Lectia polonezaRomania este o tara care invata democratia din mers. Acest tip de invatare se poate face fie prin metoda incercarilor succesive, din greseli, fie daca inveti din experienta altora (pozitiva sau negativa). De fiecare data cand vizitez o tara straina, ma intreb ce se poate invata de acolo. In acest sens, rastimpul indelungat pe care l-am petrecut in Statele Unite ale Americii m-a ajutat enorm sa inteleg ce este democratia. Intamplarea face sa ma aflu pentru cateva zile in Polonia. Am fost invitat de Ambasada Poloniei la Bucuresti sa vizitez aceasta tara, in ideea de a ma intalni cu politicieni, ziaristi, militari, pentru a cunoaste la fata locului drumul parcurs de fosta tara comunista in directia democratizarii si integrarii in Nato si Ue. M-am documentat din plin si as putea scrie chiar un studiu, daca nu chiar o carte pe aceasta tema. Dar pentru acest articol am sa retin doar cateva aspecte care mi se par relevante pentru tara noastra.
Cea mai importanta diferenta dintre Romania si Polonia este felul in care cele doua tari s-au despartit de regimul comunist. In teoriile democratizarii, se face distinctia intre mai multe tipuri de abordari, in functie de rolul pe care l-au jucat elitele (nu numai in trecerea de la comunism la democratie, dar si de la regimuri dictatoriale sau autoritare). Sunt doua elite care conteaza in acest joc strategic: elitele la Putere si elitele in Opozitie. In unele cazuri, initiativa schimbarii regimului apartine elitelor la Putere, in altele - celor din Opozitie. Cel mai interesant caz este acela in care ambele elite sunt implicate. Acesta este cazul Poloniei, unde, in 1989, au avut loc celebrele "mese rotunde", cand comunistii au negociat totul cu liderii miscarii anticomuniste. De aceea, de mai bine de 11 ani incoace, indiferent cine s-a aflat la Putere - dreapta sau stanga reconstruita, democratica - drumul a fost acelasi: reforma economica puternica, privatizare, reforma politica lipsita de ambiguitati, integrare in Nato si Ue. In Romania nu a avut loc de la bun inceput o asemenea intelegere. Cu toate acestea, faptul ca Pdsr a incheiat doua protocoale politice (cu Pnl si Udmr) poate fi considerat un inceput de drum in acest sens. Aceste protocoale nu sunt chiar echivalentul "meselor rotunde", dar pot fi considerate un inceput de drum. Motivul pentru care fac aceasta comparatie este legat de ideea necesitatii respectarii protocoalelor, pentru a realiza reforma.
O alta deosebire importanta este cea legata de angajamentul pentru reforma economica hotarata, privatizare, restructurare. Celebrul plan Balcerowicz de terapie de soc, in ciuda suferintelor pe care le-a provocat, a adus pana acum Poloniei beneficii enorme. Abia acum, la mai bine de un deceniu, se vede clar de ce a fost importanta vointa politica si sociala in aceasta directie. La noi, in toata aceasta perioada, tocmai vointa politica a lipsit. Dar angajamentele partidului de guvernamant, precum si sprijinul din partea Opozitiei democratice par sa semnalizeze tocmai o hotarare in directia reformei. Trebuie sa fim insa prudenti, pentru ca si in 1996 parea ca exista o vointa politica reformista. Or, coalitia care a guvernat intre 1996 si 2000 s-a temut sa faca o reforma hotarata, din motive electorale. Numai ca frica de a pierde voturi a condus la rezultate aproape catastrofale pentru Cdr (din care nu s-a salvat decat Pnl). S-au pierdut mai multe voturi nefacand reforma, decat s-ar fi pierdut daca se facea reforma. Iar Pntcd nu mai este azi in Parlament, lasand un culoar liber pentru Prm. Daca Pdsr se va teme din nou sa faca reforma, nici nivelul de viata al cetatenilor nu se va imbunatati si nici capitalul de incredere al electoratului nu se va pastra.
