla inscrisa decat data decesului.
Corpul neinsufletit al Claudinei a fost adus acasa si depus in cripta de la biserica reformata. Moartea prematura a iubitei sotii l-a zguduit profund pe printul Alexander. Neconsolat pe vecie, el s-a retras la mosia de la Sangeorgiu de Padure, refuzand pana la sfarsitul vietii sa ia parte la evenimentele mondene, atat de gustate de nobilimea din Transilvania. Cea mai importanta preocupare a sa a fost cresterea si educarea celor trei copii.
Drumul spre tronul britanic
Singurul baiat al cuplului Wurttemberg-Rhedey avea s-o intalneasca, tot la un bal cu trene si coroane, pe printesa britanica Mary Adelaide. O noua poveste de dragoste, o noua nunta ca-n povesti si, totodata, inceputul ascensiunii spre tronul imperiului britanic.
Familia regala britanica nu si-a uitat stramosii. In 1935, printesa Mary a donat fonduri pentru renovarea bisericii, in a carei cripta zace trupul neinsufletit al Claudinei Rhedey. La primaria din Sangeorgiu de Padure, pe langa tricolorul romanesc, este arborat si drapelul britanic, daruit acum cinci ani de ambasadorul acestei tari la Bucuresti.
Localnicii povestesc de o efervescenta iesita din comun, pe la sfarsitul anilor "70, cand s-a zvonit ca regina Elisabeta a Ii-a va vizita comuna lor, pentru a aduce un omagiu stra-strabunicii ei. Asa cum se stie, suverana britanica si-a anulat sine die vizita in Romania, ca semn de protest fata de politica dictatoriala a clanului Ceausescu. Locuitorii comunei mai spera, insa, intr-o vizita regala britanica pe meleagurile lor, data fiind deschiderea survenita dupa decembrie 1989.
Spiritul Claudinei domneste, inca, peste frumoasa comuna transilvaneana. Castelul Rhedey a fost renovat si adaposteste scoala generala. In interiorul bisericii reformate exista o placa comemorativa pusa de printesa Mary. Iar aproape de lacasul de cult se afla o mica, dar cocheta casa muzeala, ce cuprinde documente de epoca (printre care - certificatele de nastere si de deces ale Claudinei), portrete, stampe, precum si un afis cu arborele genealogic al familei regale britanice, cu evidentierea locului pe care il ocupa Claudina Rhedey.
In ce-i priveste pe sangeorgieni, ei sunt mandri de celebra lor consateanca, care i-a adus in mijlocul interesului general. Plin de mandrie, un localnic bine trecut de cea de-a doua tinerete mi-a spus: "Claudina a avut o existenta terestra foarte scurta, dar a reusit sa intre in istorie".Peter Leb
(Fotografiile autorului)
Mesaje Pe Internet
"Tare mult as vrea sa folosim ce avem"
As vrea sa va multumesc pentru ca existati si ne aduceti lumina in suflet noua, celor plecati din tara. Este minunat ca pot citi cu drag si dor despre obiceiuri romanesti pe site-ul vostru de pe Internet. Obisnuiam sa va citesc si acasa, dar acum insemnati mult mai mult. Lumea in care am plecat nu este mult diferita de cea de acasa, doar ca noi nu avem incredere in fortele noastre. Suntem un popor daruit de Dumnezeu cu inteligenta si harnicie. Tare mult as vrea sa vad ca folosim ce avem. Eu ma simt mandra ca sunt romanca, avem cea mai frumoasa tara. Iar Bucurestiul ar putea redeveni "micul Paris", daca l-am putea curati un pic.
Le doresc tuturor romanilor speranta de mai bine.Dana Sipil€ - Gteborg, Suedia
Doresc sa va felicit pentru ceea ce ati realizat in toti acesti ani, sa va felicit pentru ceea ce ati facut pentru noi. Va multumesc ca existati. Cu stima,Daniela Kiss
"Ma bucur enorm cand vad pe prima pagina romani de-ai nostri" Citesc de aproape un an "Formula As" si ma bucur enorm cand vad pe prima pagina romani de-ai nostri. Locuiesc in Statele Unite si sunt satula de actorii americani. Bravo, pentru revista dvs.! In fiecare saptamana, abia astept aparitia numarului urmator. Nu ma pot ridica de la computer pana cand nu am citit toate articolele. Nu am stiut pana acum de Virgil Iantu si am fost placut surprinsa de articolul din revista. Inca o data, multumesc din suflet pentru revista "Formula As".
Keep up the good work!
Cu stima,Sorela-Adelina Erwin
Felicitari pentru informatiile prezentate, ce se dovedesc a fi corecte si complete! Continutul revistei poate fi sursa de informatii pentru multe categorii de persoane. Nota 10!Adriana Filoti
"Gasim foarte multe lucruri interesante in arhiva de pe Internet"
Am descoperit, nu de mult, publicatia voastra, de care sunt extrem de incantata, ceea ce m-a facut sa o recomand si prietenilor mei de aici, din Toronto, iar datorita Internetului, gasim foarte multe lucruri interesante in arhiva. Cu toata medicina avansata din intreaga lume, urmarim in special tratamentele naturiste si diferitele leacuri recomandate, la care, se pare, ca romanii sunt neintrecuti sau poate generatia noastra a crezut mai mult in... pilulele colorate de pe rafturile farmaciilor!
Deci, inca o data, felicitari!Marilena Gheorghe - Toronto, Canada
"Imi place sa corespondez cu tineri de varsta mea"
Buna ziua, va spune o cititoare fidela a revistei "Formula As". Ma numesc Mihaela, am 21 de ani si imi place foarte mult sa corespondez cu tineri de varsta mea, mai ales din alte tari. Cateva lucruri despre mine: sunt studenta la Medicina, imi place sa citesc, sa dansez, sa cant, sa ies cu prietenii in oras. Imi place foarte mult natura cu pomii si florile ei colorate, cu pasarile ei minunate, imi place sa fiu vesela si sa-i inveselesc pe cei din jur. Va multumesc inca o data si va doresc toate cele bune.E-mail-ul meu: mihaali@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
