Scandalul "firului rosu" Un nou scandal bantuie clasa politica romaneasca: scandalul "firului rosu". Dezvaluirile unei obscure publicatii moscovite, "Zavtra", au aruncat in aer credibilitatea celor ce au guvernat Romania pana in 1996 si se pregatesc, dupa alegerile din toamna anului 2000, sa o guverneze iarasi. Revista din Moscova sustinea ca prin anii "93-"94, cand Bucurestiul se intrecea in temenele fata de Occident pentru a nu pierde trenul integrarii, conducerea tarii negocia in secret instalarea unor legaturi criptate directe cu Rusia, legaturi ce, o data revenita stanga la Putere in Romania, ar putea permite Puterii de la rasarit sa-si refaca dominatia asupra zonei Balcanilor. Presa a exploatat cu fervoare "evenimentul", l-a supralicitat, alimentata de un suvoi de dosare si de balbaielile protagonistilor care, dupa ce au negat vehement negocierile, au inceput sa o scalde, sustinand ca e vorba de o diversiune electorala, bazata pe niste propuneri rusesti carora, in fapt, nu li s-a dat curs. Noi documente au impus dezbaterea problemei in Parlament, iar zarva a devenit atat de mare, incat pana si chestiuni extrem de serioase, cum ar fi acceptarea de catre Comisia Europeana, reunita la Bruxelles, a strategiei economice pe termen mediu, prezentate de premierul Isarescu, au trecut pe planul doi.
Mediile romanesti s-au impartit, evident, in doua. Cele care critica prestatiile administrative ale actualei puteri au minimalizat, desigur, dezvaluirea, sustinand ca instalarea unei legaturi guvernamentale directe si chiar a unei legaturi prezidentiale directe intre Bucuresti si Moscova este un fapt normal, putand sa faciliteze o reluare a relatiilor economice, mult reduse dupa caderea comunismului. Cum Urss-ul nu mai exista, teza potrivit careia o asemenea relatie ar fi fost menita sa refaca un fel de parteneriat rosu cade de la sine. In fond, sustin jurnalistii care cred ca toata tevatura tine de o diversiune, in anii in care se negocia stabilirea legaturii directe criptate, la sugestia rusilor, relatiile Romaniei cu vecina sa rasariteana erau destul de reci. Tratatul de baza dintre cele doua tari nu a fost semnat nici pana astazi. Realizarea unei relatii directe ar fi avut menirea sa impulsioneze o apropiere normala intre vecini si ar fi contribuit nu doar la stabilizarea zonei, ci si la impulsionarea dezvoltarii ei economice. Scoaterea la iveala a "dosarului Zavtra" ar fi, in consecinta, o miscare electorala, vizand sa speculeze teama instinctiva a cetatenilor romani de tentativele de refacere a dominatiei rusesti asupra Romaniei.
De partea cealalta, mediile apropiate puterii sustin ca documentele ce apar in serie demonstreaza ca demnitarii fostului regim, in frunte cu d-l Ion Iliescu, mint. Negocierile pentru instalarea unei legaturi criptate directe cu Moscova, tocmai cand pe fata se faceau sfortari pentru apropierea de Nato si Ue, ar indica o duplicitate politica majora, eventual un plan de mentinere la putere a mostenitorilor defunctului comunism. "Mostenitorii" sunt in fond membrii fostelor servicii secrete comuniste si apropiatii lor, servicii dominate de-a lungul anilor de Kgb, care le-a format dupa calapodul sau si le-a impanzit cu oamenii sai. Eforturile unor lideri comunisti locali, precum Ceausescu, de "nationalizare" a acestor servicii, nu au avut efect, relatiile mentinandu-se in timp, chiar daca aparent au fost "inghetate". Dovada, in "scandalul Zavtra", ar fi faptul ca negocierile pentru stabilirea unui "fir rosu" intre Cotroceni si Kremlin au primit unda verde de la consilierul principal al presedintelui Iliescu din acel moment, generalul Vasile Ionel. Or, se stie ca generalul Vasile Ionel, absolvent al unei academii militare sovietice, era suspectat - inca de pe vremea lui Ceausescu - de relatii cu Kgb-ul. Ca, de altfel, si alti militari, marginalizati inainte de 1989, reabilitati de regimul Iliescu si numiti in posturi-cheie la comanda armatei romane. Generalul Vasile Ionel nu putea insa deschide de capul lui astfel de negocieri. Daca a facut-o, el si-a asumat riscul de a fi cercetat de Parchetul Militar pentru tradare.
