Miracole Crestine
Maica Domnului De Sub MunteMinunile icoanei de la Namaiesti
Un an de cosmar: 1959
Rasucindu-se pe calcaie, securistul iesi trantind poarta. Manastirea Namaiesti trebuia desfiintata.Monahiile tinere reveneau in lume, iar cele batrane mergeau la Ciorogarla. In cateva zile, locul trebuia sa ramana gol. Fara nici o explicatie.
Maicutele incepura sa planga, cazand la rugaciune si post din cel mai aspru. Doar o minune de sus le-ar mai fi salvat. Trei zile mai tarziu, stareta de atunci va visa un nor, chiar langa poarta, un nor din care vocea Maicii Domnului vorbea tunator: "Miresele lui Hristos, nu va temeti, ca nu plecati de aici". In aceeasi noapte, o alta maica ii va visa pe Sfintii Arhangheli spunand acelasi lucru...
Din inaltul stancii Namaiesti, drumul ce vine de la Campulung se vede ca in palma. Uimite si fara grai, maicutele priveau camioanele care soseau sa le duca la Ciorogarla. De trei ori au venit si niciodata nu au reusit sa urce panta abrupta a dealului. Fie ca li se oprea motorul, fie ca rataceau pur si simplu drumul. Un nor dumnezeiesc acoperise manastirea, ratacind ca in Vechiul Testament ostile lui Faraon. Minunea se produsese si marea incercare a anului 1959 va ramane sapata adanc in memoria locului. Asa cum se prorocise de mai multe ori, icoana facatoare de minuni, pictata de Sf. Evanghelist Luca dupa chipul cel adevarat al Fecioarei Maria, isi arata taria.Porunca Maicii Domnului: doar 33 de vietuitoare
Nu e usor sa intelegi ce ar fi insemnat alungarea maicutelor in lume. Pedeapsa mai grea nu exista. E ca si cum o stihie ti-ar lua de sub ochii tai casa, bunurile, toata agoniseala de o viata. E ca si cum cineva te-ar omori, lasandu-te totusi in viata. Cand povesteste despre cumplita incercare a anului 1959, maica stareta Lucia Nedelea ramane brusc fara cuvinte. Nici o comparatie nu e suficienta pentru a pricepe ce inseamna sa-ti parasesti locul de intalnire cu Dumnezeu. Prin rugaciune si mii de metanii, chilia devine un al cincilea punct cardinal. Fara el, ratacesti, pierzi totul. La manastire, nimeni nu intra fara chemare - la Namaiesti, cu atat mai mult. Oricate manastiri renumite vor fi fiind, Namaiestiul este unic. Cine are biserica sapata direct in stanca si icoana cu chipul cel adevarat al Maicii Domnului? La Namaiesti se aud si acum pasii Apostolului crestinarii noastre, Marele Andrei. Sunt lucruri cu care nimeni nu se poate juca."Locul are forta" - zice maica Lucia Nedelea. "Aparand in visul a trei ciobani, Maica Domnului a prevestit ca niciodata numarul vietuitoarelor din manastire nu va depasi 33, varsta lui Hristos. De 30 de ani de cand sunt la Namaiesti, niciodata nu am depasit acest numar. Cand totusi acest lucru se intampla, nu e semn bun. Anul trecut, venind patru noi ucenice, ajunsesem la 36 si imediat maicele mai batrane au inceput sa murmure: <<Care o muri dintre noi?>>, in timp ce tinerele se intrebau: <<Care o pleca prima?>>. S-a nimerit sa nu moara nimeni, ci sa ne paraseasca incepatoarele, altcumva fete cuminti si pline de ravna. Nimeni nu le gasea nici o pricina, dar ele au plecat singure zicand: <<Parca nu ne tine locul>>. Legamantul Maicii Domnului nu e vorba in vant. De aceea eu, ca stareta, nu intervin cu nimic. Pronia hotaraste. Nu sunt vrednica sa decid de capul meu."Vindecata de cancer osos
Forta locului. Doar ea decide - ramai sau pleci. Vointa sau indemnul nu-ti sunt de nici un folos. Locul te alege sau nu - un loc sfant, apostolic, intemeietor. Namaiestiul e ca un cuib de vulturi. Sapata direct in munte, biserica e un altar al saraciei si simplitatii. Mana omului doar a completat. Turla caramizie si pridvorul. Candelabrul si stranele de lemn. In lipsa aurului si a vesmantului de argint, cu atat mai mare e stralucirea icoanei Maicii Domnului adusa de Apostolul Andrei si descoperita apoi, in vis, celor trei ciobani. Asa au gasit-o: pe peretele de Nord, neatinsa de trecerea secolelor. O comoara fara pret. Fara ea, Namaiestiul s-ar fi naruit de mult. In jurul ei s-au ridicat si s-au intarit toate: manastirea, satul, drumurile de acces.
