O afacere americana de peste 120 milioane de dolari
Charles (Skip) Franges
Manager General al Combinatului Siderurgic Resita
"Romanilor, pastrati-va increderea! Romania poate si trebuie sa devina o forta majora in lume, asa cum a fost in trecut"
Cand a luat decizia de a investi in Romania, Compania americana Noble Venture Inc. l-a delegat pe economistul Charles (Skip) Franges din Bethlehem, Pennsylvania, sa faca o vizita "de recunoastere" la Resita, in vederea intocmirii unui raport asupra celor aflate aici. In primul fax expediat acasa, la putine minute dupa terminarea vizitei la Combinatul Siderurgic, d-l Franges a scris: "Este o adevarata bijuterie". De atunci, au trecut exact trei ani, iar prezenta americana in cea mai veche cetate siderurgica din tara (combinatul a fost fondat in 1771) a devenit o obisnuinta. Cu alte cuvinte, resitenii sunt mult mai norocosi decat cei mai multi dintre romani, deoarece la ei au venit, in sfarsit, americanii. Si nu cum ne-am obisnuit alta data - cu ajutoare alimentare sau cu medicamente pentru copiii handicapati -, ci cu multe milioane de dolari pentru investitii adevarate, creatoare de locuri de munca si de stabilitate sociala. Despre "aventura sa romaneasca" ne-a vorbit recent managerul general al combinatului resitean, d-l Skip Franges.Majoritatea informatiilor despre Romania, care ajung in America, sunt gresite
- "De buna voie si nesilit de nimeni" ati venit in Romania, d-le Franges? Ce stiati despre tara noastra inainte de a ateriza la Otopeni?
- Nu am ales Romania "de buna voie", ci mai degraba am fost implicat in Proiectul Resita de catre asociatii nostri europeni. Din cauza perceptiei mele eronate despre aceasta tara, nu credeam, ca sa fiu sincer, ca voi gasi ceva interesant aici. Ce stiam eu era putin, dar si acest putin era fals. Majoritatea informatiilor despre Romania care ajung in America sunt gresite. In realitate, Romania are o bogata traditie in excelenta economica, gratie bogatiilor si inaltei calitati a oamenilor sai.
- Toti investitorii straini se plang de legislatia stufoasa care functioneaza la noi. Cine v-a ajutat sa treceti "codrii de arama" ai birocratiei locale?
- Ambasadorul american Rosapepe. Excelenta sa a fost implicat de la inceput in acest business. Ne-a sustinut si ne-a incurajat. Noi, cei de la Noble Venture, impreuna cu partenerii nostri romani, suntem foarte norocosi ca un om ca ambasadorul Rosapepe lucreaza atat de eficient pentru noi. De fapt, munca sa admirabila este perceputa ca atare de toti romanii.
- Va considerati un investitor major sau unul de importanta mijlocie?
- Nu stiu exact cum sa clasific statutul nostru de investitori. Pot insa afirma ca ne aflam aici pentru a satisface necesitatile de lichiditati ale combinatului ca oameni cu experienta in industria otelului, alaturi de partenerii nostri romani. Este o combinatie foarte buna si nu ma retin sa afirm ca vom deveni o forta majora pe piata produselor siderurgice europene si mondiale.
- Spuneati ca ati venit sa aduceti resitenilor ceva cash. La cat se ridica volumul financiar al afacerii?
- Care au fost primele dvs. impresii despre muncitorii romani?
- Ca sa fiu direct, primele mele impresii au fost acestea: ce sansa imensa! Produse de mare calitate! Perfecte pe orice piata! Si muncitorii! Acesti oameni trebuie sa fie buni, de vreme ce au ajuns la o astfel de dezvoltare industriala in regimul trecut, cu mainile legate la spate! Cu mare sinceritate, am gandit in stilul nostru american: "Am gasit aici un mare diamant".
- Se spune ca romanii sunt tributari la capitolul mentalitate. N-ati remarcat acest aspect?
