Mari duhovnici romani

Parintele Arsenie Papacioc, Staretul Manastirii "Sfanta Maria" din Techirghiol

"Suferinta neamului romanesc e o suferinta mantuitoare. Va avea o mare misiune poporul romAn. Tocmai pentru ca traim de doua milenii pe cruce, va urma Invierea"

Parintelui Arsenie Papacioc i se spune pe fata "sfantul", iar raurile de pelerini care se indreapta spre el ca sa-l vada si sa-l asculte, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca la el, fac inconjurul pamantului romanesc.
E sfarsitul privegherii de sambata noapte, o pace odihnitoare, cu luna plina, se asterne peste "cetatea" calugaritelor, peste chiliile Manastirii "Sfanta Maria" din Techirghiol. De departe, se aude sufletul marii. Zidurile manastirii sunt facute din roca sedimentara si mai poarta in ele amintiri de valuri si scoici. Pelerinii de langa mine sunt fericiti. In curand, se vor intoarce la casele lor, afirmand cu bucurie si cu mandrie in inima: "La pragul dintre milenii, m-a binecuvantat parintele Arsenie Papacioc...".

"Oriunde si oricand am trai, Iisus este acelasi si glasul clopotelor este la fel"

- Sfintia voastra, de zeci de ani sunteti duhovnicul Manastirii "Sfanta Maria", aflata chiar in centrul oraselului Techirghiol. Mii de oameni vin, mai ales in preajma sarbatorii Craciunului, sa se spovedeasca la dvs. Oare un duhovnic "de oras" e diferit de un duhovnic care traieste departe de lume, in pustiul muntilor si al padurilor? Sunt diferite problemele oraseanului stresat si agitat de cele ale omului simplu?
- Nu exista un Hristos in provincie si altul la blocuri, un Hristos la rasarit si altul la apus. Nu! E acelasi Dumnezeu pentru toate timpurile si toti oamenii. Dar depinde de sinceritatea inimii tale cand te duci la duhovnic. Nu te duci la el ca si cum te-ai duce la biblioteca: iti iei ce carte vrei si o pui la loc. Caci tineti minte! Primii calugari nu aveau biblioteca. Biblioteca lor era o mare cruce. Ma intreba cineva intr-o zi ce melodie imi place cel mai mult. Mi-a venit sa rad. Zic: "Mie cel mai mult imi place bataia clopotelor - Cheama viii, plange mortii si imprastie viforele". Vreau sa spun ca oriunde si oricand am trai, pe vremea lui Stefan cel Mare sau pe vremea lui Emil Constantinescu, Iisus este acelasi si glasul clopotelor este la fel. Sigur ca traim vremuri grele si ca problemele oamenilor sunt mari; ca lumea se schimba, se inraieste, se indeparteaza de Dumnezeu. Dar singurul fapt important, de la care nu trebuie sa ne abatem vreodata, sunt cuvintele Mantuitorului. Scriptura nu poate sa fie alta. Limpede. Hristos nu se schimba o data cu Revelionul, de la un secol la altul.

"Suferinta-i un dar de la Dumnezeu. Te-am umilit, popor roman, ca sa te pot inalta"

- Iisus inseamna speranta si innoire. Ce-ar trebui sa faca romanii, scufundati in saracie si suferinta, ca sa-si pastreze totusi nadejdea?
- Eu am trait in diferite situatii grele. Am stat 12 ani in puscariile comuniste, schingiuit si infometat. Sute de preoti au fost aruncati in celulele negre, cerandu-li-se doar atat: sa se lepede de Hristos si vor fi liberi. Pe mine, credinta m-a ajutat sa nu ma clatin duhovniceste, sa nu ma tem de lanturi si palmuiri. Daca toate chinurile astea sunt acceptate fara cartire, devii un Dumnezeu, pur si simplu. Cand esti in astfel de situatii grele, esti ca un Dumnezeu inlantuit. Ne smulgeau barbile, ne trageau de barbi ca pe niste vite. Ne-am intors ca niste ocnasi: chilugi, fara barbi, fara dinti, dar mai ales fara chipurile acelea luate de pe icoane, de calugari. Eram criminali de rand. Romanii trebuie sa inteleaga ca nu se poate fara cruce. Suferinta-i un dar de la Dumnezeu. Te-am umilit, popor roman, ca sa te pot inalta. Intr-adevar, de cand s-a nascut, amaratul asta de popor a suferit nespus. Dar nici unui mucenic din alte neamuri nu i-a fost mai frumoasa credinta decat mucenicilor nostri. Un Horia, care a infruntat imparati, care s-a luat la tranta cu imperii, toti au ascuns in cojoacele lor mitoase o inima de erou. Omul fuge de suferinta ca un las. Noi nu zicem s-o cauti, dar daca a picat peste tine, birui-o! Vedeti dvs., toate minunile pe care le-a facut Hristos, ca-ti sta mintea in loc - a inviat morti, vindeca numai cu vorba, a vindecat orbi, slabanogi, garbovi -, minunile acestea n-au mantuit lumea. A mantuit-o numai crucea, suferinta.