Te intrebi de ce aici si nu in alta parte. Maica Lucia ridica usor din umeri. In manastire mai sunt doua surori ale ei: Tatiana si Andreea. Maica econoama s-a calugarit dimpreuna cu surorile ei, Minodora si Mitrodora, in timp ce alti trei frati au devenit preoti. Familii de monahi. La Namaiesti, se petrec multe minuni. Totul e sa ai ochi pentru ele, sa le observi. Icoana Maicii Domnului si credinta fiecaruia lucreaza. Daca maicile nu ar vorbi despre toate cate s-au intamplat aici, ar striga pietrele. Cu ani in urma, maica Nectaria Chivulescu s-a imbolnavit de cancer. Facuse un osteosarcom galopant. Cu femurul facut praf, maica avea dureri cumplite si slabise 40 de kilograme. Doctorii voiau sa-i amputeze piciorul, intr-o ultima si disperata incercare. Maica insa a refuzat. "Tributul mortii trebuie oricum platit. De ce sa ma intorc la Dumnezeu jumatate? Vreau sa mor om intreg", a mai zis ea si a cazut la rugaciune in fata icoanei, avand o singura si fierbinte dorinta - sa ajunga a se inchina in Tara Sfanta, la Sfantul Mormant. De atunci au trecut 20 de ani si maica a vizitat Tara Sfanta de patru ori. Medicul care voia sa o taie nu-i dadea mai mult de doua saptamani de viata. Odata s-a intalnit cu stareta si a intrebat ca sa intrebe: "A murit maica aceea bolnava de cancer?". Neincrederii si necredintei nu ai cum sa-i raspunzi. De altfel, nici nu e bine sa numeri ceea ce iti da Dumnezeu. La Namaiesti, maicutele nu vorbesc despre minuni (vindecari si aparitii miraculoase), dar nici nu le tin sub obroc. E vorba de viata lor, de cele traite si vazute cu ochii lor. Aproape lacrimand, maica Lucia isi aminteste de o fetita din Constanta care nu avea voie sa manance decat morcovi, suferind de o boala ciudata. "Se chinuia groaznic si mi se rupea inima auzind-o cum imi spunea: <<Ajuta-ma, mamica, sa mananc si altceva decat morcovi>>. Dumnezeu a vrut sa se faca bine. Acum mananca moderat aproape orice. S-a ingrasat cu 11 kilograme si la scoala e premianta. Drept multumire, mama ei vine in pelerinaj la manastire, iar fetita a invatat pe de rost Psalmul 50 si Visul Maicii Domnului. Icoana facatoare de minuni, dar si credinta mamei au invins raul. Rar mi-a fost dat sa vad tarie si nadejde. Degeaba ii spunea medicul ca nu se putea face mare lucru. Nu s-a lasat. Cu multe eforturi, a dus-o pe fetita in America, la consult. Chiar daca medicii ridicau neputinciosi din umeri, ea continua sa creada: <<Daca Dumnezeu mi-a dat copilul asta pe post si rugaciune, nu o sa mi-l ia>>. Cand a venit la Namaiesti, copilul lesina din te miri ce. Nu putea face nici un efort. Acum alearga de nu-i ajunge strada.
Tot din Constanta a venit o fetita, Anca Tudorascu. Pana la varsta de 10 ani nu scosese nici un cuvant. Dupa ce a petrecut noaptea in grota, langa icoana, fetita s-a suit in autocar si acolo a inceput pentru prima oara sa cante alaturi de ceilalti credinciosi, uimind pe toata lumea. Acum, copilul merge la scoala, parintii vin la Namaiesti si, drept multumire, isi petrec noaptea in fata icoanei spunand: <<Nu putem dormi in chilie. La cate datorii avem la Domnul, macar o noapte de veghe sa aducem ca jertfa>>."Daca Dumnezeu ne-ar face voia, am calca pe morti
Brusc, maica stareta tace, cugetand. Oricat ar incerca, nu reuseste sa inteleaga. De ce oamenii vin tot mai multi la biserica si, in acelasi timp, creste rautatea acestei lumi? Nu le ajung semnele si minunile Maicii Domnului. Vor tot mai mult. Vor succes in afaceri, vor bani si case cat mai mari, vor vindecaripeste noapte. E semn de disperare, dar si de necredinta. "Oamenii ii cer preotului duhovnic al manastirii, parintele Filoftei Munteanu, sa-i dezlege de farmece, sa-i faca sanatosi, uitand ca nu noi, monahii, le implinim rugaciunea, ci Dumnezeu. Noi suntem doar niste intermediari."
