Plantele lunii augustAngelica
(Angelica arhangelica)Iarba celor sapte ingeri
Desi soarele arde naprasnic, sunt semne ca toamna se-apropie. Pe la margine de padure, fructele de catina si de maces incep sa se rumeneasca, afinele si mura brumata umplu cosurile culegatorilor, strugurii din vii incep sa prinda culoarea agatei si a chihlimbarului. In paduri si prin pajisti, florile se pregatesc si ele pentru ultimul schimb. Incarcate de energia solara raspandita din belsug in acest anotimp, plantele medicinale din luna august sunt o adevarata sinteza de forte vindecatoare. Intre ele, la loc de frunte se afla doua "minuni" ale florei spontane din tara noastra, celebre pentru forta lor de a tamadui: Angelica si Branca-Ursului. Inflorescentele lor, deschise ca niste umbrele albe pe sub racoarea padurii si a marginilor de rau, asteapta sa-si dovedeasca puterea. Astazi, vom vorbi despre angelica. Branca-ursului - un veritabil ginseng romanesc - va face obiectul numarului viitor.
Scurt istoric
In traditia romaneasca, angelica este o planta cu insusiri magice. Asa cum arata si numele (i se mai spune si ingerica sau iarba celor sapte ingeri), se zice ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este plin de credinte incantatoare, legate de aceasta planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea. Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau dupa locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata numai dupa ce "adoarme", spre inserat.
Raspandita si in alte tari ale Europei, angelica era considerata in Evul Mediu un adevarat panaceu. In secolul al Vii-lea, de exemplu, este consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, in timpul unei epidemii de ciuma, cu ajutorul angelicai. De altfel, planta intra in componenta diverselor elixiruri benedictine (ordinul calugaresc al benedictinilor cunostea enorm de multe secrete de vindecare cu plante), precum si in misteriosul "teriac venetian", un remediu alchimic, care intra si astazi in componenta bitterului suedez original. Pintea, celebrul haiduc din Muntii Gutaiului, cunostea si el miraculoasa forta de tamaduire a plantei. Se spune ca in traista sa din piele avea mereu clondirul cu palinca, in care lasa la plamadit angelica, un elixir care il apara nu doar de ciuma si de holera, ci si de suparari, sminteala si lingori. In popor, angelica era folosita in scaldatorile copiilor care plangeau ori care erau urmariti de boli, pentru ca se credea ca au fost parasiti de ingerul pazitor, care era chemat inapoi de puterea plantei. In Ardeal, o inghititura de palinca, in care se macerasera seminte si tulpini de angelica, era un remediu traditional pentru dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism, indispozitie si depresii cauzate de vremea friguroasa si rea. Se mai spunea ca, administrata batranilor, le reda parte din vigoarea si bucuria tineretii.
Descrierea plantei
Desi este o planta ierboasa, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternica putand depasi doi metri inaltime. Are flori alburii, dispuse in umbrele mari, globulare, seminte cu gust astringent-aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi. Este o planta iubitoare de umezeala si lumina, mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive. Creste in zona montana si submontana, la 500-1500 de metri, prin locuri pietroase si umede, pe malul apelor, la margini de padure. Fiind declarata monument al naturii, angelica nu se recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi.
Culegerea si uscarea
De la aceasta planta foarte rara se culeg toate partile - adica radacina, tulpina, frunze si flori. Desi este la mare moda folosirea radacinii, efectele terapeutice cele mai spectaculoase le au florile sale si, mai ales, semintele, care sunt foarte bogate intr-un ulei aromatic cu efecte cu totul speciale. Planta se recolteaza imediat dupa-amiaza, in zile insorite, cand are maximum de principii active.
- Stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice. Se recomanda o cura de minimum o luna, cu macerat la rece de angelica. Se beau 4 cani (250 ml) de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se exclude consumul de alcool, cafea si tutun. Pentru persoanele foarte labile si anxioase, tratamentul cu angelica va fi dublat de cel cu sunatoare: 3-4 linguri de pulbere pe zi, luata cu putina apa (cele doua plante actioneaza extraordinar impreuna).
- Dificultate de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii. In doze mici, uleiul volatil continut de semintele de angelica este un excitant cerebral foarte bun. Se foloseste maceratul de angelica (3 pahare pe zi), in care se adauga 2 lingurite de pulbere de pelin si 2 lingurite de pulbere de menta. Se amesteca bine si se bea. Triada angelica-pelin-menta este unul din cele mai puternice stimulente mentale cunoscute in fitoterapie, avand efecte intense si foarte rapide.
