Lumea Romaneasca Corespondenta din Los Angeles
Cu Hrusca si Seicaru la Hollywood
In Los Angeles, in ultima vreme, au avut loc nenumarate evenimente romanesti de mai mare si mai mica anvergura - intruniri de afaceri organizate de guvernul american si de cel roman, intruniri religioase, conferinte, gale, receptii si - nu in ultimul rand - evenimente culturale: o expozitie de arta, o proiectie de filme romanesti clasice. Totusi, in toata aceasta fervoare artistica, vestea ca doi dintre cei mai iubiti cantareti romani sunt aici s-a raspandit ca fulgerul. La concertul lui Hrusca si Seicaru au venit aproape 1000 de romani. Nici nu am stiut ca suntem asa de multi in Los Angeles! Este adevarat, multi nu au avut loc sa intre, dar Hrusca si Seicaru, dupa concertul cel mare de la Satul Alpin, din Hancock Park, au mai dat un concert la restaurantul romanesc "Dunarea" si inca un mic concert de adio, acasa, la familia Blaga, originari din Ardeal, pentru cei care n-au apucat sa-i auda si si-au dorit foarte mult.
In ce ma priveste, de la varsta de 12 ani si de la primele lor concerte, mi-am dorit sa am ocazia sa ii cunosc pe acesti doi mari cantareti de folk si rock (pe atunci nu aveam pasiunea interviurilor si nici nu citeam ziare). Nu s-a intamplat insa sa-l intalnesc pe Hrusca nici macar atunci cand, filmand un material documentar in medievalul si miticul Ieud, am ajuns in Maramures, la el acasa. Cine si-ar fi inchipuit ca o sa-i intalnesc pe neasteptate, intr-o buna zi, in America, la Universal Studios, dupa ce isi terminasera toate concertele, pregatiti de plecare, relaxati si gata sa-si descarce sufletul?
Cum de s-au intalnit in Los Angeles?
Stefan a venit din Canada, unde traieste impreuna cu sotia lui, fotomodel si specialista in computere, si cu baietelul lor de 8 ani, Stefan Hrusca Jr. Vasile a venit de la Bucuresti, unde traieste impreuna cu sotia lui, jurnalista si profesoara de limbi nordice, si cu fiul sau, in varsta de 21 de ani, care tocmai a terminat A.S.E.-ul.
- Nu a fost tentat deloc sa faca muzica?
- Ba da, a studiat muzica clasica si pianul, ca un adevarat profesionist, de la varsta de patru ani, dar a vrut sa fie independent, asa ca s-a hotarat sa faca o meserie concreta.
- Cum v-ati hotarat sa veniti amandoi, din doua parti de lume, ca sa faceti acest turneu?
Stefan: Ni s-a facut dor sa cantam impreuna. Anul trecut, am cantat impreuna acasa, la mare, intr-un turneu care a inceput la Mamaia si a continuat in Statele Unite si Canada, impreuna cu Victor Socaciu. Si pentru ca am apucat sa mergem atunci numai pe coasta de est, anul acesta ne-am hotarat sa venim si pe coasta de vest, numai noi doi.
- Care au fost dificultatile organizarii acestui turneu?
Stefan: Viza, ca intotdeauna. Vasile locuieste in Bucuresti si a avut probleme cu viza. In rest, Gabi Blaga, un suflet de om extraordinar, a fost "promotorul ascuns" al acestui prim festival romanesc de muzica din Los Angeles, si el a avut grija de toate.
- Incotro va indreptati acum?
In ciuda ochelarilor de soare si a pantalonilor scurti, Hrusca pare coborat dintr-o icoana bizantina insorita, iar Seicaru arata ca un sever voievod roman, dar deindata ce isi iau chitarele in mana, se transforma in haiducii rebeli dintotdeauna. Nu s-au schimbat prea mult de la primul concert in care i-am vazut acum 18 ani, intr-o noapte extraordinara, pe malul Marii Negre, pe o scena batuta din spate de valuri inalte.
- De cand cantati impreuna?
Vasile: Din "81. Dadeam in doi spectacole de cate doua-trei ore pe stadioane, in conditii tehnice nu prea bune, dar tot strangeam cate 10.000 de oameni. Apoi, am cantat in Amfiteatrul Artelor, iar dupa aceea, cu Cenaclul Flacara. Eu am fost cu ei sapte ani, Stefan - patru ani. Dupa "89, ne-am separat.