Credinta a scazut, asta e limpede. Credinta se dobandeste, dar se si ofera, prin modelul pe care il aiin casa, prin parinti. E un lant al continuitatii ce nu trebuie sa se intrerupa niciodata. Oftand, maica Lucia isi aminteste de bunicul ei din Tatarani - om cu sase copii si 36 de nepoti. "Ce spectacol, ce bucurie era duminica! Batranul se punea in frunte si restul familiei il urma ca trenul si locomotiva la biserica - unul in spatele celuilalt. In casa, toti respectam randuiala bisericii cu sfintenie: si rugaciunile, si postul. In Postul Pastelui doar copilul care sugea la san manca de dulce, desi s-a intamplat ca intr-un asemenea post, Tatiana, care avea atunci cateva luni, sa refuze laptele. Era multa severitate in casa, dar si credinta multa. De la tata am invatat sa ceri ajutorul lui Dumnezeu in orice. Daca pierdea un lucru cat de mic, tata il gasea facand Acatistul Sfantului Mina. Daca ne imbolnaveam, facea rugaciunile Sfintei Filofteia. Cu asemenea rugaciuni o sora de-a mea a scapat de la moarte, desi fusese arsa cu smoala. Tot ea, dupa ce a pierdut un copil, s-a rugat la icoana Maicii Domnului si a nascut apoi 6 flacai frumosi si sanatosi."
Raul acestei lumi incepe din casa. Ce modele ai? Televizorul, filmele? Ce exemplu urmezi? Maica Lucia isi aminteste ca mama sa nu indraznise niciodata sa se pieptene de fata cu copiii. Niciodata nu l-a auzit pe tatal ei injurand sau facand glume deocheate. Poate ca aceste lucruri nu mai sunt cu putinta astazi,dar prea ducem o viata haotica. Nu mai avem reguli. Le dispretuim chiar. Am facut din libertate un idol. Ne inchinam la el si credem ca ne este permis orice. Doar boala si suferinta ne mai aduc cu picioarele pe pamant. E multa rautate si invidie in jur. Ea patrunde chiar si in manastire. Unii sateni din Namaiesti se uita urat la maicute. Fac reclamatii, inchid drumurile de trecere sau judeca cu multa indraznire, intreband de unde a avut manastirea bani sa puna pe acoperis tabla de cupru.
Saracia, grijile lumesti si incercarile sunt aceleasi - in manastire sau in afara ei. Oricat de inalte ar fi zidurile Namaiestilor, ele nu te pot rupe de lume. Nu e usor. Maica Lucia isi aminteste cum in casa parinteasca se scula cu intreaga familie la 12 noaptea si facea Acatistul Sfantului Pantelimon. Acum, se intampla sa o prinda miezul noptii ocupandu-se de hartiile si actele manastirii, vorbind la telefon cu sponsorii noilor cladiri incepute. Pentru un calugar e grea pedeapsa staretia, dar important e ca niciodata nu esti singur. Icoana facatoare de minuni si acoperamantul Maicii Domnului stau ca o pavaza mai trainica decat orice zidire. Pentru Namaiesti, aceasta icoana e totul. Fara ea, locul s-ar pustii si maicile s-ar risipi in lumea cea larga.
In fata manastirii opresc aproape zilnic autocare venite tocmai de la Constanta. Nu se stie de ce, constantenii iubesc mult Namaiestiul. Prin vrerea lui Dumnezeu, se implineste intreg pelerinajul facut candva de Sfantul Andrei de la pestera sa din Dobrogea, pana la grota Namaiestilor, acolo unde (spune legenda), privind spre fereastra templului paganesc si nevazand nici un preot, ar fi zis: "Nemo est". Adica: Namaiesti.Sorin Preda
Fotografii de Emanuel Tanjala
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