O alta diferenta importanta intre Polonia si Romania se leaga de modul in care liderii politici si militari au privit problema integrarii in Nato. Am avut o intalnire cu un general polonez care mi-a explicat faptul ca reforma in domeniul militar din Polonia nu a avut nici un element de originalitate. Pur si simplu s-a respectat un plan bine gandit de reforma. In momentul cand polonezii au aflat ce trebuie sa faca, ei au respectat planul intocmai. Si in Romania se stie exact ce trebuie facut. Acum vreo doi ani, la Ambasada S.U.A. din Bucuresti a avut loc o intalnire a ziaristilor si comentatorilor de politica externa cu generalul american Kievenaar, care ne-a explicat ceea ce se stia exact la Ministerul Apararii Nationale. Cu toate acestea, Romania nu a respectat mai nimic din ceea ce trebuia facut. Este adevarat ca s-a pornit la realizarea tuturor standardelor cerute. Dar nici unul dintre standarde nu a fost dus pana la capat. Aceste lucruri le afirma specialistii occidentali, nu responsabilii romani. In viziunea acestora din urma, totul este in regula. Nu am sa intru acum in amanunte, dar important este ca suntem perceputi ca fiind incapabili sau lipsiti de vointa in a ne indeplini pana la capat angajamentele. Nici in aceasta privinta nu trebuie sa fim prea originali. Ceea ce Occidentul asteapta de la noi este sa ne tinem promisiunile, sa ne respectam angajamentele. Asa cum au facut-o polonezii.
Una dintre dezbaterile publice din Polonia a pornit de la modul in care societatea civila, presa si societatea politica se raporteaza la problema delicata a mostenirii comunismului, in particular a mostenirii lasate de Securitate. Acum trei ani s-a votat in Polonia legea accesului fiecarui cetatean la propriul dosar din arhiva fostei politii politice. Cu toate ca ea a intrat in vigoare, s-au iscat cateva scandaluri, ale caror consecinte sunt extrem de costisitoare. In privinta gestionarii accesului la dosarele politiei politice, nici Polonia nu sta stralucit. Cu toate acestea, anumite pozitii publice ale unor lideri de opinie pot fi extrem de instructive. Pozitia cea mai interesanta in aceasta controversa o are Adam Michnik, celebrul disident anticomunist, actualul director al celui mai citit cotidian din Polonia, "Gazeta Wyborcza" (care isi publica pe manseta in fiecare zi tirajul in care s-a tiparit fiecare numar din ziar). Michnik demonstreaza faptul ca accesul la dosarele fostei politii politice nu este ceva benefic. Aceste dosare au fost alcatuite de fostii ofiteri ai Securitatii poloneze, in scopul de a-i distruge pe dusmanii regimului. Ei au scris acolo lucruri despre care nimeni nu stie precis daca sunt adevarate sau false. Nu vad nici un motiv pentru care am putea sa credem ca in Romania s-a intamplat altfel. Daca un fost colaborator este "curat" sau daca un nevinovat este trecut drept "colaborator" - acestea sunt chestiuni asupra carora nimeni nu poate avea certitudini. In plus, o parte din arhiva a fost distrusa. Deci, nu este posibil nici macar sa ai o baza completa de date. La fel s-a intamplat si in Romania. Problema este ca in Polonia numele unor politicieni de prim rang au fost deja compromise, in ciuda faptului ca ei au negat orice fel de colaborare. Mai inainte ca tribunalele sa decida daca au spus sau nu adevarul, ei au fost inlaturati din viata politica. Dar, dupa un an sau doi, s-a dovedit ca erau nevinovati. Cine ne garanteaza ca nu se va intampla si la noi la fel? Concluzia acestor randuri este ca putem invata multe din lectia poloneza. Si din succesele, si din erorile facute acolo. Daca e cineva interesat. Altminteri, degeaba ne mai agitam.Dan Pavel
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