Scandalul, desigur, va continua. Fiecare parte va aduce noi dovezi si va specula greselile adversarilor. Deocamdata, Pdsr-ul si d-l Iliescu sunt in defensiva. Chiar si jurnalistii de la "Adevarul", care au cautat sa minimalizeze evenimentul, au recunoscut ca reactiile lor au fost "neconvingatoare, contradictorii si de natura sa dea nastere la suspiciuni. Dupa ce l-au luat pe <<nu>> in brate - scrie C.T. Popescu, redactorul-sef al publicatiei - iata ca Adrian Nastase cere scuze, cu sau fara <<ghilimele>>, iar Ion Iliescu <<descopera>> ca proiectul de acord pentru <<firul rosu>> era pretins de rusi, fie si semioficial, in acordul mare, bilateral". Si tot el se intreaba de ce ar fi vrut rusii sa instaleze aceasta legatura cand, de multa vreme, ei trateaza Bucurestiul cu ostilitate si dispret. "Nu m-ar mira deloc ca generalul Vasile Ionel, de pilda, sa fi avut niscai initiative personale in aceasta privinta", noteaza C.T. Popescu. "Iar daca, totusi, dorinta a fost de partea rusa, si d-l Iliescu a vrut sa nu-i refuze pe loc, ci prin amanari repetate, de ce n-a spus asta limpede de la inceputul scandalului?" Balbaielile d-lui Iliescu nu vor putea fi uitate si, probabil, Pdsr-ul va incerca sa le "acopere", declansand un alt scandal, ca de pilda cel cu Tvr-ul.
"Scandalul Zavtra" trebuie sa dea de gandit. Cei care au stat la originea lui au dat o adevarata lovitura. Indiferent care au fost motivatiile, indiferent de faptul ca semnalul declansarii s-a dat la Bucuresti sau la Moscova - unii jurnalisti sugerand ca presedintele Constantinescu ar fi fost cel mai interesat de promovarea lui - problema care se ridica si in acest caz este alta. O problema mult mai grava si dureroasa pentru tara. Majoritatea oamenilor politici romani sunt santajabili. Cei mai multi dintre ei pot fi manipulati cu amenintarea dezvaluirii unui dosar. Articolul din "Zavtra" putea, desigur, sa vizeze provocarea, in folosul Rusiei, a unei reactii antiromanesti a Nato si Ue. Dar el putea si sa sugereze ca "spiritul Kgb-ului" nu a murit. Desfiintarea fostului serviciu secret sovietic nu a insemnat si distrugerea dosarelor fostilor lui colaboratori straini. Ele au trecut in custodia noului serviciu secret rus, care stie ca, daca sistemul comunist si ideologia lui si-au dat duhul, interesele imperiale ale Rusiei au ramas. Dezvaluirile din "Zavtra" puteau fi un semnal, pentru cei care se pregatesc sa preia puterea in Romania, ca Rusia are destule "documente" pentru a-i chema oricand la ordine.
Am scris de mai multe ori ca, in Romania, principala bariera pentru depasirea crizei socio-economice si morale o reprezinta chiar clasa politica in functiune. O clasa ce nu a fost exorcizata prin deschiderea dosarelor fostei Securitati. O clasa in care, prin amestecul de alb si negru, totul este patat. Simetria guvernarilor de dupa decembrie "89 arata ca singura posibilitate pentru redresarea Romaniei este o "a treia cale". Ca trebuie sa se produca, in sfarsit, o selectie reala la nivelul celor ce vor sa o conduca. Ca trebuie eliminati toti cei santajabili prin dosare politice sau economice. Ca nu mai trebuie ca in politica romaneasca incultii sa o ia inaintea cultilor si incompetentii inaintea competentilor, cum spunea liderul unui partid care a decis - in ciuda riscurilor - sa excluda orice alianta cu partidele care s-au perindat la putere pentru ca "petele" netratate se iau. Daca electoratul nu va amenda actuala clasa politica, Romania va fi in continuare bolnava. Se stie la ce duce boala lunga. Toma Roman
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