- Bulimie. Personal, in aceasta afectiune am vazut pentru prima oara ce poate cu adevarat sa faca o planta magica. Cu ani in urma, mi-a fost solicitat un tratament de catre o adolescenta care suferea de aceasta afectiune de mai bine de doi ani. Cand se aseza la masa, manca in nestire, dupa care mergea la toaleta si voma tot, pentru ca, dupa cateva ore, sa o ia de la capat. Practic, ajunsese sa fie sclava si victima dorintei sale necontrolate de a manca. La inceput, ea mi-a solicitat un remediu "pentru o prietena", mult dupa aceea recunoscand ca ea era cea bolnava. I-am recomandat tinctura de angelica (1 lingurita intr-un pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa). Deja din a doua zi de tratament, remediul si-a facut efectul si, in mod miraculos, dorinta sa de a manca a fost mult temperata.
- Colita de fermentatie, colita de putrefactie, gastrita hipoacida. Se foloseste o combinatie in proportii egale de tincturi de angelica si pelin (se prepara in acelasi mod ca si tinctura de angelica). Se iau de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cate 1-2 lingurite din aceasta combinatie de tincturi, dizolvate intr-un pahar cu apa.
- Indigestie, anorexie, anorexie psihica, digestie dificila. Inainte de a manca, se ia o jumatate de lingurita de pulbere de angelica, care se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu apa.
- Epidemii de gripa, epidemii diverse. Este indicat sa se mestece de trei ori pe zi seminte, frunze si flori de angelica, studiile clinice aratand ca in acest fel, rata imbolnavirilor se poate reduce cu peste 50%.
- Tulburari de ciclu menstrual, dereglari hormonale la femei, insotite de simptome diverse (acnee, hirsutism, tesut adipos in exces). Se iau de patru ori pe zi, inainte de masa, cate o jumatate de lingurita de pulbere de angelica si o jumatate de lingurita de pulbere de flori si seminte de telina. O cura dureaza 2-3 luni, perioada in care se consuma numai vegetale si putine lactate, 40-50% din hrana fiind alcatuita din cruditati.
- Cancer, boli infectioase grave (Tbc, hepatita virala), scleroza in placi, paralizie, boli grave in general. In toate aceste afectiuni si in multe altele, angelica este un adjuvant extraordinar. Prin calitatile sale tonice si psihotrope, ea este capabila sa elimine starile de blocaj ale celor grav bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu el insusi, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic. Se recomanda angelica sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa. Daca senzatia de voma este foarte puternica, atunci se administreaza cu putina menta; in cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de tintaura sau de anghinare.
Frumusete
Mastile cosmetice cu angelica sunt excelente pentru tenul gras, seboreic, cu multi pori. Pulberea de planta macinata fin, cu rasnita de cafea, se amesteca cu apa, pana devine ca o pasta. Aceasta pasta se intinde printr-un tifon subtire pe fata si se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta. Daca tenul este foarte sensibil, e bine ca alaturi de pulberea de angelica sa puneti si putin musetel. Pentru tenul patat, angelica face o combinatie foarte buna cu sanziana galbena.
Atentie: angelica are proprietati fotosensibilizante, fiind interzisa expunerea la soare mai repede de patru ore de la folosirea sa externa.
Contraindicatii: angelica este contraindicata femeilor in perioada de graviditate, avand proprietati avortive.Ilie Tudor
Preparate Din Angelica
- Maceratul de angelica: 2 lingurite de pulbere de angelica se pun intr-un litru de apa la macerat, de seara pana dimineata; dimineata, maceratul se filtreaza si se pune la racoare. Se beau patru cani (250 ml) de macerat pe zi.
- Pulberea de angelica: florile, tulpinile si semintele se macina fin cu rasnita electrica de cafea sau se zdrobesc bine in piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure care ar putea leza mucoasa bucala, se cerne pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de preferinta in borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate a pulberii este de doua saptamani, dupa care mai trebuie macinata o portie.
- Tinctura de angelica: intr-un borcan cu filet se pun 100 g de angelica (aproximativ 20 de linguri de pulbere obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 250 ml (o cana) de apa si 250 ml alcool alimentar de 90¡. Se lasa totul sa se macereze 7 zile, apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura se pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros.
- Plamadeala de angelica in tuica : se face cu planta proaspata. O mana de tulpini, frunze, flori si seminte verzi de angelica se toaca foarte marunt pe o planseta de lemn, dupa care se pun intr-o sticla cu gatul larg, cu tot cu sucul rezultat. Imediat dupa aceea, pentru ca planta sa nu apuce sa se oxideze, se toarna peste ea o jumatate de litru de rachiu tare (40¡). Se lasa la macerat o luna intreaga, agitandu-se de trei ori pe zi sticla, dupa care se filtreaza printr-un tifon subtire, pus in doua. Se pastreaza la loc intunecos si rece.Pentru procurarea acestei plante, va punem la dispozitie telefoanele: Staneasa Ioan (Brasov) - 068/14.07.11, Avram Ioan (Alba) - 093/92.84.23.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