"Daca vrei sa vezi Raiul,
lasa-l pe celalalt sa il vada"

- Si totusi, sfinte parinte, romanii par sa nu inteleaga mare lucru din suferinta. Ea ne dezbina, in loc sa ne tie adunati. Ce-ar trebui sa facem ca sa ne solidarizam in fata necazurilor, sa ne gandim impreuna la viitor?
- Dumneavoastra imi puneti o intrebare, iar eu sunt obligat sa raspund ca si cum traim vremuri apostolice. As spune doar atat: omule, conteaza enorm cum esti tu! Cu tine trebuie sa inceapa exemplul. Noi trebuie sa plangem intreaga drama a lumii ca pe propriile noastre pacate. Una din marile greseli care se fac, chiar de unii preoti cu nume bun, e ca nu se traieste drama celuilalt. Daca vrei sa vezi Raiul, lasa-l pe celalalt sa-l vada. Mantuind, mantuieste-te. Diferenta intre tragedie si drama este ca in tragedie eroii mor, pe cand in drama eroii traiesc. Noi n-avem tragedii. Avem numai drame. Eroii nostri sunt sfinti, mucenici, martiri, e Hristos. Eroii lui Shakespeare? S-a terminat. Asta-i tragedie.
- Sarbatorim ultimul Craciun al mileniului. Oamenii isi pun nadejdea ca Nasterea Mantuitorului va insemna si pentru ei mantuire si innoire; iesirea din umilinta de a fi atat de in urma ca tara, atat de dispretuiti ca oameni si ca popor.
- Valoarea desavarsita a incununarii suferintei este daca ai fost si umilit. Suferinta neamului romanesc eu o numesc o suferinta mantuitoare. Spun: va avea o mare misiune poporul roman. Sunt foarte optimist, tocmai pentru faptul ca noi traim de doua mii de ani pe cruce. Sa stiti ca urmeaza Invierea. Invatatura crestina, fata de alte religii din lume, este ca celelalte vor sa scape de suferinta, pe cand crestinismul spune ca "nu", numai prin suferinta scapam de suferinta.

"Omule, de tine depinde tot ce-i in afara de tine. In viata sa ai mereu un zambet ascuns in inima"

- Multi romani spun in ultima vreme: "Dumnezeule, de ce m-ai parasit"? Sunt harnici, muncitori, talentati, dar totusi nu le surade norocul. N-au nici o sansa. Cum isi pot recapata, oare, acesti oameni nadejdea, increderea in ei?
- Eu stiu ca Dumnezeu nu ne-a lasat orfani. Ne-a inzestrat cu ingeri pazitori, cu atatea lucruri minunate. Eu sunt calugar, sunt fericit. Dar va spun, ca unul care traieste in lume, care, batran fiind, am avut timp sa cuget, sa rumeg, sa ma gandesc si iar sa ma gandesc. Vreau sa va spun ca ma gasesc atat de departe, totusi, de adevarata, marea nadejde... Sunt pe drumul cel bun, dar la inceputul lui, la cap... Insa, care-i surpriza care ma bucura si pe care vreau s-o comunic oamenilor? Am vazut ca se poate, se poate ajunge. Deci, indreptarea lumii e in functie de noi. Mai mult: fiinta omeneasca e singura veriga dintre Dumnezeu si Creatie. Omului i s-a incredintat marea raspundere sa supravegheze soarta Creatiei. Dumnezeu n-a dat aceasta ascultare, aceasta ingrijorare, n-a dat-o ingerilor, a dat-o omului. Nu o diploma, nu o functie sociala, nu un ciolan, astea sunt fleacuri. Omule, de tine depinde tot ce-i in afara de tine. Si nedreptatile, si saracia, si deznadejdea. Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima. Invata sa poti sa canti spectacolul lumii intregi.

"Toate veacurile au fost pline de ticalosi, dar ticalosii din secolul acesta au umplut cerurile de sfinti"

- Sfintia Voastra, exista oare si un indreptar pentru asta?
- Ei bine, aflati ca un crestin pune mana pe stele. Si mai mult, sfintii spun ca un om smerit muta astrele. Asta-i totul! Cand te smeresti cu adevarat, esti un Dumnezeu si gata. Nu se poate, oameni buni, fara smerenie! Cu nici un chip! Nici sa despici socotelile cele mai de scoala primara. Cel mai mare urat posibil de care trebuie sa scapam este mandria. Acolo unde nu-i Hristos, este o mandrie umilita. "Sa ma vorbeasca lumea de bine, sa nu ma barfeasca." Nu conteaza asta. Totdeauna trebuie sa ne gandim ce parere are Dumnezeu despre noi, nu lumea. Caci asta a taiat zborul multor valori din Romania.
- Parinte Arsenie Papacioc, cititorii revistei noastre asteapta un indemn de la dvs. Sfaturile duhovnicesti, cand sunt patrunse si respectate, pot fi o punte de trecere catre Rai.
- Spuneti la toata lumea sa-L traiasca in plin pe Hristos si vor fi eliberati. Ca Dumnezeu nu le va ajuta ticalosilor sa stapaneasca Romania, ci va face numai asa, pe moment, niste "jocuri de lumini". Rabdati-i! Toate veacurile au fost pline de ticalosi, dar ticalosii din secolul acesta au umplut cerul de sfinti.