- Daca va referiti la obiceiurile legate de munca, la lipsa de motivatie si la slaba cunoastere a lumiiafacerilor, nu cred ca e cazul echipei noastre de la C.S.R. Noi credem ca, avand posibilitatea competitiei si a beneficiului personal rezultat din eforturile fiecaruia, acesti oameni vor obtine o productie aflata in topul industrial. Ganditi-va la acest lucru: siderurgistii resiteni au lucrat in conditii teribile, au depasit planurile cincinale comuniste doar in schimbul unor vorbe frumoase si mincinoase. De aceea, sunt sigur ca atunci cand vom demara adevarata si sanatoasa productie, iar combinatul va incepe sa aduca profit - acesta fiind in cele din urma impartit intre cei care si-au adus contributia la obtinerea lui -, nu cred ca cineva ar putea face o predictie despre ce sunt in stare acesti oameni! Cat priveste modul american de gandire, nu cred ca va trece mult timp pana cand echipa noastra va lucra cu mandrie pentru combinat si comunitate, va fi agresiva pe piata si va deveni sensibila in fata responsabilitatilor legate de clienti - fapt care va fi considerat un succes atat al firmei, cat si al fiecaruia in parte. In fine, suntem siguri ca, o data oportunitatile oferite, resitenii sunt capabili de performante incredibile, pentru ca stiu sa munceasca la fel ca oricare alt siderurgist din aceasta lume, nu numai din America, si fiindca doresc sa-si protejeze familiile si sunt dornici sa fie castigatori.
- Ce recomandari ati putea face romanilor? Ce sugestii ati dori sa adresati Guvernului?
- Romanilor, pastrati-va increderea! Cat despre Guvern, nu sunt un expert in domeniu. Cred ca mai sunt destule de facut si multe lucruri sunt noi pentru toti. Pana la urma, cea mai importanta realizare a unui guvern este sa asigure drepturile individuale ale fiecarui cetatean. Dupa parerea mea, toate realizarile pornesc de la asigurarea drepturilor cetatenesti. O data ce oamenii vad si cred acest lucru, vor face singuri diferenta intre libertate si opresiune. Oamenii sunt ceea ce este tara. Asigura-le drepturile si vezi ce se intampla!
- Sunteti optimist. Credeti, domnule american, in viitorul Romaniei?
- Americanii sunt optimisti prin firea lor. Romania, sunt sigur, poate si trebuie sa fie o forta economica majora in lume, asa cum a fost in trecut."Sunt fericita ca am luat decizia de a face afaceri aici"
D-na Debby Weaver-Higgins, vicepresedinta a Companiei "Noble Venture" si manager adjunct al C.S.R., a tinut sa adauge cateva observatii de o deosebita acuitate, legate de experienta romaneasca a investitorilor de peste Ocean.
- Skip si cu mine am fost de acord ca Romania este ultima frontiera de cucerit. Sunt foarte fericita ca am luat decizia de a face afaceri aici. Sa nu ma intelegeti gresit, nu ne-a fost usor. De o mie de ori ne-am intrebat: "Ce cautam noi aici? Cum s-a intamplat ca la varsta noastra sa fim in situatia de a purta o astfel de lupta?". In momentele acelea, ni se parea imposibil sa facem afaceri in aceasta tara. Am intalnit si oameni in care nu ne puteam increde si al caror cuvant nu valora nimic. Mi s-a parut greu de facut afaceri cuoameni care doreau sa plece din tara pentru propria siguranta materiala, de fapt pe cheltuiala tarii. M-am intrebat: "Cum au luptat ei pentru libertate si democratie, iar la primele greutati si-au parasit cuibul, incapabili sa creada in viitor?". Cand imi spuneau ca doresc sa plece in Statele Unite, le-am replicat: "Mai bine cautati sa dezvoltati propria voastra tara, decat s-o parasiti!". Pana la urma, la trei ani de la "descalecarea" mea pe aceste plaiuri, m-am indragostit atat de poporul roman, cat si de tara dvs. Am vazut in acest timp multe schimbari si am legat multe prietenii. Tendinta de a face afaceri in mod legal isi ocupa locul meritat in relatiile dintre oamenii de afaceri. Oamenii au inceput sa zambeasca pe strada... Prietenii pe care i-am facut aici sunt cei mai loiali si mai iubitori din lume. In momentele noastre de slabiciune, ei au fost salvarea noastra. Treptat, acesti oameni ies din cochiliile lor si realizeaza ca pot face lucruri pe care nu si-au imaginat vreodata ca le pot face. Prima data cand am pasit in combinat am incercat sa strang mana fiecarui angajat pe care l-am intalnit. Unii se uitau la murdaria de pe mainile lor si refuzau. Mainile lor sunt murdare de la munca grea pe care o fac si nu exista nici un motiv sa se rusineze, dupa cum eu nu am nici o teama sa le ating. Impreuna vom face aceasta lucrare si impreuna ne vom bucura. A sosit timpul ca acesti oameni atat de bine calificati sa obtina ceea ce merita. Lucrand impreuna, mana in mana, nu vad ce ne-ar putea opri.Ion Longin Popescu