- Ce faceai inainte de a canta cu Hrusca?
Vasile: Am terminar Iefs-ul si am cantat intr-o trupa numeroasa de jazz-rock, numita Cristal, condusa de Puiu Cretu. Vazusem "Hair" al lui Milos Forman, care ma intorsese pe dos, si eram si eu un hippy de Galati, fara plete, cu petice inflorate, decupate din halatul bunicii si cusute pe haine.
Stefan: Iar eu le predam lectii copiilor mici, la Borsa.
- Dupa ce v-ati despartit, ce ati facut?
Vasile: Nu mult dupa aceea, Stefan a plecat in Canada, iar eu am cantat pentru o vreme cu Pasarea Colibri, cu Mircea Baniciu, Mircea Vintila, Florian Pittis si Vladi Cnejevici. Sunt un grup exceptional. In Romania, noi suntem insa "batranii". Rock&roll-ul este considerat un gen mort. Nu mai exista decat hip-hop-ul, foarte promovat de Pro Tv. In genul nostru, este foarte important textul, or, in Romania, nimeni nu mai are timp sa asculte asa ceva.
- Cum ti se pare America?
Vasile: Anul trecut am fost la New York, in Central Park, sa vad locurile unde s-a filmat "Hair" silocul unde s-au plimbat John Lennon cu Yoko Ono si unde Lennon a fost asasinat. Mi-a venit sa lesin. Anul acesta, California m-a bulversat complet. Stefan si d-l Blaga cred ca si-au propus cu dinadinsul s-o faca, m-au tarat intr-un vartej nebun, am jucat noptile in Las Vegas, am vazut toate spectacolele, am zburat pe deasupra lui Grand Canyon cu elicopterul, am fost in Mexic, la Bufadora, unde se sparg de stanci valuri imense, am fost la Universal Studios, pe toate platourile de filmare. Grand Canyon a fost insa cel mai spectaculos lucru din viata mea. Ceea ce regret e ca nu am apucat sa merg la nici un concert de rock. Iar in Los Angeles, surprinzator, nu am vazut nici o femeie frumoasa. In afara de romance. De-abia astept sa plec acasa!
- Ce fac doi cantareti asa de gloriosi ca voi in timpul liber?
Vasile: Am mult de lucru, am terminat acum un nou Cd, nu cu balade de dragoste de data asta, ci protestatar si politic. Trebuia sa fie lansat deja in Romania, dar s-a amanat pentru ca am plecat in turneu.
Stefan: Eu cand nu sunt in turneu, compun muzica, in studioul meu. Am inceput sa compun muzica de film, mai nou, inspirata din folclorul romanesc. Si lucrez la un alt Cd, cu colinde. Am fost la cules de colinde vechi, anul trecut, acasa, in muntii nostri.
- Te duci des acasa, in Romania?
Stefan: In fiecare an, de cate doua ori. O data vara, la mare, si o data de Craciun, la ai mei, in Ieud. Desi sunt de opt ani in Canada (baiatul meu s-a nascut acolo), si tot mi-e dor de acasa. Dar dorul acela ingrozitor de la inceput a trecut.
Vasile: Canada e superba.
Stefan: In Canada, e vremea ca in Ieud, la noi. Aici e vara, dar acolo, acum, trebuie ca au inceput sa se inroseasca frunzele...
Stefan cade pe ganduri si viseaza. Desi a plecat de-atata vreme de acasa, stie tot ce se petrece acolo, in amanunt. Poate sa-ti spuna si cum s-au facut cartofii anul asta, in satul lui.
- Vasile, tu ai pleca vreodata din tara?
Vasile: De tot...? Nu, niciodata! Imi place cand merg pe strada, sa intalnesc oameni cunoscuti, cu care sa stau de vorba.
- Cum vi s-au parut concertele de aici?
Vasile: Mi-au placut foarte mult. Lumea aici se ridica si canta imediat impreuna cu tine, nu exista nici o distanta intre scena si public. Publicul e cald si receptiv. Nu am facut nici o repetitie inainte, ne-am luat chitarele si ne-am dus. La sfarsit, noi eram cei care stateam si ascultam cum canta publicul... E o bucurie uriasa.Runa Petringenaru
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
